vineri, 27 martie 2009

Muscoiul




ElZap

M-a amuzat şi m-a mâhnit într-una din zile spectacolul dat de un bărzăune ce ţinea să iasă la aer aşa cum ştie el. Că vroia muscoiul să iasă să se încălzească la soare nu era nimic rău, dar de ce ţinea el să iasă musai prin sticla unui geam închis când alături era un altul larg deschis n-o să pricep în ruptul capului. Probabil că tot de la cap i se trage, dacă ne gândim la zicala populară după care e vai de picioare când nu-i cap.

Muscoiul e un tip pe care-l întâlneşti pe unde nici nu te gândeşti şi ar fi o insultă adusă insectelor cu o singură pereche de aripi, dacă am spune că dumnealui poate fi întâlnit doar în ordinul dipterelor dacă ar fi să vorbesc elevat, aşa cum fac jurnaliştii cu ştaif ce te ţin numai în şuturi lexicografice.

La o vârstă fragedă el poate să se numească Elevul Muscoi. Pe ăsta dacă-l întrebi cât face doi cu doi, primul lucru la care se gândeşte este cum să se uite în caietul colegului de bancă pentru a găsi răspunsul corect. Ce contează că manevra asta i-ar putea produce o entorsă cervicala. Nu merită ştiinţa un sacrificiu? Newton, cât era el de mare, n-a trebuit să facă un cucui, până ce i-a intrat în cap legea gravitaţiei cu gust de mere?

Când este mare, Elevul Muscoi intră la facultate cu banii babacului şi se metamorfozează în Student Muscoi. De fapt e inadecvat să spunem că intră, când toată lumea ştie că el rămâne pe-afară, la discotecile care sunt un fel de anticamere pentru el. Studentul Muscoi nici să-şi ridice diploma nu se sinchiseşte. Profii de la facultate ce treabă au? Oricum trebuie să schimbe documentele de ratificare şi unde ar fi cel mai potrivit loc să o facă decât la o cârciumioară cochetă? Şi discretă, dacă se poate. Nici muscoiul ăsta nu vede geamul deschis, pe care dacă ar fi intrat sau ieşit, după caz, tot s-ar fi lipit ceva de trompa lui.

Muscoii ăştia nu fac nici cât o ceapă degerată puşi alături de Muscoiul Magnat. Dacă îşi pune în cap să devină putred de bogat, muscoiul din familia asta dă cu capul în geam odată, dă de două ori, dă până ce îl aude cine trebuie. Dă cât cere şi ăluia ce îl aude, el luând cât poate şi se cară. Ce contează că potera e tot timpul pe urmele lui aşteptând să-i ia capul. Dă şi poterii că doar şi acolo sunt oameni şi au şi ei o gură sau mai multe de hrănit. Se uită la geamul larg deschis de alături, dar pe-acolo n-ar trece măcar să-l pici cu ceară. Îl înţeleg şi de ce. Dacă geamul deschis este o capcană lăsată ca să pice unii ca musca-n lapte?

Mai mic şi mai nevinovat este Muscoiul Jurnalist. Ăsta nu aleargă din floare-n floare să adune nectar. El doar îi bâzâie pe alţi muscoi mai mari, care dacă nu sunt bătuţi în cap, ştiu că trebuie să-i aducă şi lui ceva de-ale gurii. Orb nu este nici Muscoiul Jurnalist. Vede şi el geamul deschis pe unde nu trece nimeni, dar ce folos ar avea dacă şi-ar bâzâi trompa degeaba? Pe unii îi bâzâie pe aria “bate şaua ca să priceapă musca”, pe alţii îi bâzâie cu dichis, aşa... ca să nu îi bâzâie cineva pe bune. Din bâzâit în bâzâit îşi adună şi el o rezervă alimentară cu care să poată trece iarna. Unii adună cât pentru o eră glaciară.

Ar mai fi de băgat în seamă Muscoiul Parlamentar, care a dat în orbul musculiţelor, de-i ies toate legile strâmbe. Aşa credem noi că-s strâmbe. Noi care am rămas cu prostul obicei de a ne încrede în prinţipuri. Nici legile astea nu se strâmbă aşa după ureche. Trebuie să fii meşter dacă vrei să faci un labirint de legi, din care nu trebuie să scape nici un Teseu, oricâtă sfoară i-ar băga în buzunări coana Ariadna. Pe-aici nu trebuie să treacă decât Minotaurul. Şi nici acela decât dacă este pilotat de o navă condusă de un căpitan meşter în navigatul în zig-zag prin locuri înguste şi ferite de priviri indiscrete.

Că muscoiul îşi sparge devla încă n-ar fi mare păcat, dar de ce trebuie să mă doară pe mine capul pentru că este el tâmp? Oare chiar şi-o sparge capul sau sunt eu greu de cap?

Văd că s-a făcut primăvară şi se aproprie sărbătorile de Paşti.

Oare nici anul acesta nu trece nimeni din cei ce se ocupă cu stârpirea muştelor? Sau crede cineva că astea crapă singure de cât s-au umflat?

Un comentariu:

  1. Condimentat îţi mai e "felul" azi, ElZap! Eşti din ce în ce mai rafinat în "bucatele" pe care le prepari. (N-am greşit pluralul, aşa e el!)Am băgat de seamă că ai folosit "iute" de săgeată, nu de piper.
    Mi-a sărit în ochi faza asta: "... pe alţii îi bâzâie cu dichis, aşa ca să nu îi bâzâie cineva pe bune". Remarca asta nu e pentru toată lumea, e pentru cunoscători, dar mai trec şi ei pe-aici, nu te teme!
    Cred că lipseşte totuşi ceva din insectar: femela de Drosophilla melanogaster care, dacă e muscă parlamentară, trebuie că se numeşte "Grosophilla megalomaster" sau ceva pe-acolo...

    Bună treabă ai făcut, colega!

    RăspundețiȘtergere