Cum nu vii tu Pașa doamne

ElZap

De Țepeș nici nu poate fi vorba de când a fost compromis definitiv de șeful ăl mare. Cum de altfel s-a întâmplat și cu alte idealuri de oranjadă. „Ne întâlnim la ţepe, în Piaţa Victoriei!” îi amenința el ritos pe toți șmecherii care au prădat o jumătate de țară. Nu s-a întâlnit cu ei, ba și i-a adus și pe ai lui să le țină de urât. Și să prădeze cealaltă jumătate.

Așa stând lucrurile mă gândesc la o altă soluție de a ieși din mocirla în care ne-am tot afundat de vreo douăzeci de ani. Ce-ar fi să apelăm la Pavel Trofimovitch Morozov, pionierul acela sovietic care a ajuns erou, după ce se zice că a fost linșat de bunicul său dinspre tată, ca urmare a faptului că micul pionier și-a turnat tatăl mai marilor Uniunii pentru niște închipuite nereguli. Se zice că bietului țăran i s-a dat onorul cu un pluton de... execuție.

Bunăoară, ar putea scrie acel Pavlik o depeșă, o sesizare, o reclamație sau ce o vrea dumnealui către fosta tovarășă Uniune, devenită peste noapte mare doamnă. Să zică cam așa:

— Mult iubită și stimată Uniune, să știi că pe la noi se întâmplă niște chestii care mă îngrijorează profund. Mie, ca fost și actual jurnalist anonim, cu state vechi în mișcarea aia ce se numea când bolșevică, când comunistă, ba chiar și maoistă (cum prea bine știe un cunoscut tovarăș care se ascunde de rușine în sânul matale XXL) și mai nou democrată pură, sunt de părere că chestiile astea nu miros a bine.

— Apăi să știi stimată tovarășă (pardon doamnă), că pe la noi pe-aicea prin România, cum se cufurește unul pe domnia-sa (să-mi ierți vorba proastă), sar unii cu aparate de pozat pe el și-l arată la toată lumea, de râd ai noștri de el ca de mai știu eu ce. Asta strică la democrație cel mai mult, că lumea vorbește că ăla s-a ... așa cum am zis mai sus, din cauză că a mâncat corcodușe prea multe din livada publică (dacă pricepi ce vreau eu să spun).

— Opinia mea proprie și personală este că atitudinile astea sunt contrare spiritului democrației. Că ce dacă s-a scăpat ăla pe el, dacă el este cadru loial și de nădejede al matale? Nu-i tot om și el, și nu luptă el pentru propășirea unei părți a Uniunii. Matale știi de care parte vorbesc, că scrisoare fiind cifrată nu poci să mă exprim în clar. Nu mai vorbesc că ăștia habar n-au cu ce se mănâncă democrația, că asta ar presupune că oricine are dreptul să spună ce-i trece prin capul lui prost. Nu-i așa tanti Uniune că nu-i așa? Păi dacă toți vorbesc, cine stă să-i mai asculte? Și nu dă democrația noastră în haos, în nihilism...? Și mai zi și matale în ce dă, că mie nu-mi trece prin bibilică. Lasă că n-o să zici chiar degeaba, că știi matale cum stau treburile. Nu detaliez, că se prind fraierii că am pus de blat.

— Și statul nostru de drept se duce pe râpă sărăcuțul de el. Te anunț prin prezenta că restul statului s-a dus demult, că e harcea-parcea așa cum ne-am înțeles la ultima întâlnire tête-à-tête. Și iată de ce se duce. Dacă cetățenii lui, atâția câți ne-au mai rămas teferi, toată ziulica vin cu jalba-n băț, nu s-ar zice că magistrații noștrii nu pot pune geană pe geană o noapte întreagă, mai ales că unii mai au și alte treburi de aranjat în timpul nopții, nu așa cum crede prostimea. Și nu se scoală ei dimineața chiauni, în incapacitate de a răspunde corect și prompt la comenzi? Sigur că se scoală. Asta nu înseamnă că n-au voie să doarmă pe ei, sau să închidă ochii când e cazul.

Și după ce depeșa lui Pavlik va fi citită de cineva de la Uniune, o să vină un înalt comisar, continuatorul operei altui mare comisar de prin mijlocul secolului trecut și o să cuvânteze.

— „Mai mulţi jurnalişti şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia din România. Am avut mai multe cazuri în care judecători au fost atacaţi, hărţuiţi prin intermediul presei, pentru a fi intimidaţi. Sunt două chestiuni distincte: libertatea presei şi atacurile la adresa Justiţiei prin media”. Uite de exemplul, cunoscutul jurnalist Pavlik. Ce, nu-l cunoașteți?! Nici nu trebuie, devreme ce îl cunosc eu. Nu s-a înțeles încă de pe vremea regretatului Ludovic al XIV-le (parcă), că Uniunea sunt eu. Eu omul Gray, dacă nu știți cum mă cheamă.

— Având în vedere aceste fapte grave, trebuie să vă gândiți la o nouă viziune asupra libertății presei. Bunăoară am putea opta pentru doctrina libertății limitate, că tot am avut și suveranitate limitată o groază de ani.

— Doctrina asta vă va permite să scrieți ce poftiți dumneavoastră cu condiția să nu ieșiți din limitele impuse de directivele pe care o să le impunem noi.

— Sper că am fost bine înțeles!