Postări
ElZap
Am senzaţia că revăd un film proiectat de undeva din prejmma aniloor 400 d.C.
Imperiul, măreţul Imperiu Roman, unicul etalon pentru lumea de atunci, se rupe în două. A doua jumătate a lui, ce dinspre răsărit, mai pluteşte o vreme pe apele agitate ale istoriei, după care se scufundă şi ea.
Imperiul s-a scufundat într-o tăcere absolută, oamenii au uitat de băile publice, au uitat de medicină, de ştiinţă, de arte, iar corabia istoriei se îndrepta grăbită spre un Ev Mediu Întunecat. Parcă aşa am putea să-i zicem acelei istorii?
Şi totuşi...
Încă nu a fost formulată explicit legea conservării masei,din lipsă de Antoine, sau de Laurent, sau poate de Lavoisier. Aia pe care o ştiţi de pe la şcoala generală, că pe la gimanaziu nu ştiu dacă se mai face. Aia cu "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă".
Nu a fost formulată, însă ceva din Marele Imperiu se muta încet-încet mai spre răsărit. Acolo se naşte în tăcere o Epocă de Aur. Cu ştiinţă, cu comerţ, cu tot ce vreţi.
Dacă epoca aia nu exista, nici Renaşterea, Impresionata Renaştere, nu ar fi fost decât un vis.
Mi-e teamă că istoria se repetă. Mi-e teamă că am cosntruit pe nisip. Mi-e teamă că bicisnicia celor ce ne conduc e pe cale să rupă lumea cu care ne-a obişnuit în două, iar mai apoi în bucăţi.
Sigura speranţă care ne rămâne este tot Lavoisier. Aşadar nu se pierde. Doar că va trebui să învăţăm altă limbă? Nu o să fie prea dificil?
Aud că se scufundă lumea asta clădită pe nisip. Nu se scufundă doar în mintea mea. Se scufundă aievea. Se scufundă în carne şi oase.
A înnebunit Marele Şahist?
Poate doar joacă o piesă de prost gust. Poate are de gând să dea un Şah-Mat întregii Table de Şah.
Altfel de ce ar născoci o poveste care nu se poate întâmpla. Nu se poate aşa cum este ea povestită. Chiar dacă Betelgeuse va exploda, tot nu are şanse să ne termine. Este la 640 ani lumină. Nu are nicio şansă să ne zgâlţâie.
Am senzaţia că revăd un film proiectat de undeva din prejmma aniloor 400 d.C.
Imperiul, măreţul Imperiu Roman, unicul etalon pentru lumea de atunci, se rupe în două. A doua jumătate a lui, ce dinspre răsărit, mai pluteşte o vreme pe apele agitate ale istoriei, după care se scufundă şi ea.
Imperiul s-a scufundat într-o tăcere absolută, oamenii au uitat de băile publice, au uitat de medicină, de ştiinţă, de arte, iar corabia istoriei se îndrepta grăbită spre un Ev Mediu Întunecat. Parcă aşa am putea să-i zicem acelei istorii?
Şi totuşi...
Încă nu a fost formulată explicit legea conservării masei,din lipsă de Antoine, sau de Laurent, sau poate de Lavoisier. Aia pe care o ştiţi de pe la şcoala generală, că pe la gimanaziu nu ştiu dacă se mai face. Aia cu "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă".
Nu a fost formulată, însă ceva din Marele Imperiu se muta încet-încet mai spre răsărit. Acolo se naşte în tăcere o Epocă de Aur. Cu ştiinţă, cu comerţ, cu tot ce vreţi.
Dacă epoca aia nu exista, nici Renaşterea, Impresionata Renaştere, nu ar fi fost decât un vis.
Mi-e teamă că istoria se repetă. Mi-e teamă că am cosntruit pe nisip. Mi-e teamă că bicisnicia celor ce ne conduc e pe cale să rupă lumea cu care ne-a obişnuit în două, iar mai apoi în bucăţi.
Sigura speranţă care ne rămâne este tot Lavoisier. Aşadar nu se pierde. Doar că va trebui să învăţăm altă limbă? Nu o să fie prea dificil?
Aud că se scufundă lumea asta clădită pe nisip. Nu se scufundă doar în mintea mea. Se scufundă aievea. Se scufundă în carne şi oase.
A înnebunit Marele Şahist?
Poate doar joacă o piesă de prost gust. Poate are de gând să dea un Şah-Mat întregii Table de Şah.
Altfel de ce ar născoci o poveste care nu se poate întâmpla. Nu se poate aşa cum este ea povestită. Chiar dacă Betelgeuse va exploda, tot nu are şanse să ne termine. Este la 640 ani lumină. Nu are nicio şansă să ne zgâlţâie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu