duminică, 6 februarie 2011

Era o vamă pe Siret

ElZap

Şi nu era de azi de ieri. Ea era acolo în mod aproape sigur şi atunci când a venit jupânul la putere. Prima oară. Ca orice vamă, asta măcina o groază de bani. Nu cât ar fi măcinat moara lui Sadoveanu. Muuuult mai mulţi.

Măcina şi împărţea încolo şi încoace. Chestia e că zile trecute i s-a înfundat. Sau aşa credeam eu.

Azi mi-am pus lacrimi în ochi şi am plecat la parastasul Corupţiei. Am trecut întâi pe la Obor, colea sub streaşina primăriei pe care o păstoreşte Generalul Cârnat.

Taman când curgeau lacrimile mai abitir, dau nas în nas cu corupţia. Vie şi nevătămată, ba chiar voioasă. Cânta pe nas psalmul acela cunoscut: "Ţigări, ţigări, ţigări...". Aha, mi-am zis: astea sunt de-alea de se măcinau la vama Siret.

Nici acum nu am dezlegat enigma asta, dar e clar că corupţia e moartă. Doar că eu am nimerit după învierea ei din morţi. Nu chiar cea de la sfârşitul veacurilor.

Acum, de când cu vama asta de la Siret, am priceput eu cum cresc vilele alea precum ciupercile după ploaie. După ce am văzut-o pe Coana Corupţie călare pe situaţie, am făcut o socoteală. Una din care să deduc cam câte vile mai sunt de construit. Am ameţit. Ce număr! Nu vi-l spun, că puteţi să-l bănuiţi singuri.

Ameţit cum eram, dau să deschid televizorul. Reuşesc cu greu. Un nene cunoscut repeta acolo povestea cu Roş-Cocoş. Atâta am reuşit să aud:

"Oricât vor ţipa partidele politice, indiferent care sunt ele și orice atmosferă vor crea trusturile de presă ale domnilor Vântu şi Voiculescu, lupta anticorupţie va continua fără menajamente"


Am căzut lat.
Am priceput că au făcut-o lată.
Românii, desigur.


Corida planetară

ElZap

Circula pe vremuri un banc.
Văd că mai trăieşte pe net. Bancul, desigur.
Îl reproduc cu ghilimelele de rigoare.

"După coridă, un tip se duce la restaurantul stadionului şi cere fudulii; îi aduce chelnerul o porţie, ăsta o mănâncă şi apoi, nemulţumit, îi spune chelnerului:
- Data trecută, când am mai fost, pe la dvs. era mai mare porţia...
- Se mai întâmplă să moară şi toreadorul, nu numai taurul."


Ştiu că o să-mi spună o domniţă mică, că iar am luat-o razna. Am luat-o sau nu, chestia e că treaba e groasă.

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar taman cînd toreadorul era să răpună taurul cineva din tribune a oprit meciul.

Cam rar se întâmplă treburi de-astea, dar se întâmplă. Cică taurul is "a good friend" şi "a good man". Aşa o fi, dacă zice 'mnealui, că doar în cercul acela se hotărăşte cine e amic şi cine nu-i, cine e democratic sau dictator, cine trebuie să respecte drepturile omului, ale gâştelor, ale curcilor şi ale taurilor.

De atâtea drepturi, doar oamenii au rămas fără ele. Tocmai omul este defectiv de plural, când vine vorba de drepturi.

Şi cu spectatorii cum rămâne? Păi rămâne aşa cum am vorbit. Ei o să mai stea o vreme să cânte şi să dănţuie prin pieţe. Aşa, ca să se distreze. Pe urmă îi trimitem acasă. Acasă sau acolo unde o să aibă mai mult noroc. Deocamdată stau capră în faţa taurului. Cu taurul am căzut la pace. Asta este.



Dar cu toreadorul, ce-o să se întâmple? Păi, nu aţi citit bancul de pe net? O pagubă colaterală, acolo.

P.S. 1.



sâmbătă, 5 februarie 2011

De la Budeşti la Viena, via Valea Călugărească

ElZap



Ce mai fac gât şi doctori ăia din Budeşti? Oare nu au auzit ei încă de chestia aia cu "Să trăiţi bine"?

Au auzit dar n-au înţeles nimic. O să trăiască bine cei ce apucă să trăiască. Cine naiba a auzit de morţi care să trăiască bine?

Şi apoi, ce treabă are cu spitalul ăla unul care face amgdalită, sau apendicită, sau menigită, sau... Dacă începi să strănuţi îţi aduni lucrurile în paporniţă şi pleci la Viena. Pleci la Viena ca să poţi schimba o vorbă cu preşedintele ţării, cu Teo Trandafir, sau cu mai ştiu eu care politician sau mahăr făcut în revoluţia de stat din România.

Nu a spus Maria Antoaneta că dacă nu aveţi pâine e cazul să vă reprofilaţi pe cozonaci? Unii spun că nu ea ar fi rostit chestia asta, că au zis-o alţii cu mulţi înaintea ei. Ei, şi! Ce-i cu găselniţa asta? A spus n-a spus, tot bolnavul din Călăraşi, Budeşti sau mai ştiu eu de pe unde, e bine să bage la cap chestia cu cozonacii.

Călărăşenii ăia e bine să aibă caii înhămaţi la căruţă, că până la Viena e cale lungă. Până la Viena se pot opri la Valea Călugărească. Via. Via, sau ce-a mai rămas din ea. Acolo pot face niscaiva socoteli cu umbra lui Ion Ionescu, ăla de a pus bazele Gazetei Matematice. Să socotească dacă le ajung banii până la Viena.

Până ajung Călărăşenii la o concluzie, le trece gripa. Sau o mierlesc ca tot creştinul. În varianta a doua fac economie de bani. Pentru ei şi pentru bugetul ţării. Dacă bugetul nu mai este împovărat cu câteva pensii, e loc pentru o frunză. De frunza asta are cine să se ocupe. Cucoana. Vuittonul.

Păi, dacă toţi o să ne tratăm la Viena, de ce am ţine doctorii prin România?

Doctorii ca doctorii, dar de ce am ţine guvernul în România? Şi preşedintel la fel.

Pe ăştia i-am putea trimite la FMI. Ar fi mai ieftin. Vin din când în când în vizită, odată cu Jeffrey Franks. Sau nu mai vin deloc.

La cât de bine merge ţara cu guvern, parlament şi preşedinte, cu sau fără chestiile astea tot rău e.

Cormoranii şi revoluţiile

ElZap


Ce legătură ar fi între astea două chestii e greu de spus. Greu de spus numai dacă le priveşti cu un ochi leneş.

Aşadar.




Prin unele ţări există o metodă inedită de pescuit. Inedită, bizară, crudă, ce mai contează? Important e că există.

Iei unul sau mai mulţi cormorani care sunt dresaţi în prealabil. Habar n-am cum se dresează ăştia că eu nu mă pricep la revoluţii. Cumva sunt ei dresaţi, că altfel şi revoluţiile ar fi mult mai scumpe.

Odată dresaţi, cormaoranilor li se leagă un picior cu sfoară. Asta ca să nu ne tragă în piept să plece cu prada. Am uitat să spun că prada asta aparţine de drept pescarului şi nu acestor păsări stupide (stupid people cum ar fi spus profetul).

Nici să îngită prada nu pot, că li se aplică pe gât un fel de inel. În cel mai rău caz pot să înghită doar plevuşca. Atât cât să supravieţuiască. Să se sature în niciun caz, că s-ar lenevi peste măsură.

Cormoranii ăştia sunt nişte păsări tare cumsecade. Taman cum e mai bine. Violente peste măsură când se întâlnesc cu prada, însă extrem de docile când li se ia prada din cioc.

Câteva întrebări mai rămân pentru mine neelucidate.

1. Oare câţi cormorani dispuşi să pescuiască pe de-a moaca pentru pescarii planetari or fi trăind în ziua de azi?

2. Oare nu li se apleacă oamenilor de atâta peşte.

Uitasem să spun, că şi cormoranii pescari sfârşesc trist. Mai pe şleau, ei ajung tot în oală, dimpreună cu prada. Asta când nu mai sunt buni de pescuit.



miercuri, 2 februarie 2011

Geo..., geo..., geo...

ElZap

Circula pe vemuri o anecdotă, pe care vi-o povestesc în două fraze.

Se zice că la o şedinţă de aplatizare a dosului participa şi Moisil. O persoană importantă vine cu o propunere de comasare a nu ştiu ce cu alt nu ştiu ce. La un moment dat Moisil se ridică şi propune în băşcălie să se unească geologia cu geometria şi cu geografia şi s fie uns ministru Geo Bogza.

Cât or fi fost ăia de bătuţi în cap, dar au renunţat la comasarea miraculoasă. De-abia acum în zilele noastre, când succesele (era să zic aşa cum bănuiţi...) neo-miciuriene ale genetiicii au reuşit să încrucişeze boul cu ministrul s-a reuşit minunea.

Nu vreau să mă leg aici de turism şi de de dezvoltarea regională, că aici nu este vorba de genul masculin defect de masculinitate. Aici e vorba de promovarea femeii. Şi nu a oricărei femei, ci doar a aceleia care este de trei ori femeie. De două ori la minister şi de restul banilor acasă.

Răsfoind presa, aflu că se comasează în draci. Se comasează spitale.

Se pun claie peste grămadă bolile digestive peste transplantul renal.

Bătrânii din cămine sunt împinşi ca vitele în spitale dezafectate. Măcar dezafectatele alea or fi având morgă?

Unde mai pui că unele spitale se vor preschimba în creşe şi grădiniţe. Oare de ce nu am uni grădiniţele astea cu căminele de bătrîni, devreme ce unele ministere ar putea fi apropiate de spitalul "Prof. Dr. Al. Obregia"?

Sau poate comasăm Preşedenţia României cu Guvernul şi cu Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane.

În felul ăsta ar avea şi Reforma instituţională a Statului Român o finalitate.

Acolo unde nu este durere nici întristare nici suspin.


Similitudini posibile

ElZap







marți, 1 februarie 2011

Bombardon

ElZap



















Dacă nu vă liniştiţi...



















... să nu ziceţi că nu v-am spus.