vineri, 22 martie 2013

Fetiţa de la timonă


ElZap



De peste douăzeci şi trei de ani nava numită cândva România pluteşte în voia sorţii.

Şi tot de atâţia ani, nişte indivizi ce-şi spun conducătorii ei grohăie tot felul de lozinci care ar ţine loc de programe de guvernare, de proiecte vizionare. În spatele acestui jalnic spectacol, ei îşi împart tot ce ne-a lăsat din sudoarea noastră cel împuşcat de Crăciun.

Îşi împart averi din care ar putea să se îngraşe câteva milenii, ei şi beizadelele lor.

Îşi împart femeile ca şi cum ţara ar fi un bordel proprietate personală în care nişte impotenţi demenţi au dat iama.

Îşi împart ţara după ce o tranşează pe regiuni, ca lucrurile să meargă mai bine. Ce bine a ieşit din mintea voastră cenuşie până acum, ca să vă creadă cineva?

Ar fi absurd să îi bănuiască măcar cineva că ei se luptă pe bune, că ei ar avea programe politice, că ar fi de dreapta sau de stânga. Ei sunt produsul mocirlei care a dospit în toţi aceşti ani. După ce părăsesc scena, nu refuză plăcerea unor întâlniri de taină cu parfum de apă stătută.

Nimeni nu se bate cu nimeni şi nimeni nu luptă pentru o cauză. Toţi ţin cu ambele mâini de un ciolan pe care nu vor sa-l scape cu niciun preţ.

În zilele astea o fetiţă, despre care nici nu ştiu prea multe, a simţit că nu se mai poate şi a îndraznit să viseze.

Istoria ne artă că vremurile tulburi îşi înalţă oamenii de care are nevoie pentru a face curăţenie. Să fie fetiţa asta curajoasă cea care va pune mâna pe timonă? Habar nu am, dar e clar că nu se mai poate merge orbecăind în minciună şi promiscuitate.

Ea a avut curajul să le dea peste mână celor care zic că ar fi îndrituiţi să ţină cârma.


duminică, 10 martie 2013

Nebunatico


ElZap

Oare ce mai e de îndreptat la lumea asta strâmbă, în care toţi ne prefacem că trăim ca nişte drepţi? Noroc că ţi-a trecut ţie prin cap soluţia. Un fel de a spune "prin cap".

Aşadar, după ce ai binevoit a pune mâna pe capul comunităţii LGBT, aştia o să şi-o poată trage după cum îi taie capul, fără teama că ar putea fi mustraţi de semenii lor. Din duminca asta ei o să fie cu ei şi ele cu ele în deplină armonie.

Mă şi miram eu de ce la unii semeni sângele e mai mult albastru decât roşu. Acum aştept să te afişezi şi matale îmbrăcată în straie multicolore pe străzile Londrei. Pe când un Harlem Shake? Monarch Edition.

Poate când împlineşti una sută ani.

Nu ştiu de ce, dar mă bântuie tot mai des versurile lui Eminescu:

Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,
Ca neamului să-i deie naravuri mai spoite,
S-arate cum moşnegii, îmbălsămiți ca mumii
Întrec și tineretul în scandelele lumii!

Poate de-aia.