ElZap
Ce ţi-e şi cu istoria asta! Mereu se învârte roata ei, iar roata asta ameţeşte oamenii.
De fapt Madame Istoria nu se învârteşte de capul ei. Sunt nişte oameni anume încadraţi pe postul de a da la manivela ei.
Acum am intrat pe Google, de unde am ajuns de-a dreptul în curte la Wikipedia. Acolo tronează biografia aproximativă a lui Stalin. Multe lucruri putem să învăţăm din acea biografie, chiar dacă ea este plină de pete.
La relaţia lui Stalin cu biserica aş vrea să mă refer acum.
Se zice că Stalin a prigonit biserica. Biserica rusă, desigur. Cea ortodoxă. A prigonit şi alte biserici, deşi nu este clar cât de mult. Abia apoi s-a extins la popoarele prietene. Acolo a a făcut ce-a făcut şi la el acasă. Adică şi-a zis să dea de pământ cu bisericile.
În U.R.S.S. (statul acela care "...bastion al păcii e", după cum strigau cu bucurie o parte din democraţii noştri vânjoşi) lucrurile au mers voios înainte, până ce de după gard a apărut planul Barbarosa. Cică atunci tătucul Stalin ar fi redeschis bisericile. Deh, era nevoie de oameni care să moară în Marele Război pentru apărarea patriei.
Ce este de băgat în seamă aici, e faptul că relaţia lui Stalin cu biserica se baza pe regula fesului. Ăla care este mişcat de interes.
Cam aşa s-au întâmplat lucrurile peste tot. Biserica a devenit fără voia ei ţinta intereselor ce conduc lumea. Uneori într-o ordine inversă.
Mă gândesc la indivizii ăia cu lacrimi de crocodil în gene, care urlau de dureri închipuite când se dărâmau bisericile. Acum plâng la fel de perfid, dar nu de dragul bisericilor, ci de dragul tufelor care vor fi tăiate ca să se construiască o biserică.
Ce ţi-e şi cu prigoana ăsta? Ce mult semănă la moacă cu tătucul Stalin.
Eu cred că Tătucul n-a murit. El trăieşte printre noi, multiplicat în mii de clone.
Ce ţi-e şi cu istoria asta! Mereu se învârte roata ei, iar roata asta ameţeşte oamenii.
De fapt Madame Istoria nu se învârteşte de capul ei. Sunt nişte oameni anume încadraţi pe postul de a da la manivela ei.
Acum am intrat pe Google, de unde am ajuns de-a dreptul în curte la Wikipedia. Acolo tronează biografia aproximativă a lui Stalin. Multe lucruri putem să învăţăm din acea biografie, chiar dacă ea este plină de pete.
La relaţia lui Stalin cu biserica aş vrea să mă refer acum.
Se zice că Stalin a prigonit biserica. Biserica rusă, desigur. Cea ortodoxă. A prigonit şi alte biserici, deşi nu este clar cât de mult. Abia apoi s-a extins la popoarele prietene. Acolo a a făcut ce-a făcut şi la el acasă. Adică şi-a zis să dea de pământ cu bisericile.
În U.R.S.S. (statul acela care "...bastion al păcii e", după cum strigau cu bucurie o parte din democraţii noştri vânjoşi) lucrurile au mers voios înainte, până ce de după gard a apărut planul Barbarosa. Cică atunci tătucul Stalin ar fi redeschis bisericile. Deh, era nevoie de oameni care să moară în Marele Război pentru apărarea patriei.
Ce este de băgat în seamă aici, e faptul că relaţia lui Stalin cu biserica se baza pe regula fesului. Ăla care este mişcat de interes.
Cam aşa s-au întâmplat lucrurile peste tot. Biserica a devenit fără voia ei ţinta intereselor ce conduc lumea. Uneori într-o ordine inversă.
Mă gândesc la indivizii ăia cu lacrimi de crocodil în gene, care urlau de dureri închipuite când se dărâmau bisericile. Acum plâng la fel de perfid, dar nu de dragul bisericilor, ci de dragul tufelor care vor fi tăiate ca să se construiască o biserică.
Ce ţi-e şi cu prigoana ăsta? Ce mult semănă la moacă cu tătucul Stalin.
Eu cred că Tătucul n-a murit. El trăieşte printre noi, multiplicat în mii de clone.