duminică, 18 iulie 2010

Chihuahueño

ElZap


Demult, încă pe vremea când democraţia nu umbla cu covrigii în coadă, citisem şi eu ceva de Orwell. Asta ca să mă pregătesc pentru fericirea ce avea să pogoare peste noi. Pe atunci la coadă stăteam doar noi, ca să adunăm bani albi pentru zile negre. Pentru Ferma animalelor, ce mai.

Acum animalele nu-şi mai încap în piele de fericite ce sunt. Unele sunt mai egale decât altele, şi toate sunt mai egale decât noi toţi, iar dintre ele cei mai egali sunt porcii. Şi cum să nu fie, când până şi calendarul i-a băgat în seamă.

Nu avem noi Anul Porcului? Avem. În calendarul chinezesc, desigur. Am avut şi anul Şobolanului, pe cel al Boului (ăsta ni se potriveşte ca o mănuşă), pe cel al Cocoşului (care şi-a trimis găina la ouat prin curţi străine).

Aflu acum că li s-a înfundat la toate. La toate animalele vreau să zic. Sau e pe cale să li se înfunde. Acum o să vie Anul Câinelui. Ăla de umbla cu covrigi în coadă. Ăsta o să-i înfunde pe toţi. El va lua puterea de la animale cu ajutorul nostru. Cu ajutorul nostru o va lua, dar o va ţine el.

"Puterea se cere păzită
de oarba ispită"

Parcă îmi amintesc că de mai multe ori puterea a fost luată tot cu ajutorul nostru. Şi tot de atâtea ori au păzit-o tot ei. À la guerre comme à la guerre. Nu pot fi toţi câştigători.

Era să uit rasa de câine care va conduce ostilităţile, dar bănuiesc că v-aţi prins deja. Nimeni altul decât marele Chihuahueño.

Va fi tocmit şi un taraf, care o să ne cânte ca pe vremurile bune, când strigam că "vrem schimbarea". Va cânta melodia aia...

Chihuahueño preşedinte
Că acesta nu ne minte.


Apoi dacă nu ne minte, zic şi eu ca taica popa:

"Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va sa fie."

Amin


vineri, 16 iulie 2010

Nu ne mai facem bine!

ElZap

Ar fi chiar un miracol să se întâmple altfel.

Şi cum am putea trece peste starea asta de metastază generalizată, peste această cangrenă care a atins fiecare celulă a organismului nostru anesteziat?

Cu intelectualitatea noastră veşnic dispusă în a se înrola în false armate, puse pe instaurat contra-cost democraţii după reţete care le-au fost strecurate din vreme în buzunar?

Cu abonaţii la toate chiolhanurile elitiste, după ce si-au dat din vreme gălăgioşi demisia din corul de acefali ai trimişilor imperiului heterogen de la răsărit?

Cu manipulatorii de logică dispuşi a schimba ipotezele în propoziţii condiţionale, numai şi numai pentru a se ajunge o concluzie impusă?

Cu intelighenţia care acceptă fără crâcnire toate tabuurile idioate, pe care grupuri interesate ni le pun în faţă ca nişte partituri pentru un cor de surdo-muţi?

Cu manelizatorii prin indiferenţă ai culturii, care au stat de lemn tănase, ori de câte ori era nevoie de părerea lor?

De ce mă interesează în aşa măsură oamenii noştri cu carte? Pentru că la apelul istoriei ni s-a răspuns absent, taman atunci când s-a ajuns la ei. Ar fi putut lipsi oricare din categoriile sociale, numai ei nu.

Poate ar fi trebuit să mă întreb despre preacuvioasele noastre fecioare care au aşteptat cu răbdare atâţia ani ca să li se arate preasfinţii başbuzuci pentru a li se închina lor. Până la urmă s-au săturat de atâta aşteptare şi au luat-o tiptil pe centură, făcând mătănii peste mătănii în faţa tuturor sfinţilor de ocazie, până au ajuns rupte de şale pe malurile Bosforului.

Poate ar fi trebuit să mă întreb despre voinicii noştri de pe la ţară, care odată ce au fost eliberaţi de munca istovitoare în fostele întreprinderi făcute una cu pământul prin grija noilor democraţi, se consolează reciproc la un pahar de tescovină, între un concediu pentru alăptarea copilului născut pe de-a moaca de tânara lor nevastă şomeră şi o nouă rundă de alegeri stropite cu vin, ulei, zahăr, pelerine de plastic şi găleţi pentru dus lături la porci.

La ce ar folosi, când ei au urmat exemplul celor cocoţaţi în fruntea ţării. Politicienii în primul rând. Nu numai ei.



miercuri, 14 iulie 2010

Domnul Stahanov

ElZap


Tovarăşul Stahanov s-a făcut domn.

Dacă vremurile o cer, Stahanov o face. O face cotită după vremuri. N-am eu atâţia bani câţi tovarăşi de pe vremuri au cotit-o. Toţi erau comunişti de nădejde, pe care partidul punea o bază solidă. Şi toţi au cotit-o. Unii pe la liberali, alţii pe la ţărănişti, şi cei mai mulţi pe la FSN. Acolo era ceva de supt. Se sugea peste tot, chiar şi pe la partiduleţele de buzunar. Feseneul a crăpat, şi aripa tânără a luat-o tiptil după Petrică. Nu ştiţi care? Păi e tot ăla cu pulovăr. Cel care i-a chemat pe ruşi. Ca să ne democratizeze.



Deh, nu ştiaţi că lumina vine de la răsărit? Voi poate nu ştiaţi. El ştia. Ştia din fragedă pruncie. Poate chiar mai de demult.

Şi cu Stahanov ce-i? Păi dacă nu ştiţi v-o spun, iar dacă ştiţi tot vă spun. E drept că aţi putea să găsiţi şi dumneavoastră drumul până la el, dar de ce nu aţi citi aici.

Alexei Grigorievici Stahanov, a fost un sovietic, mai precis un rus ce aplecat de capul lui prin Ucraina şi s-a făcut miner pe la Donbass. În noaptea de 30 spre 31 august 935, lui Stahanov ăsta i-a trecut prin cap că ar putea să scoată peste 102 tone de cărbune, nu ca leneşii lui colegi doar 14. Aşa a ajuns el de pomină, că până şi azi lumea se întreabă cum a reuşit el să-l păcălească pe tătucul Stalin. Poate că nici nu l-a păcălit, mai ştii?

Şi cu asta, povestea lui Stahanov s-a cam terminat. Oare?

Păi nu prea s-a terminat, că iată că după 90, Stahanov a scos un braţ din mormânt, pe urmă a scos şi capul, pentru ca în final să se scuture de ţărână şi să sară drept în picioare. Lupta abia acum începe. Nu pentru a înhăţa "STEAUA FRUNTAŞULUI ÎN PRODUCŢIE" sau "FANIONUL echipei sau brigăzii fruntaşe în producţie". De astă dată lupta se duce pentru ceva mult mai substanţial, deşi până la urmă tot la "muncă extenuantă" se ajunge. Extenuantă? O fi, dacă zic ei.

Şi ca să nu ziceţi că vorbesc în dodii, o să trec la exemplificări.

Păi ce făceau profesorii (ăia universitari) când ţineau simultan mai multe cursuri în oraşe diferite? Pe lângă ăştia Kasparov era un biet copil. Ăsta nu-i stahanovism? Scoteau domnii profesori absolvenţi gârlă, sau mai precis un fel de homunculi care purtau în mână o hârtie căreia îi ziceau diplomă. Deh, ... noroc să ai. Diplomele circulau pe un sens, iar biştarii pe sensul opus, că de fanioane li s-a acrit.

Dar directorii care figurau de drept prin sute de consilii AGA, de au ajuns să fie belite acele întreprinderi până n-a rămas nici pielea pe os, nu erau tot un fel de urmaşi ai marelui Stahanov?

Am putea continua cu genialii noştri oameni de ştiinţă care scriu cărţi din cărţi de s-a pus Turnitin-ul şi iThenticate-ul pe urmele lor, mai ceva ca FBI-ul. Cică din cuză de prezumţie de plagiarism. Un fel de hoţie cu ştaif, am zice noi. Aşa am ajuns noi să-i întrecem pe toţi în lucrări ştiinţifice, doctorate şi alte drăcii de-astea.

Cum toate treburile e bine să fie făcute după lege, şi cum legea e în mâna lor, e musai să facem gât prin presă, pe la televiziuni, pe bloguri. Legile le facem după o ordine interioră şi în spatele uşilor închise.

Aşa se face că atunci când nu sunt bani ca să fure toţi, se ridică un tânăr promiţător parlamentar urban şi începe a cuvânta.

Cică nu-i bine aşa cum trebuie să fie, că toţi trebuie să plătim dări la fel, că cota progresivă au inventat-o americanii de proşti ce sunt, că "impozitul progresiv este o propunere stângistă, care descurajează munca". Asta după ce am băgat degetele în ochii lui ANI, ca să nu vadă cum se adună averile. Parcă până acum ar fi văzut.

Cum am auzit vorbele astea mi-a venit în minte un titlu mare, care circula şi pe la noi prin anii 50: "Stângismul - boala copilăriei comunismului". Mi s-a arătat în vis tovarăşul Lenin fără şapcă, ţinând o cuvântare de la balcon. Una d-aia ţapănă.



Tot despre taxe vorbea şi tovarăşul Lenin aici. Parcă.

N-ar fi timpul pierdut. Poate ne trezim cu dumenealui, venind spre noi cu mausoleul ridicat pe cap. Nu vă speriaţi, nu vine ăla pentru sărmana clasă muncitoare pitulată de frică prin cârciumi. El vine invers. Numai cel ce a făcut comunismul îl poate scoate pe el.

Vorba fariseilor: "Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!".

Deştepţi băieţi fariseii ăia.




marți, 13 iulie 2010

Cizmarul şi cizmele

ElZap

Cine n-are un cizmar să şi-l cumpere.

Am putea avea un inginer, căpitan de vas, sau de ce nu un academician, în loc de cizmar. Dacă găsim unul cu calităţi, cu atât mai bine. Calităţi precum: priceperea în a conduce un sat, niţică cinste cât să nu facă praf averea satului, şi altele de felul acesta.

În lipsa lor, dar şi în lipsa cizmarului, nu ne rămâne decât să ne bizuim pe cizme. Şi cum să ne bizuim pe ciubote?

Pot ciubotele sta în capul satului? Niciodată! Never! Arareori însă stau. Alături de obiele cu care împart mirosul de neam prost, şi câteodată alcovul.

Ciubotele nu ies din vorba stăpânului, fie el ţăran sau soldat, care le onorează rostul. Unde dă poruncă stăpânul să meargă acolo merg, că altfel e vai de carâmbul lor.

După astă lungă predoslovie, iată-ne ajunşi la subiect. Care subiect n-are nimic de-a face cu nişte sărmane cizme. Cum ar putea să aibă? Ar trebui să admitem că aveam de-a face cu nişte cizme gânditoare, care nu s-au văzut nici prin fabule.



Auz cum că un Nea Sandu, de loc din Şendreni, a dat de pământ cu o droaie de specialişti. De pământ, dar şi de albia Siretului. Cam aşa au stat lucrurile.



Numai că Nea Sandu nu era ministru, şi nici nu era dator să ştie ce şi cum, însă nici chiar cizmă nu era. Hai să zicem că era un fel de ucenic pe lângă cizmar. Mda, meseria e brăţară de aur, mai ales când se însoţeşte cu puţină minte.

Până la urmă Întâiul Ministru, un fel de carâmb care nu iese din vorba şefului nici să-l pici cu ceară, a dat ordin altui ministru mai secund, şi tot aşa până ce s-au îndurat în ultimul ceas să facă precum a zis Nea Sandu. Ca cine să facă, devreme ce el a intrat din tinereţe în menopauză de idei.

Noroc cu ceasul ăsta ultim, că dacă şi ăsta ne lipsea ne înecam cu Galaţi cu tot în apele Siretului. N-ar fi fost păcat, mai ales că odată cu Galaţiul se îneca şi mândreţea de Sidex, cel măritat de un alt Întâi Ministru.



Aud acum că se renunţă la cota unică. Măi să fie! Şi câtă cerneală a mai curs pe chestia asta! Ca pe alegerile uninominale. Ca şi pe parlamentul unicameral. Ăla cu "Şo pe ei!", că le arăt eu cine-i stăpân.

Pe cota asta unică a curs cerneală peste tot, nu doar pe la noi. Ăia au cugetat, au întors-o pe toate feţele până ce au ajuns la concluzia că roata trebuie să fie rotundă. Sunt pline enciclopediile de argumente. Cine să le citească. Al nostru Lider Maximo într-o zvâcnire a inteligenţei şi a interesului de gaşcă a decis: roata trebuie să fie în patru colţuri, că altfel nu se învârte nicidecum. Şi aşa a rămas.

Au cârâit unii că nu-i aşa cum trebuie, dar i-au pus la punct căţeleandrii plătiţi să facă larmă. Larmă şi atât.

Acum vine Sinistrul de Finanţe şi ne spune că nu-i aşa. Parcă ar trebui să ne-o spună el. Putea să ne-o spună tot Nea Sandu. Nu de alta, dar ăla nu-i ciubotă. Asta a fost ieri. De ieri până astăzi a mai trecut o zi.

Azi Întâiul Sinistru, cel ce merge veşnic în genunchi a cuvântat. Aşa.



Nu-i aşa că nu ducem lipsă de ciubote?

Unde eşti Nea Sandule, ca să le dai cu tifla la ăştia? Sau peste bot, de ce nu? Poate te punem Prim Ministru. Ştiu că eşti om de ispravă. Ce dracu te tot codeşti ca o fată mare.

Tu nu vezi că nu se mai poartă ţinuta asta de jună virgină, decât cel mult până la primul botez? Asta dacă se grăbeşte popa, că la cât sunt de grăbite fetele noastre sar peste primul direct în alcov.

Şi apoi în fruntea unui dublu-minister.


vineri, 9 iulie 2010

Leandri

ElZap














Cordăceala

(Text în gama search major)

ElZap

Mi-am îmbogăţit vocabularul cu un nou termen. Cel din titlu. Sună frumos, nu-i aşa?

Până mai ieri nu ştiam ce înseamnă, deşi aş fi putut bănui după sunetul lui înăbuşit. DEX, DOOM, şi alte chestii d-astea nu mi-au fost de nici un ajutor. Noroc cu Google. El m-a scos din încurcătură.

Am dat search pe dumnealui şi am aflat. Oricine poate da.

Aşa am aflat că atunci când spui cuiva "s-o lase mai moale cu cordăceala la locul de muncă", te referi la o politică de conducere eficientă a unei ţări.

Prostimea n-are de unde să ştie chestii d-astea. E stă sub ape, sub noroi, ei i se taie pensiile şi salariile. În timpul ăsta creierul celor care ne conduc lucrează, se torsadează, sfârâie, produce scântei. În termeni ştiinţifici acest efort se numeşte cordăceală.

Multe nu cunoaşte prostimea. Bunăoară... ea nu cunoaşte ce însemnă în limbaj diplomatic fraza: "Sper să te ia dracu' cît mai repede, să scăpăm de tine şi eu, şi copilul ăsta!". Nu este nici pe departe o înjurătură, aşa cum s-ar crede. Nuuuu! Este solicitarea de fonduri adresată la cel mai înalt nivel, pentru realizarea unor proiecte de cea mai mare importanţă pentru ţară.

Aşa se face politica. Cu diplomaţie.

Ce ştiu cuvioasele babe? Ele îşi închipuie că tot ce zboară se numeşte: pasăre acvatică, pasăre de noapte, sau păsărică. De aia scuipă-n sân şi dau acatiste. De-ar fi doar atât încă ar fi bine.

Unele zburătoare sunt păsări de pradă, care nu se mulţumesc cu un pumn de grăunţe. Ele treieră banii mai ceva ca o batoză. Ăsta nu-i un defect, cum ar crede orice babă cumpătată. Economia e cu totul altceva. Orice, numai zgârcenie nu. Cel puţin pentru unii. Bunăoară "capacitatea de a absorbi fondurile europene vor fi unul din criteriile de evaluare a miniştrilor. Iar cei care nu se vor pricepe la treaba asta, ar putea zbura din guvern", îndeamnă la o solidă creştere economică şi nicidecum la aruncat banii acolo unde vor şti ei singuri să găsească drumul spre casă.

Şi uite-aşa, în timp ce unii ne cordăcesc spre binele ţării, alţii au grijă "să recruteze consilierii viitorului ministru". O altă exprimare care ar putea fi interpretată greşit. Nici vorbă că distinsul deputat ar sta cu nişte dessous-ri de damă agăţate de degetul arătător, până se finalizează opeaţia, în timp ce el ar avea niscaiva fantezii exotice.Nu. Aici e vorba de o chestie mult mai importantă, pe care nici eu n-o pricep.

Poate pricepeţi dumneavoastră.



duminică, 4 iulie 2010

Diguri suspendate

ElZap

Nimic nu este mai penibil decât un conducător care se bâlbâie, bălmăjeşte lucrurile, sau stă la taclale precum chivuţa Frosa.



Aşa aflăm că după ce te-au omorât apele se va face un dig. Îmi crapă obrazul de ruşine. De ruşine că am astfel de conducători.

E uşor să aduci în faţa camerelor de filmat o biată creştină dispusă să-ţi ţină hangul, precum face dascălul în biserică. Aproape că-mi vine să cred că acea creştină a fost unica dispusă să susţină un astfel de dialog, dacă nu cumva a fost adusă de pe alte meleaguri.

De aici şi până la a conduce e cale lungă.

Un conducător trebuie să aibă clar în minte ce are de făcut, dacă are ceva, desigur.

Un conducător nu se întoarce din drum ca "să le zică una" celor ce n-au fost de acord cu el, aşa ca să nu rămână el cu ce are în guşă.

De ce nu s-a făcut digul? Păi, de una de alta, că motive găsim destule. Nu pentru că la noi se împrăştie banii celor ce ascut ovăz, Doamne iartă-mă! Nuuuu! De vină este mortul, spune o vorbă din popor. Aşadar, mutatis mutandis, digul nu s-a făcut pentru că au pus oamenii pieptul în faţa iniţiativelor măreţe ale guvernării. De acum şi din 90 încoace. Asta aşa ca săi facem în ciudă lui Ceauşescu. Ca să arătăm că noi suntem mai anticomunişti decât Dalai Lama. Oamenii nu au vrut să-şi dea pământul, ca să facă nu ştiu cine dig. Cum dracu' Doamne iartă, s-a reuşit să se prăpădească cam toate terenurile pe care cresc bălării, asta nu pricep eu să mă omori.

Acum se găsesc "şase milioane de euro, să facem 18 kilometri de dig". După ploaie, chepeneag, aşadar. Până una-alta, eu nu asta mă aşteptam să aud, taman de la preşedintele meu. Nu ce se va face este important de ştiut, că de astea am auzit cam multe, ci de ce nu s-a făcut până acum. Mai lipsea să ni se spună că vom trăi bine. Mai bine mi se spunea cine intră la apă din cauză de dig. De dig şi banii care s-au evaporat.

Vrei să spui şi tu ceva, fie chiar şi prostii, şeful cel mare te repede. În stilul lui caracteristi. Vorbitorul minte, desigur. Anti-vorbitorul, ca să nu se înţeleagă greşit. De fapt anti-vorbitoarea aia nici nu a apucat să sufle. A măturat-o taifunul verbal al vorbitorului.

Şi dacă femeia avea dreptate? Parcă începuse să spună că e undeva se fură. Sigur că era un lucru inedit. Un lucru inedit pe care-l ştie toată lumea. Urlă presa! Urlă televiziunile! Urlă politicienii, rămaşi fără ciolan! De aia e inedit.

FURĂ PRIMARUL, FURĂ NOTARUL, FURĂ TOTI! Uitasem să spun ce este aşa inedit, dacă mi se dă voie să mă exprim astfel. Apăi... indedit e faptul că cei ce trebuie să vadă ce şi cum se fac că nu văd. Oare fură şi ei? În mod cert, mă refer la verbul a fi, pus la timpul potrivit de conjugatorul televizionist.

Aud acum că digurile făcute mai înainte de 90, că de altele nu prea se aude, vor fi sparte. Oare pentru a lupta împotriva comunismului? Oare le trece beizadeaua comunistă în catastif, ca mari acte de bravură?

Sau te pomeneşti că stau în calea digurilor suspendate care se vor ridica în mileniul ce va să vină.

Amin!



sâmbătă, 3 iulie 2010

Ingraţii

ElZap

După ce că v-am condus (aşa cum v-am condus) preţ de cinci ani, şi aveam chef să vă mai conducem încă vreo cinci, voi aţi rămas tot nerecunoscători.

V-am promis că o...



A ieşit ce-a ieşit. Bine că n-a ieşit mai rău. Dar nu vă pierdeţi speranţa că n-a băgat Dumnezeu zilele în sac.

Ce era să facem? Să vă facem noi diguri? Cu banii voştri? Ăia au luat-o în jos pe apa sâmbetei. Acum nu sunt nici de pensii. Spun acum, că la anul n-o să fie nici de înmormântare. O să vă înmormânteze taica popa cu numai 75%, că e criză. O să vă bage în pământ tot de-atâţia bani. Dacă nu se opreşte criza asta, nu vă îngroapă deloc. Să vă bage în pământ ăia de s-au dus cu banii.

Nu ajunge că v-am făcut atâtea lucruri frumoase? Bunăoară v-am promovat această ţară care credeţi că-i a voastră? Fraierilor. Nici nu ştiţi voi a cui este.



Aşa a aflat tot mapamondul că pe la noi orice cucoană poate beneficia gratis de patru sau mai mulţi masculi, tot unul şi unul.Şi nici măcar nu am minţit. Unele dintre noi pot, pe câtă vreme altele se mulţumesc cu resturile lor cele de toate zilele. Aşa-i viaţa.

V-am pus borduri la drumurile care... or să fie. Până conjugaţi voi verbul "a fi" pe marginile drumurilor, noi terminăm de conjugat verbul "a avea".

V-am tras nişte autostrăzi suspendate, de nu a visat nici neam de neamul Semiramidei. Taman bune ca să vă rupeţi voi gâtul privind la ele, că de căzut de pe ele nu-i modru.

V-am dat ouă, iar voi le aruncaţi.



De mâine o să vă tăiem ouăle. S-a terminat cu număratul. Asta era pe vremea ăluia dinainte.

Noi trecem pe la voi să vedeţi cum faceţi băi de nămol, iar voi vă ţineţi de ţăţisme.



Taman cu mine ţi-ai găsit să-ţi pui mintea cucoană? Cu mine, care sunt obişnuit a naviga pe orice ape, fie ele chiar şi tulburi? Zici că ţi-am tăiat 50%, da uiţi că tot eu ţi-am dat. Ţi-am dat aşa ca să te simţi matale ameţită. Ehe, pe câţi nu am ameţit eu în ţara asta! Şi mai am chef. Şi dacă ţi-am mai luat 25% ce-i? Eu te-am pus să fii bugetară? Cine te-a pus să fii profesoară? Vroiai să te dai mare. Uite că nu stă lumea în câţiva profesoraşi prăpădiţi. O ştiu eu pe una care a ajuns mare şi nici măcar să vorbească nu ştie ca lumea. Tu zici că ştie să citească. Aş! Textele alea de trei rânduri le învaţă pe de rost. Cu bona.

Nasoale vremuri mai trăim.
Tot mai bine era dacă domneam peste o ţară fără popor.
Măcar nu visam că aruncă cineva cu ouă ca în Hoară.

Fără popor?
Şi eu? Eu ce dracu ar trebui să fiu? Şi eu nu am nevoie de un suflet cu care să mă consult?
Şi dacă sufletul ăla se răscoală într-o zi şi-mi scoate un ochi?


vineri, 2 iulie 2010

Câinele de pază

ElZap

Câinele este unul din cele mai de folos animale de pe lângă casa omului. Inutil să facem vorbire despre câinele de pază, deşi până una alta fiecare câine ar trebui să fie şi câine de pază puţin.


Aş zice că este aşa de util acest animal, că dacă nu aş fi întreg la cap (încă), aş spune că tâlharii au fost făcuţi la cererea câinelui, ca să-şi justifice el existenţa lui de boier patruped. Poate chiar aş spune că aceste două animale sunt jumelate, formând o singură entitate a lumii răului.

De ce latră câinele? ar fi prima întrebare care ar trebui să ne chinuie. Eu cred că latră din acelaşi motiv pentru care plânge copilul de ţâţă. Nu plânge, nu-şi ia masa, lăpticul, sau tainul, după caz. Latră câinele, tâlharul are grijă să-i arunce o halcă de carne, o bucată, sau măcar o coajă de pâine. Răsplata depinde de dimensiunea capturii făcute de hoţ. Fură mult, poate să dea şi câinelui de pază o bucată mai mare. Fură puţin, dă şi el acolo ce poate.


De ce nu prinde el hoţul? De ce nu-l goneşte barem? Ar primi şi el o răsplată de la stăpân. Aiurea! Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii. Aşa că... e mult ami sigur cu ce ia de unde este. Păi, dacă ar prinde el hoţul, s-ar zice că trăieşte din salariul, cam cum se întâmplî cu poliţiştii cinstiţi.

Fără câinele ăsta de pază nimic nu ar fi posibil. Nu ar fi posibilă nici democraţia, nici dictatura, nici cleptocraţia şi nici oligarhia. Pur şi simplu nu ar exista nimic. Ar fi un fel de dolce far niente. Nici lupta de clasă nu ar fi existat.

Nici cel care îi judecă pe răufăcători nu ar putea face nimic pentru binele nemernicilor şi pentru veşnica lor iertare de păcate şi de dat socoteală la răcoare.

Păi ce-ar face omul în robă, dacă ar lătra Grivei toată ziua, ba chiar şi noaptea? Ar putea el dormi pe laurii victorie? Şi ce mai victorie! Toţi se umflă de atâtea victorii.

Ar mai putea pleca unii cu vapoarele, dacă toată ziua ar lătra câinii? Sigur că nu. Nu ar fi putut plea nici vapoarele singure. N-ar mai pleca nici alţii, ba chiar nici altele.

De aia este bun câinele de pază. Pentru ca să poată funcţiona democraţia.

Aş zice că democraţia a fost făcuta după chipul şi asemănare câinelui.

De pază, desigur.




Spectacol

ElZap

Se pare că în seara asta avem spectacol.

Și ca orice actor talentat, vedeta și-a studiat cu atenție publicul. Ăla în fața căruia va da un show aplaudat de cei care plânng.

Ca orice actor talentat, i-a pus pe actorii mai mărunți ca să joace o piesă proastă. Prin comparație cu prestația lor, actorul principal orice va spune va fi privit ca o capodoperă a artei actoricești.

Numai că actorul nu este actor. Este doar un biet circar.

În orice lume normală, un astfel de spectacol ar fi ultimul.
Numai la noi toate sunt cu susul în jos.

Numai la noi actorii se fotografiază cu plăcere în fața unor întinderi nemărginite de ape. În apele astea se zbat spectatorii.

Numai la noi actorii confundă un pârjol cu un bliț potrivit pentru camerele de luat vederi.

Numai la noi actorii zâmbesc fotogenic, când ar trebui să plângă, sau cel puțin să le crape obrazul de rușine.