sâmbătă, 30 aprilie 2011

Zgârcenie


ElZap

Ştiam eu că bogaţii sunt oameni zgârciţi, dar nici chiar aşa. Cică Google, Marele Google, ăla de e plin de bani, bagă 3000 de dolari ca să-i spargă cineva browserul. Doar 3000?! Şi asta ca să te pui cu un Chrome!

Păi la noi e mult mai mişto, ca să mă pronunţ pe rommani.

Uite, nu mai departe decât azi pe la prânz, umbla unul cu covrigii în coadă prin Bucureşti. Poate că a umblat şi prin alte oraşe, dar eu nu ştiu. Şi ce covrigi! Fiecare covrig atârna nu mai puţin decât 5000 de dolari. Nu ca Marele Zgârcit, care te mai pune să te iei la trântă cu browserul dumisale.

5000 ca să ce? 5000 ca să nimic. Doar aşa că ai tu ochii frumoşi. Nici nu ştiu cum de a reuşit el să-ţi vadă ochii la telefon. Întâi te întreabă cum te cheamă, deşi contextul discuţiei ar fi presupus că el ar fi trebuit să ştie cum te cheamă. După care te pune să alegi un număr la întâmplare, cam cum se face pe la jocurile alea de au sufixul bingo.

În spatele numărului stă tolănită dumneaei. Dumneaei, grasă şi frumoasă aşteptându-te pe tine s-o iei de mânuţă şi s-o duci acasă. Suma, adică. Suma de 5000 de doalari. Nici flori nu-ţi cere să-i aduci când vii s-o iei.

Trebuie doar să cumperi nişte cartele de mobil. Nu fac reclamă sau antireclamă firmei împricinate. Peste o oră, că mai mult nu are răbdare să aştepte, se prezintă omul cu covrigii în coadă. Cică să ia numerele de la cartele. Pentru firma X, aşa ca să fie masa bogată.

Persoana bântuită de noroc ascultă. Ascultă şi notează cuminte indicaţiile. Pe urmă se minunează, dar face greşeala să nu chiuie de bucurie, cam cum fac ăia de câştigă la DD. În fine, trecem peste asta.

Omului cu covrigii îi cam tremură vocea. Se opinteşte ca să spună poezia. Între prima şi a doua conversaţie, viitorul premiant, pentru nu se ştie ce, are o curiozitate. Vrea musai să sune firma mamă, adică aia de la care curge lapte şi miere. Află ceea ce bănuia desigur. Consultă aparatul telefonic şi vede că lipseşte numărul apelantului. Aşadar e dat de pe ID ascuns!

La al doilea apel, se minunează, se scuză că încă nu a reuşit să cumpere cartelele, dar că la o aşa sumă va face totul ca să...

Face însă o mică greşeală. Îşi întreabă intelocutorul de numărul de apel. Ăla se bâlbâie. Inutil, telefonul lui a fost băgat în seamă, chiar şi necunoscut. Închide fără a mai insista. Brusc. Tot inutil. Aşa se face că premiantul rămâne fără premiu, iar ăla de la capătul firului fără voce.-

Sper să afle mai multe. De unde se poate afla.

Măcar de ar afla şi umflaţii ăia mari.

Ăia nu află, că au imunitate.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu