duminică, 28 octombrie 2012

Teoria haosului cumpătat



ElZap 

Nimic fără haos! 

Asta dacă vrei să faci o treabă ca lumea. Sau dacă vrei să furi în lege. Sau dacă...

Ce s-ar întâmpla dacă toate legile ar fi clare, dacă peste tot ar fi reguli şi dacă ele ar fi obligatorii? În primul rând nu ar fi nevoie de judecători care să descurce nişte iţe aşa cum numai ei ştiu s-o facă. Nici avocaţi n-a trebui să fie, devreme ce tu i-ai da în cap cu legea oricărui infractor. Ce să o mai sucească unii că e albă sau că e neagră, când toate lucrurile ar fi clare?

Dacă aşa ar fi, toţi infractorii şi-ar face singuri bocceluţa şi s-ar prezenta la poarta închisorii, solicitând o binemeritată recluziune pentru nişte fapte pe care doar au de gând să le comită.

Dacă aşa ar fi, nu ar exista decât nişte averi mari sau mici, dar meritate până la ultimul cent, de care s-ar bucura până şi cei care sunt ceva mai leneşi.

Dacă n-ar fi haos, tot omul ar şti pe ce drum să o ia, şi pe înserate am vedea că a ieşit ceva din mâinile lui. Poate şi somnul ar fi mai liniştit pentru unii, că de mascaţi care să îţi bată în poartă nici nu s-ar auzi.

Nu-i aşa că ar fi o viaţă cu totul şi cu totul plicticoasă?



Welcome!


ElZap 

Bine-ai venit pe la noi!
Welcome!
Willkommen!

Pe la noi poporul e obişnuit să şi-i primescă pe cei dragi cu pâine şi sare. Habar nu am de unde ne-a rămas atâta pâine pentru toţi care ne iubesc. 

Fii atent pe unde calci, că pe aici sunt multe morminte şi în ele o groază de schelete. Unele s-ar putea să fie excesiv de curioase şi ar dori să te atingă, să vadă cum arăţi cu adevărat. S-ar putea să te tragă niţel de pulpană. 

Văd că priveşti piedut în zare. Priveşti spre o vreme când scheletele astea erau încă vii. Au fost puse să lupte împotriva unui inamic. Pe urmă au fost vândute tot lui. Inamicii au totdeauna câştig de cauză. Mai ales când sunt învingători.

În doar câteva zile cam 171243 de suflete au fost spulberate în Siberia sau cine ştie pe unde, că li s-a pierdut urma de atâta voie bună ce a curs pe la noi după. Dacă ar fi luptat poate erau mai puţini dipăruţi. Poate. În Mare Încleştare au dispărut doar 66959. Fix de 2,55743067 mai mulţi. Sau mai puţini. Depinde de unde privim fracţia.

Ce-a urmat după... se ştie.

Fii binevenit pe la noi! Poate vii şi la slujba lor de pomenire. Cred că niciunul n-o să te supere. Toţi or să tacă. Garantat!

Pe la noi toată lumea tace.



marți, 16 octombrie 2012

E greu să scrii...


ElZap

 ... în acest haos.

E ca şi cum ai vrea să te sinucizi, mergând să predici în mijlocul unei bande de hoţi. Cele câteva glasuri timide care încearcă să spună că regele e gol puşcă nu au cum să te scape de ştreang.

Să scrii despre premiile Nobel pentru pace? Care pace? Aia în care mor oameni sfârtecaţi de armele laureaţilor?

Poate despre alea pentru economie. Economia asta care seamăna cu un Five o'clock, la care se adună nişte cucoane pentru a acoperi cu fiţele lor zgomotul unei lumi ce se prăbuşeşte?

Poate să scrii despre dinţii lui Make. Ăia pe care matematicianul-speranţă Sima i-a făcut cadou zâmbăreţului, pentru ca apoi să povestească despre ei de undeva de pe lângă Reykjavík, unde a plecat să calce pe urmele lui Bobby Fischer. Cum să scrii despre aşa ceva, când geniul banilor a rămas cu gura căscată, dimpreună cu alţi şmecheri de pe la noi, ştiuţi sau neştiuţi, care şi-au găsit naşul într-o reîncarnare a celebrului Omar Hayssam, în ediţie adăugită?

Să scrii poate despre moralitatea politicienilor? Ăsta ar fi un subiect, doar dacă ar mai fi rămas o fărâmă din ea. Nu vorbesc de aia a politicienilor care atunci când merg la Doncafé să judece soarta ţării, pute până la Roata Mare din Herăstrău. Vorbesc despre moralitatea politicienilor care stau cu făraşul în mână ca să adune voturi-revoltă din urnele unui referendum de pomină, pentru a le duce plocon taman celui împotriva căruia se îndreptau.

Poate ar trebui să scrii despre moralitatea ce se deversează din spitale şi alte chestii care au grijă de sănătatea noastră. Să scrii despre cabinetele alea particulare, proptite taman în uşa spitalelor, la care un doctor moral, te jupoaie de bani, ca să te interneze la spitalul la care el este director. El te internează, dar te tratează supuşii, care nu crâcnesc când le ordonă bulibaşa în halat alb. Sau despre medicamentele alea care tot cresc în preţ, că doar vin de peste mări şi ţări, ca şi cum cele de pe la noi n-ar fi bune. Sau despre banii care ni se iau fără chitanţă, daţi fiind la CNAS ca să vedem noi cum vin nişte şmecheri o dată pe an ca să ne ia tensiunea post-mortem.

Să scrii poate despre cei ce scriu, cu un ochi la făina lui SOV şi cu altul la slănina cu care trebuie să murdărească paginile ziarelor care ar arăta mai bine albe sau negre ca presa dadaistă? 

Care ziare? Care presă? 







vineri, 12 octombrie 2012

Praz de Turkmenistan


ElZap

Nu mă dau în vânt după mâncarea de praz. Poate şi pentru că nu sunt invitat la o masă la care să se servească o supă deliciosă de praz sau ceva ţuşpais de dovlecei cu praz.

Mă chinuie problema prazului de Turkmenistan, ca să nu rămânem văduvi de ceapa noastră laminată. Cum am rămas văduvi de petrol, care se scoate de la noi şi se vinde tot la noi. De la noi se ia pe degeaba şi se vinde pe bani buni. Sau gazele autohtone. Sau apa care e tot împinsă la vale de nişte şmecheri puşcăriabili, apelaţi "băieţi deştepţi".

Că mai bine e să vină la noi nişte "investitori strategici", care să ne ia ei prazul şi să ne aducă un fel de "know-how", că doar se ştie că "statul e un prost administrator" în materie de orice.

Şi cum supa şi ţuşpaisul nu suferă amânare, mă gândeam că ar fi bine să trimitem pe cineva în Turkmenistan să vedem ce avem de făcut cu prazul.


Preţul premiului


ElZap

Un premiu, dacă tot e să-l dai aproape moca, de ce n-ai scoate un oarecare gheşeft din trebuşoara asta?

Se zice că Iosif Vissarionovici Stalin, când nu avea bani gheaţă, ca să-i răsplătească pe cei pe care-i credea el merituoşi, le arunca o tinichea. Tinichelele astea le-am văzut cu ochii mei prin anii '80. Le purtau la piept cu mândrie patriotică femeile care spălau buda pe un aeroport din Moscova. Ce-i drept le-au purtat şi alte personalităţi de la noi. Tot cu mândrie patriotică, desigur. Poate le păstrează încă, deoarece nu se ştie niciodată.

Acum văd că şi-a băgat Necuratul coada şi prin premiile astea Nobel. În special dacă se dau pentru pace. Nu sunt ocolite nici alea pentru literatură. Lista celor care au primit PNP o puteţi găsi aici. Unii dintre cei ce se lăfăie în lista asta, n-au prea luptat pentru pace. Ba din contră.

Nu mai spun despre nominalizaţi. În lista asta îi găsim pe mulţi . Bunăoară, aici e de două ori Stalin (1945, 1948) şi o singură dată (culmea discriminării) pe Adolf Hitler (1939).

Oare n-ar fi mai bine să-i scoatem pe luptătorii pentru pace (pe unii măcar), de la Nobel şi să-i băgăm la Pulitzer?

Sper să nu fie chestia asta privită o aluzie, eufemism,bla, bla la o chestie xxx. Şi dacă o fi să fie, să rămână aşa.



joi, 4 octombrie 2012

Negarea negaţiei


ElZap 

Lumea în care trăim e plină de paradoxuri. La noi însă e un adevărat rai al paradoxurilor, încât mă întreb dacă nu cumva suntem chiar noi înşine un paradox.

Dacă un criminal îl demască pe un cuţitar care tocmai a scos cuţitul din victimă, nu rezultă de nicăieri că el este curat ca lacrima. Nu rezultă nici măcar faptul că el nu este un criminal la  fel de odios.

Hoţul care spune despre tovarăşul lui de tâlhării că este un nemernic, nu este neapărat un om cinstit, după cum nici individul care arată cu degetul spre un micinos nu minte chiar el de îngheaţă apele.

La un moment dat orice mincinos poate fi cinstit, chiar dacă toată viaţa lui a fost o hahaleră. Nu vreau să insist aici asupra paradoxului mincinosului. Vreau să spun doar că aceste abateri de la logica normală au meritul lor. Putem afla despre potlogăriile unor indivizi, doar de la un alt potlogar.

Chestia e că atunci când toţi potlogarii sunt prinşi cu nădragii pe vine, ei se redreseză miraculos spunând fostul lor tovarăş nu-i decât un nemernic.

Oare ce mai face Elodia?

Oare nu cumva negarea negaţie ajunge ca să ne nege chiar pe noi?

Fostul, actualul şi viitorul regizor cu barbă şi mustaţă continuă să monteze scenariile scrise de alţii. De cine?



luni, 1 octombrie 2012

Ce ştie DD?


ElZap

El nu ştie aproape nimic mai mult decât ceilalţi oameni. La noi, cam de douăzeci de ani, toţi ştiu una şi cotcodăcesc cu totul altceva. Şi înainte de 90 era tot la fel, doar că acum oamenii sunt mai convinşi, mai motivaţi, mai prefăcuţi. Îi înţeleg, pentru că fiecare vrea să supravieţuiască. Cu ce preţ, e o altă poveste.

Aşadar:

1. DD ştie că cea mai sigură investiţie în vremurile noastre este în "mormanul de fiare vechi", cum spunea despre industria aia un ilustru premier hidraulic. Bagi un leu şi scoţi o mie. Oricât de mult ar plăti DD, şi oricât de puţin ar folosi el din chestia pe care o cumpără, tot se alege cu un profit imens. Aşa au făcut cei de la Mechel şi nu au avut nimic de pierdut. Aşa a fost IMGB-ul, etc. etc.

2. DD ştie că odată cu „restituţio in integrum” trebuie să se desfăşoare un alt plan, acela al privatizărilor pe un ban. Toţi deontologii cu gura plină de salivă spun că aşa e bine. Şi dacă aşa e bine, aşa trebuie să facem. Au mai fost astfel de planuri şi nu a murit nimeni, deşi era cât pe ce să moară mulţi. Zice DD că el este trimisul celor de sus, fără să ştie că el "nu are mandat".

3. DD ştie că în ţara asta nimeni nu trebuie să se ţină de cuvânt. Poţi vinde câte gogoşi pofteşti, că se găsesc fraieri care să le înfulece. Chestia e că unii au spatele asigurat, iar el nu. Nimeni nu-i va întreba de sănătate pe unii escroci, pentru că ei sunt destul de puternici, pe câtă vreme el e un biet şoricel în jungla asta plină de şacali.

Şi mai ştie DD multe. Mai precis ştia. Acum ştie altceva. Ştim şi noi. Ştie toată suflarea de pe teritoriul României.

Toată lumea ştie, dar împinge triumfalist căruţa cu oiştea-n gard.