Postări
ElZap
Nimic nu e mai plăcut decât să cotrobăi prin lada de amintiri. Unele sunt pe punctul de a se destrăma definitiv, odată cu operaţiile făcute pe serverele unde au ars violent câte o seară.
Noroc cu Google, care le mai păstrează în memoria lui de elefant.
Aşadar... câteva fragmente din "Istoria unui eşec". Istoria a scris-o Lelia. Cu unii dintre noi. Eşec a fost? Nici acum nu-mi vine să cred.
Un fragment, doar.
Şi-ar mai fi...
Cine are timp să le asculte.
De comentat, n-am ce comenta. Poate voi.
Cum ziceam, simplul fapt că răscolim în lăzi cu amintiri, dovedeşte că n-a fost un eşec. Deşi, aşa părea, la ora închiderii.
RăspundețiȘtergereCred că i-am putea spune "Victoria unui eşec" :)
@renata
RăspundețiȘtergereChiar dacă am rămâne doar cu amintirile şi tot e ceva.
Amintirile pot fi pentru oameni o a doua existenţă a lor.
Asta şi sunt amintirile: cealaltă existenţă. Să-i zicem secretă. Poate chiar independentă de restul lumii.
RăspundețiȘtergereTot aşa se măsoară şi relativa nemurire a celor duşi. În amintiri cu şi despre ei.
Dar să nu devin melancolico-blegoasă!
E minunat afară!
@renata
RăspundețiȘtergereAproape că-mi vine să cred că afară e minunat, numai şi numai pentru că aşa vrem noi să fie.
E minunat, numai dacă putem să vedem că este aşa.