ElZap
Ce aş putea spune eu despre cele două borne ale istroiei, ca să nu supăr pe nimeni?
Să nu suflu o vorbă, că taman Penelopei nu i-a trecut prin cap să inventeze o drăcie care să-i fi uşurat munca? Că în loc să se gândească la un război de ţesut modern, ea se usca de dorul lui Ulise?
Despre Jacquard ce ar fi să spun? Că era un leneş, care în loc să se ţină de muncă umbla după cai verzi pe pereţi? Că le-a luat pâinea de la gura atâtor copii? Că a pus la pământ o industrie care dădea speranţe atâtor oameni?
Până la urmă nimic nu-i nou sub soare. Atunci ca şi acum. Aici ca şi acolo.
Doar dimensiunea dramelor e alta.
Doar mijloacele prin care se ating ţintele s-au schimbat.
Penelopa zilelor noastre nu l-ar aştepta pe Ulise chiar dacă ar pleca în delegaţie pentru câteva zile. Poate s-a căsători cu unul care-i oferă un fel de voal pe degeaba.
Penelopa de azi ţese şi ea, dar nu cu mânuţa ei, că doar de aia a descoperit Jacquard războiul. Ea ţese intrigi, în pânza cărora încearcă să-l prindă pe Ulise. Asta doar pentru a-l pedepsi că s-a întors de pe mare fără corăbii.
Nu că i-ar prea rău de frumuseţe de flotă, dar trebuie să cotizeze şi Ulise la zestrea frumoasei doamne.
În timpul ăsta, mulţimea de gură-cască priveşte spectacolul sinistru în care Itaca se scufundă sub ochii ei.
Lumea se bucură, dănţuieşte, râde şi plânge. Unii se aruncă de la balcoane, sau îşi învaţă nevestele să înoate pentru ultima oară.
Unii mai speră să se nască un nou Homer, care să scrie o altă Odisee.
Ce aş putea spune eu despre cele două borne ale istroiei, ca să nu supăr pe nimeni?
Să nu suflu o vorbă, că taman Penelopei nu i-a trecut prin cap să inventeze o drăcie care să-i fi uşurat munca? Că în loc să se gândească la un război de ţesut modern, ea se usca de dorul lui Ulise?
Despre Jacquard ce ar fi să spun? Că era un leneş, care în loc să se ţină de muncă umbla după cai verzi pe pereţi? Că le-a luat pâinea de la gura atâtor copii? Că a pus la pământ o industrie care dădea speranţe atâtor oameni?
Până la urmă nimic nu-i nou sub soare. Atunci ca şi acum. Aici ca şi acolo.
Doar dimensiunea dramelor e alta.
Doar mijloacele prin care se ating ţintele s-au schimbat.
Penelopa zilelor noastre nu l-ar aştepta pe Ulise chiar dacă ar pleca în delegaţie pentru câteva zile. Poate s-a căsători cu unul care-i oferă un fel de voal pe degeaba.
Penelopa de azi ţese şi ea, dar nu cu mânuţa ei, că doar de aia a descoperit Jacquard războiul. Ea ţese intrigi, în pânza cărora încearcă să-l prindă pe Ulise. Asta doar pentru a-l pedepsi că s-a întors de pe mare fără corăbii.
Nu că i-ar prea rău de frumuseţe de flotă, dar trebuie să cotizeze şi Ulise la zestrea frumoasei doamne.
În timpul ăsta, mulţimea de gură-cască priveşte spectacolul sinistru în care Itaca se scufundă sub ochii ei.
Lumea se bucură, dănţuieşte, râde şi plânge. Unii se aruncă de la balcoane, sau îşi învaţă nevestele să înoate pentru ultima oară.
Unii mai speră să se nască un nou Homer, care să scrie o altă Odisee.
Să fie el victima ei?
RăspundețiȘtergereAsta sugerezi?
@renata
RăspundețiȘtergereSuntem cu toţii un fel de victime reciproce.
Cred ca s-a ajuns atât de departe, că singura direcţie pe care o putem urma este înainte.
Din nefericire.
@Vlad
RăspundețiȘtergereÎţi mulţumesc pentru vizită şi pentru aprecieri.
Voi ţine seama de tot ce ai scris aici.
Bună dimineaţa şi La mulţi ani, ElZap!
RăspundețiȘtergereSunt de acord că înainte este singura direcţie pe care o putem urma, dar hai măcar să ne uităm în ce şi pe cine sau ce călcăm. Nefericirea e că nu ştim unde vrem să ajungem ci doar dăm cu presupusu'.
La Mulţi Ani, Ifim!
RăspundețiȘtergereAcesta ar putea fi marele secret pe cae-l ştiu cei ce manipulează masele.
Să se folosească de faptul că o mulţime eterogenă niciodată nu ajunge în mod spontan la o concluzie unanim acceptată.