vineri, 24 decembrie 2010

Crăciun fericit




Update 1:
















Update 2:

La un pas de casa lui Moş Crăciun.
(ăla al lor)


View Larger Map


Update 3:

Pentru poze:





Update 4:

Şi satul lui Moş Crăciun în direct:







miercuri, 8 decembrie 2010

Nu ajunge, vream să zic...


Tudor Arghezi - Talharul pedepsit

Curat violare

ElZap


Uite de-aia mai deschid eu cartea lui Caragiale, ca să nu uit ce ne învăța el. Mă bazez pe vorbele Eclesiastului, se înțelege. Alea cu nimic nu-i nou sub soare.

Ieri, neavând eu treabă, mă uit pe scrisoarea aia pierdută. Uite-acilea. Minutul doi fix și ceva.



Păi, pierdută nu era, că s-a multiplicat în câteva sute de scrisori de le zice acuma... mirrors. Habar n-am de ce o copie se numește în zilele noastre oglindă. Poate că așa trebuie să se numească.

Și nu mai pricep eu de ce-i spune violare. Asta de azi, că aia de-atunci s-a comis fără consimțământul violatului.

Gurile rele spun că asta de-acum a fost cu bună înțelegere. Numai pe la actul doi sau trei a gângurit Zoițica aia a lor că n-ar mai vrea. Siguri nu suntem, că toți martori la eveniment erau muți. Trebuie doar să dăm crezare celor două Zoițici de pe la ei de poartă numele de cod Miss A și Miss W (dubluveul ăsta vine în mod sigur de la Walter, că dacă venea de la Tipătescu se scria T cu coada în sus). Și cum n-am da crezare unor pioase profesioniste?!

Acum Ghiță Pristanda stă cu pălăria în mână și așteaptă să primească o renumerație babană. Păi la ce ispravă a făcut chiar că merită.

Am uitat să vă spun că lui Ghiță i-au schimbat ăia uniforma. Acuma are una de camuflaj. După pamblica de la pălărie l-am recunoscut.

Are una cu pătrățele. Cam ca tabla de șah.

Lumea nu joacă șah pe pambilca asta a lui Pristanda. Lumea joacă șotron.

Las'că merită!


marți, 7 decembrie 2010

Dă-te Radule legat!

ElZap



„Nu este nimic nou sub soare”, spunea Eclesiastul. Și mai apoi a adăugat: „ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece”.

De unde știa el treburile astea e greu să mă pronunț, dar se pare că le știa de undeva, devreme ce „nimic nu e nou sub soare”.

Numai sărmanul Radu nu știa. Sau poate știa și vroia să încerce marea cu degetul.

Cine l-a pus pe Radu mamii să se pună pe băute cu ăia de au gologani. Poate nici nu a băut, dar ăia l-au băgat la înghesuială. De fapt nici nu l-au înghesuit ăia. L-a înghesuit potera, după cum ne spune cântecul. Ei doar l-au acuzat de toate alea. Poate l-au acuzat și de hărțuire sexuală, mai știi? Deși, dacă stau să mă gândesc, tot ei au fost cei care au violat pe toată lumea. Da, dar asta este dreptul lor. Ei au dreptul, cam cum aveau dreptul primei nopți boșorogii ăia de se numeau șefi de trib, cacici, șamani sau cum i-o fi chemând. Deh, ăia erau personalități, oficialități. Soțul nerăbdător primea ce a rămas după.

Geaba te lauzi tu că ești voinic cu fruntea lată, că ăia tot te umflă. Te umfă și te aruncă în temniță. Acolo o să-ți putrezească oasele. Ei nu au fruntea lată, dar au ceafa groasă și nas subțire.

Dar restul?

Restul o să rămână un simplu rest, adică o mulțime neglijabilă, o mulțime de măsură nulă. Și ce crezi c-o să facă restul ăsta? Păi o să facă ce face restul de mii de ani încoace. O să se pună la băut cu ăia de au gologani. O să te bălăcărească cotra-cost.

Doar nu crezi că o să intri în legendă? Până și Radul de mai sus a intrat
în legendă din pură întâmplare, sau poate doar din calcule politicianiste despre care nu ni se spune nimic în cântarea de mai sus.

Pe restul ăsta o să-l pună ăia de au gologani cu botul pe labe. I-au pus ei pe toți. Nimenea n-a scăpat până acum.

Și mâine?

Ce întrebare stupidă.

Mâine „... pe-aceeaşi stradă solitară
Vor trece îndrăgostiţii pe-nserat,
Visând în fiecare primăvară
Un vis pe care şi tu l-ai visat.”





duminică, 5 decembrie 2010

Ilenuţa tractoristă

ElZap

Vouă nu vi s-a făcut dor de cântecul ăla?
Parcă se numea Ilenuţa tractorista, dacă nu mă înşel.

În lipsa lui vă aduc aici o horă. A tractoriştilor. Cam tot pe-acolo vine şi chestia asta.




Ilenuţa aia s-a stins demult, iar mai nou s-au topit şi tractoarele. Pasămite de dorul ei, al Ilenuţei. Cine să conducă în vremurile noastre tractoare? Tractoarele s-au topit, navele au luat-o la vale, drumurile se urcă la cer... Minuni după minuni.

Ştiu că o să-mi zică A.M. că am înnebunit. O să-mi zică aici sau prin vecini, contează prea puţin. S-ar putea chiar să aibă dreptate. În ziua de astăzi dacă nu înnebuneşti puţin s-ar zice că nu eşti sănătos la cap.

De ce m-a apucat aşa dorul de Ilenuţa aia tractorista? S-o luăm metodic. Pe puncte, aşa cum am învăţat pe la şcoală.

1.
Păi, decât să stea femeia aia de nebună în fruntea satului, tot mai bine era că se urca pe tractor. Nu se urcă pe tractor, cine ştie pe cine se urca. Cine ştie dacă nu i se urca la cap. Pe tractor era perfect pentru familia ei. Tractorul ţinea, cât să o suporte pe dumneaei.

2.
Odată urcată pe tractor, s-ar zice că avea femeia treabă Dacă n-ar fi avut şi-ar fi făcut ea treabă, şi asta n-ar fi fost tocmai bine. Cine dracului mai ştie ce-i trecea prin cap nebunei? O să-mi ziceţi că seara venea ruptă de oboseală, că nu făcea faţă, că bla-bla. Aiurea! Abia atunci duduiá dudúia. Dacă tot e să tragă de fiare, măcar s-o facă cu un folos, acolo. Creşte prazul, cresc cartofii, cresc roşiile. Restul se învaţă fără şcoală.

3.
Mie mi s-a făcut frică de duduile astea puse pe intrigi, pe uneltiri pe la palate şi pe sub baldachine. Tu o iei de sfioasă şi ea te dă în gât, când ţi-e lumea mai dragă. Acum e cu tine, dar mâine mai ştii tu cu cine o să fie? Că n-ar fi cu tine n-ar fi mare bai, dar dacă te trezeşti cu ea în tabăra duşmanilor? La câte-i trec prin capul ăla blond, mai ştii?

4.
Apoi, de la vârstă orice fată trebuie să aibă un rost. Dacă nu are, o ia pe arătură. Prin Dorobanţi, că acolo creşte prazul, cresc castraveţii muraţi, morcovii, sau alte chestii de-astea. Nu se apucă nebuna să umble după silicoane, după clostridium botulinum ca să-i facă look-ul, după tot felul de fierari care să-i bage un body piercing unde nici cu gândul nu gândeşti? Până dă în sida, de care scapă repede ca să dea în altcineva. Aşa zice ea, deşi aş crede că el a scăpat de ea. Ce credeţi că a făcut cânda scăpat, e lesne de înţeles. Ne spune chiar Topârceanu.

Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Naltă-o mănăstire si trei parastasuri!


Greu să-i rezişti ăsteia două ceasuri, când după un singur ceas treci la mişcări necontrolate, de om scăpat de la balamuc.


Acum, dacă ar fi să mă iau după Topârceanu, şi mi-ar da mâna eu aş înălţa vreu două duzini de mănăstiri. O duzină în care să le bag pe toate piţipoancele, pe toate nebunele ce se cred talentate, pe toate şmecherele astea.

A doua duzină aş face-o drept mulţumire că am scăpat de ele.

De ce nu vrea să vină şi la mine Moş Nicolae învingătorul în seara asta? Nu că i-aş cere ceva, dar măcar să mi-i ia pe ăştia de pe cap şi tot ar fi o afacere.


sâmbătă, 4 decembrie 2010

Samurache

ElZap

Vă mai amintiţi de bietul Samurache?

Ăla de s-a trezit lătrând în front fără aprobare de la "Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare"? Micuţul ăla amărât despre care ne povestea Grigore Alexandrescu pe vremurile demult apuse?



Ăla de n-a înţeles o iotă din cuvântarea democratică a pugleului gâlcevitor, care-i preda o lecţie de democraţie unui bou oarecare, nenominalizat în fabula cu pricina? Bănuiesc că Alexandrescu l-a lăsat aşa fără nume pentru că nu era defectiv de plural, ba am putea spune că era un bou comun, din categoria acelor pe care-i întâlnim pe la toate intersecţiile unde se pune de câte un festival cu cântări, mititei şi alte bunătăţi ascunse privirii muritorilor de rând.

Ce-i spunea Samson boului dispus să-l asculte cu evlavie? Păi, el îi aducea la cunoştinţă cum că:

Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.


Aşa o fi, dar eu zic că egalitatea asta se impune a fi verificată.
Că dacă nu o verificăm păţim ca ăla de şi-a dat cu dreptul în stângul şi a întrat cu ambele picioare taman unde nu-i fierbea lui oala, adică în chestia aia de se cheamă pe englezeşte cablegate.

Habar n-am cum s-ar traduce pe la noi, că pe-aici nu-i nevoie să te bârfească nimenea telegrafic la poarta cea nouă. La noi se înjură lumea bună face to face, ca la uşa cortului.

Să nu fi auzit ăla de trăgea cu urechea la capătul cablului replica lui Samson?
Aia în care-i bagă-n capul lui mic:

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.

Şi ce trebuia să facă în aste condiţiuni bietul Samurache?
Eu zic că avea la îndemână nenumărate soluţii elegante pentru a se afirma pe plan jurnalistic, ca să zic aşa.

Bunăoară, ar fi putut chelălăi cât pofteşte la lună, la coadă, sau de ce nu la prăpăditul ăla de coteţ în care îşi roade coaja de pâine pe care i-o aruncă cu dispreţ stăpânul cel mare. Ce treabă avea el să se bage în treburile coteţului ăla somptuos şi coliliu?

Ar fi putut să-i latre după partitură pe lupii, pe urşii sau pe leii care erau hăăăăt departe. Ăia oricum nu l-ar fi auzit, aşa că ar fi trecut drept un căţel viteaz în ochii contemporanilor, cam aşa cum au făcut confraţii mei bipezi cu carnet dosit şi cu stele unde trebuie, ca să nu mai vorbesc de ăia cu stagiu prin străinătăţuri. Dacă leii ăia erau morţi şi îngropaţi cu atât mai bine, că doar nu devii erou luptându-te cu un leu în carne şi oase, cu unul împăiat.

Sau putea să tacă, lăsând democraţia plină de transparenţă să se fâţâie underground. Să nu fi auzit Samurache ăla de peste mări şi ţări de hainele cele noi ale împăratului? Aş putea să-i spun eu acum povestea, dar ce folos?




Acum se vede treaba că Samson a pus potera pe urmele lui şi i-a tăiat şi cablul prin care privea pe gaura cheii ca să vadă cum se-njură lumea cea bună.

O fi România o ţară mică, dar nu strica să fi citit domnul ăla şi nişte poveşti de pe la noi. Poate şi-ar fi scăpat pielea.

vineri, 3 decembrie 2010

Guţă Popândău

ElZap

..."Dragă verişoară,
Ai auzit ca P.P.K. se-nsoară
şi vrea să ia o fată din Buzău ?..."

Pe alta scrie numai: "Cugetare :
Amorul e un lucru foarte mare."
Şi iscăleşte : Guţă Popândău.


(George Topârceanu - Albumul)

Aşadar P.P.K.-ul ăsta se însoară. Nu numai că se însoară, dar îşi ia o o fată taman din Buzău. Asta ca să fie nenorocirea completă.

Aşa spunea şi Popândău, că tot nu avea ceva de spus.

O lume de nebuni. Păcat că Guţă ăla nu ştia de OSIM. (ăsta e Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) Nu ştia guţă ăla, lucru care însă nu i-a scăpat blondei de Buzău. Ea a depus-o!



Acum OSIM-ul ştie cine pe cine iubeşte. Ce nu ştie el este cât timp ţine iubirea asta nebună sau nebunia asta iubăreaţă.

Sau iubăreaţa asta ... cum zisei.

Nici nu ştiu dacă Guţă ăla o fi fost rudă cu Guţă ăsta.

Ăsta face vorbire de o mie de cocoşei, ca să fie masa bogată. Să fie o aluzie?


miercuri, 1 decembrie 2010

Azi



"Şi-n poala zăbună
A norilor orbi
Văzduhul adună
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumină?
Se stinge… De-acum
Ţi-e mâna de tină,
Obrazul de fum."