Nemernicie

ElZap

Scriam prin decembrie anul trecut (duminică, 9 decembrie 2012, ora 19:15)că nu am încredere în vot. Și poate nu eram singurul, devreme ce și despre Mark Twain se crede că ar fi spus cam la fel.

Vot

Nu eram eu Oracolul din Dămăroaia sau de pe alte coclauri. Mă bazam doar pe amintiri și observații banale.

Mă bazam pe ceea ce am văzut la revoluția-lovitură de stat din decembrie 89, când toți nemernicii alergau de colo-colo ca să obțină mărețele certificate de revoluționari, de dizidenți și de dracu mai știe ce alte hârtii care nu spuneau nimic. Singurii care au rămas pe margine, cu degetul în gură, erau cei care chiar au cârâit ceva împotriva fostului regim.

Mă bazam pe observația că până și cel mai nenorocit cățel sare să te muște atunci când îi zgândări osul pe care tot tu i l-ai dat cu o clipă mai devreme.

Spuneam atunci, cu o oră înainte de închiderea urnelor că „nu cred, pentru că mă bântuie bănuiala că la masa verde votul meu ar putea fi tranzacţionat precum certificatele alea de proprietate”.

Scriam atunci că „Nu cred, pentru că ştiu că pot veni unii care să îmi dea peste mâna cu care am votat, spunând că numai ei ştiu ce e aia democraţie. Democraţia lor şi a mamei lor!”

Acum am descoperit ceva mult mai sigur. Acum am descoperit că dacă vrei să nu te fure orice individ căruia îi curg balele de multa lui inteligență, trebuie să-ți procuri o bâtă serioasă făcută din esență tare.

Și să o folosești dacă este cazul.

Fetiţa de la timonă

ElZap



De peste douăzeci şi trei de ani nava numită cândva România pluteşte în voia sorţii.

Şi tot de atâţia ani, nişte indivizi ce-şi spun conducătorii ei grohăie tot felul de lozinci care ar ţine loc de programe de guvernare, de proiecte vizionare. În spatele acestui jalnic spectacol, ei îşi împart tot ce ne-a lăsat din sudoarea noastră cel împuşcat de Crăciun.

Îşi împart averi din care ar putea să se îngraşe câteva milenii, ei şi beizadelele lor.

Îşi împart femeile ca şi cum ţara ar fi un bordel proprietate personală în care nişte impotenţi demenţi au dat iama.

Îşi împart ţara după ce o tranşează pe regiuni, ca lucrurile să meargă mai bine. Ce bine a ieşit din mintea voastră cenuşie până acum, ca să vă creadă cineva?

Ar fi absurd să îi bănuiască măcar cineva că ei se luptă pe bune, că ei ar avea programe politice, că ar fi de dreapta sau de stânga. Ei sunt produsul mocirlei care a dospit în toţi aceşti ani. După ce părăsesc scena, nu refuză plăcerea unor întâlniri de taină cu parfum de apă stătută.

Nimeni nu se bate cu nimeni şi nimeni nu luptă pentru o cauză. Toţi ţin cu ambele mâini de un ciolan pe care nu vor sa-l scape cu niciun preţ.

În zilele astea o fetiţă, despre care nici nu ştiu prea multe, a simţit că nu se mai poate şi a îndraznit să viseze.

Istoria ne artă că vremurile tulburi îşi înalţă oamenii de care are nevoie pentru a face curăţenie. Să fie fetiţa asta curajoasă cea care va pune mâna pe timonă? Habar nu am, dar e clar că nu se mai poate merge orbecăind în minciună şi promiscuitate.

Ea a avut curajul să le dea peste mână celor care zic că ar fi îndrituiţi să ţină cârma.

Nebunatico

ElZap

Oare ce mai e de îndreptat la lumea asta strâmbă, în care toţi ne prefacem că trăim ca nişte drepţi? Noroc că ţi-a trecut ţie prin cap soluţia. Un fel de a spune "prin cap".

Aşadar, după ce ai binevoit a pune mâna pe capul comunităţii LGBT, aştia o să şi-o poată trage după cum îi taie capul, fără teama că ar putea fi mustraţi de semenii lor. Din duminca asta ei o să fie cu ei şi ele cu ele în deplină armonie.

Mă şi miram eu de ce la unii semeni sângele e mai mult albastru decât roşu. Acum aştept să te afişezi şi matale îmbrăcată în straie multicolore pe străzile Londrei. Pe când un Harlem Shake? Monarch Edition.

Poate când împlineşti una sută ani.

Nu ştiu de ce, dar mă bântuie tot mai des versurile lui Eminescu:

Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,
Ca neamului să-i deie naravuri mai spoite,
S-arate cum moşnegii, îmbălsămiți ca mumii
Întrec și tineretul în scandelele lumii!

Poate de-aia.

Drobul de sare (2)

ElZap


Ce ţi-e şi cu presa asta. Te informează la moment. Te informează chiar şi atunci când nu s-a întâmplat nimic.

Cică ar fi căzut drobul de sare.

 

La minutul 2 se vede cum arde locul de impact.


 

Şi aici arde. Deosebirea e că acum arde la minutul 3. Nu mai e la momentul de impact. Cică ar vi la Darvaza, pe undeva prin alte părţi.

Probabilă că şi acolo a căzut.
Drobul de sare.

Lasagna şi automobilul

ElZap

Cu ceva zile în urmă a nechezat din galantarele preacinstitelor magazine din apus o Lasagna.

Şi cum nimeni nu spunea din ce cal se trage, au tras unii concluzia că armăsarul e musai din România. Devreme ce nimeni n-a avut curajul să le dea una peste bot, o vreme a rămas aşa. Abia mai apoi s-a descoperit că hoţul a dat alarma ca să-şi piardă urma. Era cât pe ce să rămână ţărişoara asta cu rolul de ţap ispăşitor, purtând în pustie păcatele altora.

Acum a izbucnit un alt pocinog, de data asta hăt departe peste gârlă.

Făcuseră unii un automobil, care se zice că e cel mai cel. Tesla parcă se numeşte. Model S. Şi cum interesul mişcă fesul, s-a mobilizat presa cea veşnic nepătată şi totdeauna imparţială şi a hotărât că ăla e un fel de mârţoagă a autostrăzilor, că te lasă-n drum când ţi-e lumea mai dragă, că la o adică nici nu merită să-l cumperi.

O fi sau nu aşa, n-am cum să mă pronunţ, devreme ce automobilul ăla nu a ajuns pe la noi. Din câte se spune însă ar fi făcut un imens pas în faţă, plus că merge veşnic gratis pe socoteala producătorului. Ăla trage curentul din Soare cu nişte chestii fotovoltaice.

Un pas în faţă! Păi asta e un pericol. Nu vă gândiţi câţi producători de automobile clasice (că ăla e unul electric sută la sută) ar rămâne fără rost? Că dacă nu izbuteşte Tesla să ne arate că se poate, e posibil să vină  altul care s-o facă. Aşa s-a ajuns că a nechezat jurnalistul acela.

A mai nechezat cândva unul când General Electric a scos EV1. Şi praful s-a ales de proiect.

 Să-mi mai spună cineva că economia capitalistă nu lucrează numai şi numai cu mâinile curate!

Valentine's Day

ElZap

Pentru mine ziua asta nu reprezintă absolut nimic.

E ca şi cum ar trebui să aştept să vină ziua asta ca să spun ceva unei femei.
Ar reprezenta ceva, numai dacă aş ţine morţiş să mă dau în spectacol. Din prostia mea, sau la îndemnul ei. Eu cred că fiecare om ar o "Valentine's Day" care e numai a lui şi a ei şi nu trebuie să facă din ea o sărbătoare de grup.

Văd că nu toţi sunt însă de părerea mea.

Şeful (al cui, că al milioanelor de oameni nu e?) ţine să se oprească din treburile lui importante, să facă un cadou unui personaj care era cât pe ce să schiaune pe la uşa parlamentului. Altfel de ce trebuie să anunţe poporul că ea este cea "întru care am binevoi", devreme ce tot poporul o ştie?





Sau poate vrea să-l imite pe un alt ilustru bicisnic care şi-a bătut joc de ţara asta?

Drobul de sare

ElZap

Când rămâi lefter e tare nasol, mai ales când te-ai obişnuit să toci bani în neştire.

Atunci îţi aminteşti ce mişto era pe când făceai plimbări ştiinţifico-fantastice de la Pământ la Lună şi îndărăt pe sume astronomice de bani, aplaudat fiind de o planetă întreagă. Că ai căzut în nas taman când ai vrut să sari pârleazul în curtea vecină nu se pune, că nu-i frumos să râdă mapamondul de tine când tu treceai un fel de Pegasus care te jucai cu focul.

Aşa că îţi aminteşti brusc că poţi redescoperi drobul de sare, sub forma unor asteroizi care de milioane de ani aşteptă la marginea ionosferei ca nişte berbeci, gata să intre în ograda Terrei, ca s-o tăvălească niţel prin haos. Ce-ar fi dacă te-ar plăti prostimea pentru a face pe paznicul ei înarmat până-n dinţi, gata să te iei de piept cu bezmeticii ăia de asteroizi? Nu că ai fi tu capabil să-i zgâlţâi de pe orbita lor furioasă, dar dacă lumea o să scape e bună de plată, iar dacă nu tot e bine, că nimeni nu o să te mai contrazică.

Nu au muls strămoşii noştri coada cometei Halley care ne-a mângâiat puţin obrazul în secolul trecut, ca să ne dovedească câte afaceri dubioase se fac pe la noi?

Ar fi o chestie să mulgem puţin şi asterozii ăştia nărozi, că doar prostia se plăteşte. Şi cât de bine se plăteşte.

Sper să nu vorbesc cu păcat şi drept recompensă să mă lovească taman acu bolvanul. Taman acu când s-a ridicat blonda ca să ne salveze pe noi, ca o Mesia în fustă. Ea care abia s-a ridicat din colbul ultimelor alegeri.