Huo!

ElZap

Ce te faci când la înghesuială bagi de seamă că cineva îţi vâră mâna în buzunar?

Depinde.
Depinde de cine îţi vâră.
Depinde de ce îţi vâră.
Depinde de firea celui care este posesorul buzunarului.
Depinde de multe.

Unii mai violenţi ar pune mâna pe par şi i-ar înmuia oasele întreprinzătorului mult prea curajos.

Nu-i bine aşa, că de aia avem organe de tot felul, care veghează. De aia avem miliţieni, procurori, judecători şi puşcării. Tu care nu eşti decât un pârlit care a fost păgubit de câţiva gologani, nu eşti nici organ, nici procuror, nici judecător şi nici măcar puşcărie ca să-ţi faci singur dreptate. Tu trebuie să aştepţi liniştit să-ţi facă alţii dreptate.

Şi dacă prin absurd nu-ţi face nimeni dreptate şi tu rămâi cu buzele umflate? Păi atunci dai cu blestemele după borfaşul în cauză. Dai tu cu blestemele, dar s-ar putea ca borfaşul să fie imun la ele, că pentru el nu există nici Dumnezeu, nici lege, nici morală, nici ruşine. El este propriul lui Dumnezeu. Cam cu era chestia aia cu "L'État, c'est moi". Gândeşte-te că Borfaşul s-ar putea să aibă imunitate. De jure sau de facto. Treaba asta nici nu mai contează.

Unul mai slobod la gură, s-ar putea să-l ia pe borfaş cu huo. Aici e-aici. Nici asta nu-i voie, că dacă strigi în gura mare, s-ar zice că tulburi liniştea publică.

Nu contează că publicul aşteaptă de multă vreme să audă un "huideo" răcnit din toţi rărunchii. Dacă statul sunt ei, de ce nu ar fi tot ei şi publicul. Dai în mine, dai în fabrici şi uzine. Ultima chestie se taie, că s-au tăiat şi uzinele. S-au tăiat şi s-au dus la fier vechi. Pe fierul vechi s-au cumpărat frunze. Frunze cu care nu se acoperă ruşinea, că acum e la modă să umbli în fundul gol.

Toată lumea umblă-n fundul gol, însă din motive diferite. Ei, borfaşii, zic că aşa e trendy. Să umblăm doar în fundul gol, să mâncăm mere pădureţe şi să-i lăudăm totă ziulica că ne-au adus să trăim ca Adam şi Eva în rai. De huo nici să nu audă.

Şi când te gândeşti că în ziua de azi un "huo" nici că mai contează, la cât de mult au îngroşat obrazul toţi borfaşii. Un "huo" e ca o adiere a a zefirului, ca un parfum, ca un Vuiton, ca...

Şi nici măcar un borfaş nu-i ceva de speriat. În fond ce mare pagubă a făcut un prăpădit de găinar zdrenţuit? Zero! Zero tăiat! Zero făcut arşice! Sunt alţii mai borfaşi ca zdrenţărosul ăla ce te-a uşurat de portmoneu. Ce-i un portmoneu pe lângă ditamai banca. Şi banca ce-ar mai fi dacă n-ar veni şi garnitura. Şi tot tacâmul pe care desigur îl ştiţi.

Îl ştiţi, dar tăceţi. De aia au prinsi ăia curaj.

Ce mai urmează? Poate doar un fragment cuoscut. Ăsta: