miercuri, 2 noiembrie 2011

Sinuciderea sfinţilor


ElZap

Am avut parte de cohorte de sfinţi, că mă şi întreb de ce am fost izgoniţi din Eden?

Prin '77, dacă nu mă înşel, sfinţii se plimbau prin Valea Jiului. Mai precis prin Lupeni. Ştim că sfinţii ăia l-au sihăstrit pentru o vreme pe unul căruia i se spunea Prim. Şi Prim, dar şi Viceprim. Cum-necum sfinţii de atunci au avut câştig de cauză, mai ales că era de unde să li se dea ceva de pomană. Doamne ce imnuri de premărire şi slavă se revărsau asupra lor din difuzoarele radioului fixat pe unde scurte.

Căderea lor a venit mai târziu, mult după ce Jupânul care le-a băgat o pâine în gură a dat ortul popii. Ciumă-Rea i-a trimis la reciclare. Le-a spus să lase târnăcopul şi abatajul şi să se apuce de învăţat limba engleză fără profesor, după modelul "să învăţăm limba rusă cântând", după care să-i îndrume pe turişti pe coclauri ca să ştie şi ăia cum să culeagă mure.

Prin '87 Sfântul Duh s-a pogorât asupra Braşovului şi brusc au început să crească şi pe-acolo sfinţi, de au ieşit ăia în piaţă să vorbească limbi străine. Ce-or fi spus, ce n-or fi spus, dar sfinţii ăia au fost daţi pe brazdă. Ce-i drept brazda nu le-a fost luată cu totul.

Am trecut cu ceva vreme în urmă prin Oraşul Sfinţilor, fost Oraşul Stalin, fost Kronstadt, fost... Doar fost, că acum sfinţii ăia s-au risipit şi nici brazdă n-au. Pasămite a pornit la vale dimpreună cu timpurile noi. Nimeni nu le mai picură în urechi osanale. În templele lor au fost relocate nişte crâşme de toată frumuseţea.

Am avut şi sfinţi singuratici, care lucrau pe cont propriu. Unora ne închinăm şi astăzi pe ascuns. Îl avem pe Sfântul Gheorghe, cel cu compromisurile, mort şi el pe meleaguri străine.

L-am pe Marele Prooroc Silviu, care a luptat pentru credinţă la două capete şi de fiecare dată a izbândit. Până la urmă l-a chemat domnul la El. Să vedem ce-o să zică când o să-i ceară socoteală. Pentru ce? Păi... poate îl va întreba de condamnarea lui Maniu, a lui Şeicaru, sau a lui Coposu.

Printre noi şi-a plimbat paşii şi sutana Sfântul Vasile, în traducere liberă de cele sfinte "László mâncătorul de gulaş". Acum umblă cu Psaltirea pe alte meleaguri. Nimeni nu ştie la ce Dumnezei se închină el.

Ar mai fi şi Sfânta Ana de la Comana, din Ordinul lui Gogu, căreia trebuie să-i trimitem rugi prin curierul Arpagic, măcar pentru gestul ei de Ană Ipătească ce l-a eliberat pe Gogu de Necurat, dar şi pentru trusa de vibratoare înfipte straşnic în beton. Oare pe vremea aia vibratoarele se alimentau cu abur?

Toţi sfinţii de mai sus, şi mulţi alţii încă, s-au culcat pe o ureche, de mă întreb dacă nu cumva s-au sinucis, sau doar sforăie în cucuruz. Să fi venit ei pe la noi trişi de Cei de Sus? Păcat că Ăia au tăiat pomul Cunoaşterii. Am afla şi noi câte ceva.

Pentru mine tot aia e.


4 comentarii:

  1. Continuu mi-e dor de Sfântul literaturii noastre. Şi sper, la acel ceas tainic, din ianuarie, să prelungim dialogul nostru, de anul trecut, pe temele Lui...

    RăspundețiȘtergere
  2. @ifim

    Sunt Oameni pe care moartea îi transformă în Sfinţi.Nu e cazul sfinţilor aleşi de gloată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sfinţii, ca şi generalii, încep să se înmulţească.
    N-ai observat?

    RăspundețiȘtergere
  4. @ifim
    Ca generalii de carton, făcuţi la o bere, sau doctorii.

    RăspundețiȘtergere