S’il vous plaît

ElZap

Nimic nu mai facem ca lumea. Asta cam de pe când au început să bântuie pe la noi unii ce-şi ziceau "Sans Frontières".

Doctori, jurnalişti, avocaţi, ruşi, albanezi, oameni cumsecade (mai rar) şi niscaiva hoţi, pedofili şi istorici. Toţi ăştia erau "Sans Frontières" şi umblau pe la noi ca vodă prin lobodă, iar când plecau acasă nu plecau cu mâna goală, că aşa e bon ton în a lor Beau Monde.

Trecând peste aceste amănunte, cerşetorii noştrii nici măcar nu ştiu cum să se adreseze civilizat gazdelor primitoare. Bunăoară, deşi ei sunt tot cam "Sans Frontières" li se adresează cu "S’il vous plaît".  Păi e normal să se înjosească în aşa hal, când ei sunt la ei acasă? În "Casa comuna europeană”.




Şi de ce se limitează doar la găinării, la mărunţişuri?

De ce nu saltă şi ei Turnul Eiffel în cârcă să-l aducă la noi? Să-l planteze aşa ca amintire în faţă la Casa Poporului? Fără umilitorul "S’il vous plaît". Ce, ei au cerut cuiva voie când au săltat obeliscul şi l-au adus la ei? Stă şi acum în Place de la Concorde, ca să ştie lumea cine-i stăpânul.

În lumea bună nu se poartă chestii de-astea. Acolo se bombardează, se ocupă şi se fură porceşte.

Dar noi nu suntem capabili de nimic. Noi n-am fost în stare să ne cumpărăm pe banii altora un Leonardo da Vinci, care să ne înveţe că linia dreaptă a fost inventată ca să aşezăm geamurile palatelor cât de cât estetic, că până la el şi la meşterii cu care a venit toate palatele de pe Valea Loarei erau construite în stilul Pişatul Boului. Şi aşa au şi rămas până în ziua de azi.

Io zic că fraţii noştri din ginta latină, mai bine aţi face ciocul mic şi aţi trece la treabă, instruindu-ne concetăţenii, fie ei şi de etnie romă, cum se palmează nişte lucruri în mod eficient.

S’il vous plaît!

În căutarea plagiatorului

ElZap

Toată lumea vrea să fie doctor, mai precis om cu teză la cap. Nu contează vârsta, sexul, domeniul sau mai ştiu eu ce alte chestii mărunte.

Şi cum nu se poate să lipsească martie din post, nici doamna cea blondă nu putea să nu se alăture aspiranţilor la titlu. Deh, persoana e încă tânără (?), are viitor şi mai ales promite. Ştiu că aici o să se ia unii de mine, o să strâmbe din nas măcar, dar acum şi pensionarii sunt doctoranzi. Unii şi-au propus să fie doctori post-mortem, aşa că doamna are tot viitorul în faţă. Alături de alte chestii care o impun.

Bun! Şi eu ce să fac? În nebunia asta a doctoratelor mă iau după Meşterul în intrigi şi o dau pe Google. Pe Goagăl, cum ar zice unii mai primari. De aici mi s-a tras. Aici mi s-a înfundat.

Dau să caut o bucăţică din lucrarea distinsei doamne blonde. Asta:

"Perioada de pace şi stabilitate fără precedent pe care o traversează Europa la sfârşitul secolului XX".


Aici l-am încurcat pe Google! În loc să găsesc două lucrări, sau cel puţin doi autori, găsesc o sumedenie. Un cărnat de texte, din care o bună parte conţin fără jenă şi restul din lucrarea de bază. Fără menajamente. Unele sunt chiar doctorate!

Aşadar aşa se face ştiinţă în ziua de azi. La noi cel puţin.

Dacă doriţi plagiate n-aveţi decât să daţi search pe Google. Ce să mai cumpăraţi Turnitin sau iThenticate.

Poate doar dacă vă trece prin cap să conduceţi un doctorat. Şi ce-o să aflaţi cu ele? Poate doar ceea ce ştiţi deja. O să vă convină? Nu vă daţi seama că nu aveţi decât de pierdut?

 Ia doctoratul neamule, că e ieftin!

Natura S.R.L. - prestări servicii

ElZap

Nu am de gând să-l apăr pe Ponta. Să-şi ducă singur crucea, dacă este vinovat. Să se apere dacă este nevinovat.

L-aş condamna, pentru că mi se pare că a dat cu copy-paste, dar mi-e peste putinţă. Cum aş putea s-o fac, când ştiu că a devenit un sport naţional redactarea a tot felul de lucrări, copiind pe rupte? Inclusiv la doctorat. Nu mai vorbesc de lucrări de licenţă, referate, începând de la gimnaziu până la terminarea facultăţii, etc, etc.

Exclud de aici acele facultăţi care se respectă. Câte au mai rămas. Există şi universităţi care nici nu vor să audă de referate luate de pe net. Nu are cine să le citească. Ele iau şi dau. Iau banul şi dau diploma. Simplu.

Dar revistele de specialitate? Ele ce fac? Păi, unele prestează servicii. La cerere. Vrei să-l dai în gât pe un şmecher pe care ţi s-a pus pata? Nimic mai simplu! Îl dai pe mâna prestigioasei reviste. Revista aia, care  te ţine uneori chiar şi doi ani până ţi se învecheşte articolul, publică la moment o notiţă din care rezultă că ai copiat.

Dacă nu te reclamă nimeni? Păi atunci treci drept negustor cinstit. Negustor cu doctorat. Dacă nu vrei să ajungi cineva prin politică, nu se ia nimeni de tine. Nu se ia nici dacă nu primeşte o comandă.

Ca să închei, puteţi să vă luaţi doctorate, să scrieţi cărţi copiate din alte cărţi, sau să vi le scrie cine are timp. O mătuşă, subaltern, amantă sau amant, sau cine-o fi. Totul e să nu stârniţi valuri. Revistele de specialitate nu o să vă deranjeze.

Fiţi siguri!

15 iunie

ElZap

O zi ca oricare alta. Pentru mulţi ziua asta nu înseamnă nimic. Aşa mi se pare mie, dacă mă iau după textele scrise azi.

Avem disponibilitatea de a stinge făclii. Ne place întunericul? Oricum ne înfundăm în beznă pe zi ce trece.

Ce mai contează un poet? În jurul lui se adună pigmeii mărunţi pentru a exersa aruncatul cu praştia. Fiecare din ei se consideră un viitor erou, doar pentru că a avut curajul să se lupte cu o făclie. Una pe care tot ei au ajutat-o să se stingă. Făcea prea multă lumină. Fiinţele de grotă urăsc până şi crepusculul.

Ce-aş mai pute adăuga eu, când ştiu că nimeni nu vrea să asculte? Nu pe mine, un neînsemnat mâzgălitor de blog. Nici pe el nu-l mai citeşte nimeni. Toată lumea e în campanie. Campanie de semănat texte. Nici nu ştiu dacă are sens să iau un citat din el. Cui i-ar folosi? Şi totuşi...

"Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară
Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară.
Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea,
Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea,
Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi
Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-așezi;
Ca nu de vro suflare pe dânsul să te clatini
Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini.
Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,
Ca neamului să-i deie naravuri mai spoite,
S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii

Întrec și tineretul în scandelele lumii!"

 

Ciolanul ce ne uneşte

ElZap

Principii? Idealuri? Ideologii? De stânga, de dreapta, de centru-stânga?

Aiureli din panoplia demagogiei politice! Vorbe goale, asemenea acelor bucăţi de hârtie cărora li se mai spune şi bancnote. Şi unele şi altele te lasă o vreme să te îmbeţi cu iluzia că sunt nişte chestii în care putem a ne încrede fără a cere garanţii. Până într-o zi, aleasă cu grijă de Marii Escroci. În ziua aceea el îţi trag preşul şi te lasă lat. Lat şi cu buzele umflate.

Aşadar, unde a dispărut doctrina? Că nu am auzit o vorbuliţă despre o bănuită legătură dintre doctrină şi ciolan.

Şi totuşi... Haita începe să se agite. Animalele de pradă încep să-şi arate colţii. Până la momentul în care vor începe să se sfâşie mai e foarte puţin. Extrem de puţin.

De fapt ce mârâie dulăii? Noi, oamenii normali nu le înţelegem limba lor, dar unii spun că ar arunca o întrebare către şeful haitei. Cel ce i-a asigurat totdeauna că îi va duce la victorie. La pradă vreau să zic. Şi acum? Unde sunt banii lor? Că degeaba o dăm cotită, politica înseamnă mulţi, foarte muţi bani, iar banii ăştia ar fi trebuit să facă ceva pui.

Pe omul de rând îl puteai prosti cu lozinci, că el nu avea ce face, dar politicianul îşi vrea banii înmulţindu-se.

Prin pâcla asta de vorbe poleite, toţi combatanţii văd undeva în zare un ciolan. Ciolanul ce ne ţine împreună. Cât ne ţine.

Cea mai generoasă zi

ElZap

Dacă ar fi după mine aş organiza alegeri în fiecare zi a anului.

În ziua asta oamenii sunt parcă mai cumsecade decât de obicei. Aş zice că sunt mai cumsecade decât se cade să fie.

Îl vezi pe umflatul ăla, care râdea de tine de la volanul maşinii lui bengoase? În ziua asta nu numai că nu te zugrăveşte din cap până-n picioare cu noroiul din uliţă, dar te invită să urci în maşină ca să te ducă unde vrei matale. Oriunde ai vrea tu să ajungi, el te duce tot la ale lui.

Odată la câţiva ani, nişte neisprăviţi se preschimbă în mieluşei. Trec din poartă'n poartă şi intră în bătătura tuturor babelor ce-şi supraveghează curtea sprijinite în două cârje. Până nu le duc la secţie nu se liniştesc. La secţia de votare desigur. Le şi aduc îndărăt dacă au votat ca lumea, ba le mai adaugă nişte sacoşe cu cele de trebuinţă. Aşa ca să fie primite. Alegerile, desigur.

În sate e o forfotă de nedescris. Maşini mici, ale unor oameni cumsecade îi cară pe cei ce n-au nici căruţă de colo-colo. Îi ameţesc cum s-ar zice.

În zilele astea e de lucru pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei ce fac buletine de indentitate. Cărti cum li se mai spune acum. Stahanovişti de-am fi şi tot n-am da dovadă de atâta sârguinţă. Fiecare buletin are dreptul la un alt buletin. De vot. Ş.a.m.d., ş.a.m.d., ş.a.m.d. Moda asta cu buletinele şi cu paşapoartele ni se trage de prin anii 90 când îi sprijineam pe cei cinstiţi.

De ce nu se organizează alegeri în fiecare zi, iar în zilele care le preced pe astea, dacă mai e loc, să se organizeze nişte campanii pe cinste. Unele de arestări a celor ce au furat?

Habar n-aveau ei

ElZap

Și nici măcar poveste nu-i!
Sau cel puțin așa ne lasă să credem cei ce relatează de la fața locului.

Asta, carevasăzică.

Pleacă așadar Nicolai Skuridin la plimbare cu MIG-ul din dotare și constată că ăla nu-l mai ascultă. Omul se dă jos din avion, și-l lasă să se prăbușească de capul lui. Cine era să rămână la manșă, după ce pilotul Nicolai a sărit? Pilotul automat desigur. Parcă poți să te bazezi pe un pilot automat.

Și totuși... Pilotul ăsta automat ia avionul de coarne și-l duce pe unde-i trece lui prin căpățână. De-aici apare și dandanaua, că uitasem să vă spun că avionul a plecat de undeva din Polonia, înarmat până-n dinți. Și trece avionul prin Germania (pe atunci democratică),  apoi prin cea mai federală Germanie, unde este este alergat o vreme de niște avioane americane și prietene F14. Când ajunge deasupra Olandei, avioanele Mirage vor și ele să intre-n horă și chiar o fac cu multă plăcere, de era să se încaiere hexagonul cu cu pentagonul.

Toată lumea dorea să-l doboare pe bicisnic, dar nu îndrăznea. Noroc cu pilotul automat care bagă de seamă că nu mai are combustibil, așa că se lasă domol peste o casă pe care o face una cu pământul, scutindu-i pe ogari de atâta alergătura.

Păcat! Păcat că nu știau rușii, sau sovieticii cum li se spuneau pe-atunci că ar fi existat o soluție mult mai simplă ca să-l oprească pe dumnealui din vreme.

Ar fi putut să-l modernizeze de pildă.

Dacă era modernizat, poate că nici nu se ridica de la sol, sau pica înainte de de a se urca. Mai știm noi o groază de povești de-astea. Scuteau o groază de bani, care ar fi intrat în buzunarele modernizatorilor, ca să aibă de ciubuc.

De-abia mai târziu au căpătat experiență, când au avut de furcă cu Mir.




S-ar fi putut lua după operațiunea vinerea neagră. Una tot de succes, c-așa-i în politică.
Păcat!

Alarmă'n târg

ElZap

Mare zarvă'n urbea noastră prăfuită.

Toate găinile dau din aripi, ca şi cum un criminal aviar le-ar fi retezat brusc capetele, lăsându-le să-şi verse sângele nevinovat în tărână.

Dau şi eu fuga să mă amestec în mulţime, să mă informez. Ce-i? Aflu că s-a dat drumul la petiţie. Petiţia asta e un fel de protest spontan, către Vodă, ONU, NATO, sau altă autoritate terestră sau  intergalactică, ca să fie oprită nelegiuirea.

Nelegiuirea asta vine de la faptul că i s-a luat dumnealui prăjitura în care-şi sufla mucii de-o vreme şi i-a fost dată altuia. Ăla cică ar merita-o. Aşa o fi.

Dar 'mnealui o să fie dus la eşafod? Aş, de unde! Aşa ceva nu s-a pomenit. El este un fel de om-pisică. Totdeauna cade în picioare. Nu şi-a rupt niciodată gâtul, ba aş spune că i-a lăsat pe alţii să şi-l rupă, dacă nu chiar i-a ajutat niţel. Chestia asta ţine de tainele meseriei, iar meseria se învaţă în casă.

Da' cu slujba cum rămâne? O să fie trimis la şaibă? Nicidecum, că la şaibă îi trimitea el pe alţii. O să rămână cum se ştie. O să i se aranjeze un birou  capitonat, de unde o să scoată capul când s-o ivi o nouă primăvară.

Lipsit de imaginaţie, cum mă ştiţi, eu mă întrebam în mijlocul gloatei cum dracu' s-a ajuns la petiţie. Unul mai răsărit, m-a lămurit.

Cică s-a dat cu banul. Aşa o fi.