ElZap
Tot omul cu capul pe umeri ştie ce-i aia o sperietoare de ciori şi cum trebuie să se poarte cu ea.
Păpuşa asta schimonosită foloseşte la ceva numai dacă ai ciori prin preajmă. Dacă îţi furi singur strugurii nu pui o aşa urâţenie în vie, în livadă, sau mai ştiu eu unde.
Şi dacă totuşi o pui, de ce o pui?
Poate că o pui doar aşa, ca să o vadă vecinii şi să nu te mai întrebe de ce tragi tu cu puşca de nebun, când nu-i nici urmă de cioară prin preajmă.
Şi dacă tot ai pus-o de ce-i mai dai foc în văzul lumii? Că doar e limpede ca lumina nopţii că mai ai nevoie de ea. Poate că e nevoie să sperie iepurii care se dedau la la scoarţa fragedă a copacilor.
Peste sperietoarea asta de ciori, de iepuri, de urşi sau se mistreţi nu dai cu echipa de mascaţi, ci o iei cu binişorul şi o duci în beci. O duci acolo, şi o laşi pentru când ai nevoie de ea. În beci poţi să stai de vorbă cu ea pe îndelete. Poţi să o întrebi cum face ea de sperie ciorile. Dacă vrei poţi să o întrebi şi de ce ţi le serie.
Dacă tor e aşa de fioroasă, şi bătut atâta cale până la ea, nu-i dai foc, că ea arde.
Dacă îi dai foc, o să te bănuiască vecinii că ea nu-şi mai face treaba, că ea nu mai e de niciun folos, că vrei s-o schimb taman cum ţi-ai schimbat amantele.
E trist să fii sperietoare de ciori. Mai ales când nu ai existat niciodată.
Mai ales când unii credeau că pe vremuri ai fost o consoartă credincioasă.
Asta ar fi o explicaţie.
Tot omul cu capul pe umeri ştie ce-i aia o sperietoare de ciori şi cum trebuie să se poarte cu ea.
Păpuşa asta schimonosită foloseşte la ceva numai dacă ai ciori prin preajmă. Dacă îţi furi singur strugurii nu pui o aşa urâţenie în vie, în livadă, sau mai ştiu eu unde.
Şi dacă totuşi o pui, de ce o pui?
Poate că o pui doar aşa, ca să o vadă vecinii şi să nu te mai întrebe de ce tragi tu cu puşca de nebun, când nu-i nici urmă de cioară prin preajmă.
Şi dacă tot ai pus-o de ce-i mai dai foc în văzul lumii? Că doar e limpede ca lumina nopţii că mai ai nevoie de ea. Poate că e nevoie să sperie iepurii care se dedau la la scoarţa fragedă a copacilor.
Peste sperietoarea asta de ciori, de iepuri, de urşi sau se mistreţi nu dai cu echipa de mascaţi, ci o iei cu binişorul şi o duci în beci. O duci acolo, şi o laşi pentru când ai nevoie de ea. În beci poţi să stai de vorbă cu ea pe îndelete. Poţi să o întrebi cum face ea de sperie ciorile. Dacă vrei poţi să o întrebi şi de ce ţi le serie.
Dacă tor e aşa de fioroasă, şi bătut atâta cale până la ea, nu-i dai foc, că ea arde.
Dacă îi dai foc, o să te bănuiască vecinii că ea nu-şi mai face treaba, că ea nu mai e de niciun folos, că vrei s-o schimb taman cum ţi-ai schimbat amantele.
E trist să fii sperietoare de ciori. Mai ales când nu ai existat niciodată.
Mai ales când unii credeau că pe vremuri ai fost o consoartă credincioasă.
Asta ar fi o explicaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu