sâmbătă, 28 august 2010

Stalin redivivus

ElZap

Ce ţi-e şi cu istoria asta! Mereu se învârte roata ei, iar roata asta ameţeşte oamenii.

De fapt Madame Istoria nu se învârteşte de capul ei. Sunt nişte oameni anume încadraţi pe postul de a da la manivela ei.

Acum am intrat pe Google, de unde am ajuns de-a dreptul în curte la Wikipedia. Acolo tronează biografia aproximativă a lui Stalin. Multe lucruri putem să învăţăm din acea biografie, chiar dacă ea este plină de pete.

La relaţia lui Stalin cu biserica aş vrea să mă refer acum.

Se zice că Stalin a prigonit biserica. Biserica rusă, desigur. Cea ortodoxă. A prigonit şi alte biserici, deşi nu este clar cât de mult. Abia apoi s-a extins la popoarele prietene. Acolo a a făcut ce-a făcut şi la el acasă. Adică şi-a zis să dea de pământ cu bisericile.

În U.R.S.S. (statul acela care "...bastion al păcii e", după cum strigau cu bucurie o parte din democraţii noştri vânjoşi) lucrurile au mers voios înainte, până ce de după gard a apărut planul Barbarosa. Cică atunci tătucul Stalin ar fi redeschis bisericile. Deh, era nevoie de oameni care să moară în Marele Război pentru apărarea patriei.

Ce este de băgat în seamă aici, e faptul că relaţia lui Stalin cu biserica se baza pe regula fesului. Ăla care este mişcat de interes.

Cam aşa s-au întâmplat lucrurile peste tot. Biserica a devenit fără voia ei ţinta intereselor ce conduc lumea. Uneori într-o ordine inversă.

Mă gândesc la indivizii ăia cu lacrimi de crocodil în gene, care urlau de dureri închipuite când se dărâmau bisericile. Acum plâng la fel de perfid, dar nu de dragul bisericilor, ci de dragul tufelor care vor fi tăiate ca să se construiască o biserică.

Ce ţi-e şi cu prigoana ăsta? Ce mult semănă la moacă cu tătucul Stalin.

Eu cred că Tătucul n-a murit. El trăieşte printre noi, multiplicat în mii de clone.


6 comentarii:

  1. Delicată temă, ElZap!
    Orice fel de părere emiţi, rişti să răneşti, să superi, să oripilezi pe careva.
    De aceea mă limitez la a zice că... interesantă observaţie, asta că Prigoană seamănă cu Stalin. Şi mai e şi corectă. O observaţie corectă e întotdeauna utilă.
    Numai că prea puţini ţin cont de ea.
    L-am urmărit şi eu aseară. De data asta plângea de grija tufelor, nu de dragul bisericii.

    RăspundețiȘtergere
  2. @renata

    Dacă n-aş fi fost conştient că voi supăra pe cineva, nu aş mai fi scris ce am scris. Supărarea vindecă bolile uşoare, iar cei nevindecabili au grijă să nu se supere.

    Problema nu este Prigoană cel cu mustaţă, ci prigoana ca substantiv (mult prea) comun. Mustăciosul nu este decât o instanţiere. Problema nu e nici măcar biserica, oricare ar fi ea, ci demagogia şi agresiunea prostească. Mâine biserica ar putea fi înlocuită cu şcoala, cu teatrul, cu orice altceva.

    Ce-i ce mor cu adevărat de foame nu mor de grija banilor ce se dau la biserică, iar cei ce mor de grija banilor nu sunt muritori de foame.

    Înainte de a cotrobăi în cutia milei ca să vedem dacă nu-i putem ataşa o o casă de marcat ce duce direct la fisc, poate ar fi bine să vedem cât se fură prin alte părţi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Te salut
    http://www.youtube.com/watch?v=OPirWkiLhjk

    RăspundețiȘtergere
  4. @Belfegor

    Te resalut!
    Mi-a făcut plăcere să te văd printre comentatori.

    RăspundețiȘtergere
  5. ElZap,asta este,traim intr-o tara de kaka-maka.
    Am avut oarece probleme.Am observat ca Academia a devenit si ea o kaka-maka.Il citez pe marele Dem Radulescu:"ce bine era cind o duceam rau".

    RăspundețiȘtergere
  6. @Belfegor
    Şi nu are(avea) dreptate? Poate nu în întregime, dar nici acum nu ştim de ce o ducesm rău şi nici dacă nu cumva putem s-o ducem şi mai rău. Viitor de aur....

    RăspundețiȘtergere