joi, 4 octombrie 2012

Negarea negaţiei


ElZap 

Lumea în care trăim e plină de paradoxuri. La noi însă e un adevărat rai al paradoxurilor, încât mă întreb dacă nu cumva suntem chiar noi înşine un paradox.

Dacă un criminal îl demască pe un cuţitar care tocmai a scos cuţitul din victimă, nu rezultă de nicăieri că el este curat ca lacrima. Nu rezultă nici măcar faptul că el nu este un criminal la  fel de odios.

Hoţul care spune despre tovarăşul lui de tâlhării că este un nemernic, nu este neapărat un om cinstit, după cum nici individul care arată cu degetul spre un micinos nu minte chiar el de îngheaţă apele.

La un moment dat orice mincinos poate fi cinstit, chiar dacă toată viaţa lui a fost o hahaleră. Nu vreau să insist aici asupra paradoxului mincinosului. Vreau să spun doar că aceste abateri de la logica normală au meritul lor. Putem afla despre potlogăriile unor indivizi, doar de la un alt potlogar.

Chestia e că atunci când toţi potlogarii sunt prinşi cu nădragii pe vine, ei se redreseză miraculos spunând fostul lor tovarăş nu-i decât un nemernic.

Oare ce mai face Elodia?

Oare nu cumva negarea negaţie ajunge ca să ne nege chiar pe noi?

Fostul, actualul şi viitorul regizor cu barbă şi mustaţă continuă să monteze scenariile scrise de alţii. De cine?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu