joi, 31 ianuarie 2013

Cum nu vii tu Pașa doamne


ElZap

De Țepeș nici nu poate fi vorba de când a fost compromis definitiv de șeful ăl mare. Cum de altfel s-a întâmplat și cu alte idealuri de oranjadă. „Ne întâlnim la ţepe, în Piaţa Victoriei!” îi amenința el ritos pe toți șmecherii care au prădat o jumătate de țară. Nu s-a întâlnit cu ei, ba și i-a adus și pe ai lui să le țină de urât. Și să prădeze cealaltă jumătate.

Așa stând lucrurile mă gândesc la o altă soluție de a ieși din mocirla în care ne-am tot afundat de vreo douăzeci de ani. Ce-ar fi să apelăm la Pavel Trofimovitch Morozov, pionierul acela sovietic care a ajuns erou, după ce se zice că a fost linșat de bunicul său dinspre tată, ca urmare a faptului că micul pionier și-a turnat tatăl mai marilor Uniunii pentru niște închipuite nereguli. Se zice că bietului țăran i s-a dat onorul cu un pluton de... execuție.

Bunăoară, ar putea scrie acel Pavlik o depeșă, o sesizare, o reclamație sau ce o vrea dumnealui către fosta tovarășă Uniune, devenită peste noapte mare doamnă. Să zică cam așa:

— Mult iubită și stimată Uniune, să știi că pe la noi se întâmplă niște chestii care mă îngrijorează profund. Mie, ca fost și actual jurnalist anonim, cu state vechi în mișcarea aia ce se numea când bolșevică, când comunistă, ba chiar și maoistă (cum prea bine știe un cunoscut tovarăș care se ascunde de rușine în sânul matale XXL) și mai nou democrată pură, sunt de părere că chestiile astea nu miros a bine.

— Apăi să știi stimată tovarășă (pardon doamnă), că pe la noi pe-aicea prin România, cum se cufurește unul pe domnia-sa (să-mi ierți vorba proastă), sar unii cu aparate de pozat pe el și-l arată la toată lumea, de râd ai noștri de el ca de mai știu eu ce. Asta strică la democrație cel mai mult, că lumea vorbește că ăla s-a ... așa cum am zis mai sus, din cauză că a mâncat corcodușe prea multe din livada publică (dacă pricepi ce vreau eu să spun).

— Opinia mea proprie și personală este că atitudinile astea sunt contrare spiritului democrației. Că ce dacă s-a scăpat ăla pe el, dacă el este cadru loial și de nădejede al matale? Nu-i tot om și el, și nu luptă el pentru propășirea unei părți a Uniunii. Matale știi de care parte vorbesc, că scrisoare fiind cifrată nu poci să mă exprim în clar. Nu mai vorbesc că ăștia habar n-au cu ce se mănâncă democrația, că asta ar presupune că oricine are dreptul să spună ce-i trece prin capul lui prost. Nu-i așa tanti Uniune că nu-i așa? Păi dacă toți vorbesc, cine stă să-i mai asculte? Și nu dă democrația noastră în haos, în nihilism...? Și mai zi și matale în ce dă, că mie nu-mi trece prin bibilică. Lasă că n-o să zici chiar degeaba, că știi matale cum stau treburile. Nu detaliez, că se prind fraierii că am pus de blat.

— Și statul nostru de drept se duce pe râpă sărăcuțul de el. Te anunț prin prezenta că restul statului s-a dus demult, că e harcea-parcea așa cum ne-am înțeles la ultima întâlnire tête-à-tête. Și iată de ce se duce. Dacă cetățenii lui, atâția câți ne-au mai rămas teferi, toată ziulica vin cu jalba-n băț, nu s-ar zice că magistrații noștrii nu pot pune geană pe geană o noapte întreagă, mai ales că unii mai au și alte treburi de aranjat în timpul nopții, nu așa cum crede prostimea. Și nu se scoală ei dimineața chiauni, în incapacitate de a răspunde corect și prompt la comenzi? Sigur că se scoală. Asta nu înseamnă că n-au voie să doarmă pe ei, sau să închidă ochii când e cazul.

Și după ce depeșa lui Pavlik va fi citită de cineva de la Uniune, o să vină un înalt comisar, continuatorul operei altui mare comisar de prin mijlocul secolului trecut și o să cuvânteze.

— „Mai mulţi jurnalişti şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia din România. Am avut mai multe cazuri în care judecători au fost atacaţi, hărţuiţi prin intermediul presei, pentru a fi intimidaţi. Sunt două chestiuni distincte: libertatea presei şi atacurile la adresa Justiţiei prin media”. Uite de exemplul, cunoscutul jurnalist Pavlik. Ce, nu-l cunoașteți?! Nici nu trebuie, devreme ce îl cunosc eu. Nu s-a înțeles încă de pe vremea regretatului Ludovic al XIV-le (parcă), că Uniunea sunt eu. Eu omul Gray, dacă nu știți cum mă cheamă.

— Având în vedere aceste fapte grave, trebuie să vă gândiți la o nouă viziune asupra libertății presei. Bunăoară am putea opta pentru doctrina libertății limitate, că tot am avut și suveranitate limitată o groază de ani.

— Doctrina asta vă va permite să scrieți ce poftiți dumneavoastră cu condiția să nu ieșiți din limitele impuse de directivele pe care o să le impunem noi.

— Sper că am fost bine înțeles!



luni, 21 ianuarie 2013

Femeia


ElZap

Nu au năvălit manelele în portofoliul meu de preferinţe muzicale.

Nu au năvălit, dar nici nu o pot ignora pe una din ele, cel puţin pentru că spune niscaiva adevăruri. Ia ascultaţi numai câtă înţelepciune se revarsă din cântarea asta:

   

Şi ca să fiu sigur că aţi luat aminte la spusele cântării, o să trântesc mai jos şi versurile.

Aşadar:

femeia e un înger femeia e un drac
femeia te face bogat sau sărac
femeia te ridică femeia te coboară
femeia îţi dă viaţă femeia te omoară


Acum, ca să închei, habar n-am câţi bărbaţi au pierit de mâna femeii, dar de mâna femeiului n-a scăpat nimeni.

Sau pe înţelesul tuturor:

Lasciate ogni speranza o voi ch'entrate!



duminică, 20 ianuarie 2013

Nişte doamne



ElZap



Au şi doamnele farmecul lor, numai că la unele farmecul dă în clocot.

Altfel nu-mi explic de ce nu s-au făcut poliţiste. Măcar nu ar fi trebuit să răspundă la unele întrebări care se referă la unităţi de măsură a lungimilor.

Să deschizi un subiect, pentru ca mai apoi să spui că "deviem de la subiect" e cam prea de tot. Şi tot tu să scoţi un behăit subtil, ca să te poţi încadra în decorul cunoscut interlocutorului?



marți, 15 ianuarie 2013

O strofă


ElZap

Şi timpul a mişcat aripa-i şi ne-a făcut să înţelegem că ne trimite un Mesia.

Al nostru şi nu numai al nostru.

Poate dacă l-am fi ascultat am fi fost mântuiţi.


"Și noi avem o lege ­ deși nu Dumnezeu ­
Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu:
Știm a fi strănepoții acelui vechi păcat,
Ce seminția Cain în lume-o a creat.

De n-o-mbrăcăm în pilde, e semn c-am înțeles,
Că-n noi este credință, ce-n alții e eres.

Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină
Când oardele barbare duc moarte și ruină.

În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana,
Deasupra lui cu aripi întinse stă Satana.
Degeaba lângă patu-i alături stă sicriul
Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul.

Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte
Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte?"



miercuri, 9 ianuarie 2013

Mojicimea să plătească


ElZap

Să plătească până n-o mai putea, că de aia e mojicime. Să i se ia până şi pielea de pe os.

Şi când spun mojicime nu mă gândesc la gloata de mitocani care mişună prin societatea noastră, ci la ăia care de-abia îşi duc viaţa de pe-o zi pe alta. Mitocanii să fie scutiţi de orice dări pentru că au acel simţ care îi fac adaptabili la nou. Ei se descurcă, ori că sunt putrezi de bogaţi, ori că de-abia au cu ce-şi plăti paharul de tescovină la crâşma din sat.

Hai să vedem şi de ce nu trebuie să plătească îmbuibaţii.

În primul rând că ei duc greul ţării şi a politicii ei. Păi ar mai ajunge unii din ei mari politicieni, dacă nu ar cotiza gras pentru a-şi pune fundul într-un fotoliu de parlamentar? Politica cu cheltuială se ţine şi cheltuiala asta este adunată cu sudoare tot de la bogaţi, că doar n-o să fie adunată de la sărăntoci. Lasă-mă cu chestia aia cu votul. Votul e ceva care vine din când în când ca să primească şi mojicii câte o sticlă de ulei.

Şi apoi, nu formează îmbuibaţii noua aristocraţie a ţării? Deocamdată nu e chiar aristocraţie, dar vă asigur că o să fie. Şi ca să fie, nu trebuie plătiţi tot felul de lăutari care să cânte şi să descânte prin ziare sau televiziuni despre mărinimia unor oieri de rasă care dau bănuţi la nişte colindători bruneţi? Trebuie!

Dar lichelele lor de beizadele? Ca să poată perpetua stirpea lor aristocratică, nu trebuie trimise loazele la studii prin cele străinătăţuri,  unde pleacă boi şi tot aşa se întorc? De-acolo vin cu ştiinţa de a bolborosi tot felul de prostii care ţin locul de ştiinţă. Când îi apucă dracii dau cu maşinile lor bengoase peste orice mojic ce are curajul să le iasă în cale. Asta ca să ştie ăla cine va să fie stăpân. Din când în când se căsăpesc şi între ei, dar asta e doar o chestie colaterală.

Dar scumpa lor sănătate? Păi asta e mai bună decât toate. Numai dacă e a lor, că de restul gloatei se ocupă doar serviciile alea drapate în negru. Şi cum s-ar putea griji dumnealor de bolile lor decât pe la Viena sau mai departe, că doar tot ei i-au gonit din ţară pe doctorii ce i-ar fi putut trata de guturai.

Şi-apoi, mojicimea nici nu prea ştie cum să înmulţească banul, cum spune pe nişte bloguri un muscoi căpiat ce dă mereu cu oiştea-n gard. Ăla e sărac pentru că nu a îndrăznit să bage decât un vârf de deget în banii publici, pe câtă vreme neo-aristocraţia asta a băgat mâna până la umăr. Ba s-a înhăitat cu toţi nesătuii de aiurea care veneau să ne pună biruri.

Uite de-asta umflaţii ăştia merită! Că aşa vor ei.

Uite de-asta am avut un Ţepeş, ca să-i ridice în ţepe după ranguri. De pleava de pe vremea lui s-au ocupat nişte servicii de incinerare anticipată.



marți, 8 ianuarie 2013

Moranbong


ElZap

Se pare că lumea se mişcă!
În ce direcţie vom afla în anii care vin.


 
 


miercuri, 2 ianuarie 2013

Statul nostru cel de toate vinile


ElZap

De douăzeci şi ceva de ani ni se tot repetă că statul nostru e cel care este vinovat de toate năpastele care ne-au lovit. Plus de cele care urmează să ne lovească. Mă şi mir că statul ăsta a putut să existe înainte de '90 sfidând legile nescrise ale netrebniciei. Mă şi mir că alte state, ce stau bine-mersi pe picioarele lor, mai există ca o imposibilitate posibilă.

Poate că statul ce se numeşte România va mai exista o vreme ca un loc de dat cu lozinci idioate, până ce va fi luată şi ultima cărămidă spre veşnica lui prăbuşire. Va exista, doar pentru că nu se poate fura din ceva ce nu există.

Statul ăsta e vinovat că nu mergea bine învăţămâmtul, turismul, agricultura, industria, etc. Statul ăsta e cel mai prost administrator, ca şi cum nu ar fi în lumea asta mare state care-şi mai administrează unele chestii. Unele merg al naibii de bine.

Şi dacă e prost administrator, e de la sine înţeles că trebuie să aducem pe cineva care să administreze ceea ce este prost. Pe unul de-al nostru. Unul care bagă nişte parale ca să ducă la groapă ceea ce merge prost. La groapa lui, se înţelege.

Un lucru mi-e greu mie să pricep: de care stat vorbim noi?

Ăla care nici nu există? Ăla care, aşa inexistent cum e, mai are pterea de a închide un ochi din când în când, atunci când e de scos o lege avantajoasă pentru unii, dar complet criminală pentru marea majoritate?

Ăla care, de câte ori pleacă unii ca să vină alţii, se tot ia de piept cu corupţia, lăsându-se tot timpul învins ca într-un meci dinainte vândut?

Ăla care îşi bagă în puşcării oameni de nevinovaţi, ca să nu încurce hoţiile?

Ăla care a încurajat îmbogăţirea unora ce nu au făcut absolut nimic ca să merite să fie bogaţi? Sigur că aici nu îi bag în oala bogaţilor pe unul ca Henry Ford, care a făcut ceva. Nu îl bag pentru că el a produs ceva fără să fure nimic. Nu îl bag pentru că nu e de pe la noi.

Cineva m-a lămurit că ăsta nu e stat, că e o oligarhie, o haită pusă pe căpătuială.

Aşa să fie?

.


marți, 1 ianuarie 2013

Slugoiul


ElZap

Oricât de ciudat ar părea, slugoiul nu e deloc slugă.

Dacă eşti slugă, s-ar zice că eşti un om muncitor care nu a avut noroc în viaţă. Munceşti mult şi ceri puţin. Sau nu ceri nimic. O slugă poate fi compătimită, dar nu ar trebui dispreţuită niciodată. Sluga e un fel de albină lucrătoare care adună fără să ştie că i se va lua rodul muncii.

Slugoiul e cu totul altceva. Invidiat de toată lumea pentru norocul în care se scaldă, dumnealui e un fel de trântor ce umblă veşnic cu o cămaşă scrobită, pentru că trebuie să fie mereu plăcut celor ce-şi doresc un interlocutor gata oricând să le aprobe bazaconiile sau nemerniciile. Nu se ştie niciodată când vine un ambasador care are nevoie să se facă auzit şi atunci îl caută pe dumnealui. Pe slugoi, desigur.

Slugoiul nu este prost. Nu este nici inteligent. Este doar şmecher. De câte ori ia un interviu el are grijă să afle ma întâi cu ce se alege. Are obrazul mereu bărbierit proaspăt, ca să nu se vadă petele de mai ieri. De sub ramele ochelarilor privirea lui se prelinge căutând să desluşească dacă părerea lui e plăcută celui care varsă banul. Atent să nu meargă prea departe, ca să nu păţească ceva dacă se schimbă direcţia din care bate vântul, el evită să aibă păreri tranşante. Le ameţeşte doct pe toate, lăsând impresia că musteşte de cultură. Şi chiar musteşte, devreme ce el a fost botezat în cultura răului.

Slugoiul are mereu privirea senină, ba chiar zâmbăreaţă. El a învăţat că joaca asta cu acel lego nu îi poate duce decât câştiguri. Numai oamenii măcinaţi de îndoieli au fruntea îngândurată. Şi slugoiul se îndoaie, dar se abţine să lase să se vadă acest lucru. Nu crede o iotă din ce vorbeşte, iar din ce vorbesc interlocutorii lui, dar lasă să se întrevadă contrariul. Dacă n-ar face aşa n-ar primi o leţcaie.

Nu o să exemplific noţiunea asta de slugoi, deşi numai abstractă nu e. Nu o fac pentru că, dacă pe exemplarul concret l-ar lovi trenul, sunt sigur că se va găsi unul care să-i ia locul.


An Nou


ElZap

Închide pleoapa un an vechi, iar cel nou încearcă cu greu să desluşească ce ne va aduce viitorul.

Poate ne va aduce mai multă ospitalitate în casele noastre, ce prea şi-au zăvorât porţile. Oamenilor n-or să le mai fie teamă că oaspeţii poftiţi la masă s-ar putea îmbăta ca porcii, pipăindu-le nevestele sau fetele încă neîmplinite, sub pretextul că ei au dreptul oricărui turist sexual. Nu va mai fi nici teama că unul din ei va trânti cu pumnul în masă, cu apucăturile unui stăpân absolut.

Săracii acestei lumi, poate nu vor mai fi aşa săraci încât să-şi pizmuiască semenii lor mult prea bogaţi. Ei vor fi siguri că aceştia s-au îmbogăţit exclusiv din  truda lor, din sudoare lor, ce a curs spre propăşirea tuturor, inclusiv spre cea a sărmanilor.

La anul tinerele speranţe ale lumii noi n-or să comenteze opere literare pe care nu le-au citit niciodată, iar scriitori se vor numi astfel numai după ce au scris texte care ar putea fi cândva numite opere şi nu însemnări de doi bani.

Şi noi? Păi, noi nu ne vom propti cu osanale la poarta oricărui bicisnic ce s-a căţărat pe mormanele de cadavre ale istoriei.

La Mulţi Ani tuturor ce-mi trec pragul! La Mulţi Ani şi celor ce nu mi l-au trecut.

Noul an vine pentru fiecare din noi. Depinde cu câte clipite de veşnicii îl vom putea umple.