miercuri, 13 mai 2009

Maestrul şi Brusseleta




ElZap

Aşadar am descoperit şi unghiul de 180 de grade. Sexagesimale desigur, nu Celsius.

După succesuri cu ghiotura, după ce a descoperit că pot să fie oameni care nu vor să vorbesc cu tine, duduia a ajuns cu bine pe la azilul de bătrâni din Suseni cu un scaun electric în braţe pe care tocmai vroia să-l ofere unui bătrânel pentru a-i face viaţa mai uşoară.

Până aici nimic neobişnuit, având în vedere că românii ajung să se obişnuiască cu cele mai năstruşnice lucruri.

Neobişnuit este doar faptul că Maestrul s-a răsucit pe călcâie, la fel cum o făcea pe când era tinerel şi i se ordona să facă pirueta aceea ce se numeşte stânga-mprejur, şi din hâtru observator al vicleniilor politicii dâmboviţene s-a schimbat brusc într-un fel de bonă masculină a domnişoarei cu probleme în ale gramaticii, logicii, ş.a.m.d.

Ia să dăm ascultare (minutul 30) unui dialog pe care îl poartă de unul singur, dat fiind că interlocutorul, care de fapt este o interlocutoare, este făcută de fiecare dată K.O.

- A fost prea dură presa, sărind şi catalogând-o pe Elena Băsescu pentru această confuzie de termeni?

Maestrul se zborşeşte instant ca şi cum te-ai fi îndoit de dogma Ineffabilis Deus, riscând arsul pe rug sau chiar focul veşnic al Gheenei, ca soluţii alternative la scaunul electric oferit unui bătrân de către domnişoara vizată.

- Da’ ce? Ce-aveţi cu ea?
- În primul rând că mie mi-este simpatică acum.

Matale Maestre ţi-o fi simpatică, dar n-ai ajuns încă să spui precum Regele Soare : “L’État c’est Moi”. Şi-apoi, persoana vizată a comis-o. Odată, de două ori şi de câte ori a dat ochii cu presa. Nu poţi spune că speli cu un sărut părintesc ruşinea necunoaşterii limbii, aşa cum a făcut-o Vodă când a spălat ruşinea făcută lui Moş Ion Roată de boier.

- Sigur că ea e sprijinită în această candidatură independentă de o logistică a partidului, poate şi a altor structuri, dar hai să fim, hai să discutăm cu seriozitate. În definitiv ce face? Candidează, şi chiar se duce…

Apoi, iar mă întorc şi zic că ceva pute în Danemarca. Pute urât de tot, semn că e ceva putred pe-acolo. Ia să ne gândim noi ce făcea Dandanache. Era el sprijinit de logistica partidului? Era, cum Maică Precistă să nu fie? Şi el candida. Tot în definitiv, că nici el n-avea prea multe motive să candideze. Candida. Că şi el rămăsese ... care familia lui de la patuzsopt în Cameră... . Acum, faptul că se duce, cum zici Matale, e de luat în serios? Ăla nu se ducea? Aud? Nu se deranza şi dumnealui? Nu umbla el cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca? Umbla. Numai că bietul Dandanache a bătut ţara-n lung şi-lat pentru o foncţie minoră, pe cătă vreme dumneaei se aruncă taman la o foncţie pe la Bruxelles, că aşa-i în politică: „Dandanacul sare masa, EBA sare casa”. La un aşa demaraj puternic, nu m-ar mira ca peste câţiva ani să avem o reprezentantă pe la Consiliul Intergalactic.

Degeaba te-ai ostenit Domnule Caragiale. Urmaşii tăi n-au înţeles nimic, iar cei ce-ţi urmează în ale scrisului circulă mereu pe sens opus.

Argumentaţia curge, curge cât pe-aci să rupă malurile. Zice Maestrul, undeva mai la vale:

- Unu. Nu e în cluburi de noapte. Hai să fim serioşi, faţă de ce făcea până acum, sau cum se scria despre ea chiar…E mai mică decât fiică-mea.

Aşadar aşa stau lucrurile. Ce contează că ai fost sau nu prin cluburi de noapte până mai ieri. Ai ieşit din clubul împricinat e okey. Eşti taman bun ca să reprezinţi ţara la cel mai înalt nivel. Nu e nevoie să te abţii decât puţin. Cam atât cât se abţine ăla ce circulă cu autobuzul, până ajunge la prima staţie unde se repede la o toaletă. Pe urmă iar o luăm de la capăt.

Hai s-o lăsăm baltă treaba asta cu Brusseleta, că vine un miros de friptură de la cuptor de mă leşină.



Până una alta am învăţat ceva din toată treaba asta şi anume că presa se scrie cu polonicul, iar cuvintele n-au miros.

3 comentarii:

  1. Apetisant subiect ti-ai ales,ElZap!
    Absolut la fel de apetisant ca si subiectul Brusseleta pentru Maestrul nostru, din povestea de mai sus.
    Nu-i asa ca, la prima vedere, ai admite, cu suras intelept si indulgenta, ca bunul domn Cristoiu, cel care e satul de politicieni, s-a lasat nitel furat de farmecul femeii-copil? Si ca sa se puna la adapost de orice suspiciune precizeza "E mai mica decat fiica-mea"? Adica "Atentie, domnilor, va vorbeste un parinte, nu un barbat !"?
    E, asta e capcana pentru blanzii telespectatori. Tocmai aici vrea domnul Maestru sa ne aduca. La gandul ca de, fatuca presedintelui a cazut cu tronc la Maestru. Si luat de val, se lasa induiosat.Da' nici vorba!
    Cand, pe lumea asta, un petrecaret de nopti prin biblioteci ar zambi prietenos unei petrecarete de nopti la Bamboo-uri? Cand, un buchisitor de carte ar considera cavalcada de dezacorduri in limba materna, confuzia de termeni, afectarea de midineta, tampeniile, vidul consecvent din creier, obtinut printr-o inactivitate temeinica si constiincioasa, drept "stangacii"?
    Cand?
    Cand o face plopul pere si rachita micsunele. Atunci! Si nici atunci...
    Prin urmare a innebunit Cristoiu.
    Sa stam linistiti la locurile noastre!
    Cristoiu e sanatos cristal. Stie exact ce profunde sunt sentimentele unui parinte pentru copilul lui.
    Daca unii ziaristi de duzina au sarit in barca prezidentiala pentru o felie de cozonac, Cristoiu pare a sari direct pe catarg, in rol de stindard, pentru doua felii. Poate si o lingura de coliva.
    Ca asa e crestineste: cand moare ziaristul si ramane omul din el, cu interese pecuniare, sa-i faci de 40 de zile, sa te inchini, sa zici "Doamne fereste!"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bate gândul de mult să strâng într-un text, câteva dintre tertipurile pe care un jurnalist le poate folosi pentru a învârti al minţii scripet. Poate o voi face odată.
    Cât priveşte tertipul la care se pretează Maestrul, el poate fi inclus în categoria intervenţiilor explicite de partea unui personaj. Eu cred că această tehnică este cea mai comodă, dar şi cea mai prostească ce s-ar putea folosi în jurnalism pentru a atinge o ţintă, indiferent care este miza.
    Nu mă aşteptam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca lucrurile sunt ceva mai complicate si cand vei scrie textul despre tertipuri, e posibil ca pe acesta, al lui Cristoiu, sa-l incadrezi tu insuti la o alta categorie, si nu la cea a partizanatului fatzis. Cristoiu nu e un naiv. Aici joaca o carte pe muchie de cutit, se da relaxat si lipsit de prejudecati, dar ceea ce va trebui sa urmaresti cu atentie e nu pozitia de-acum, ci PASUL URMATOR pe care il va face dl. jurnalist.
    N-ai avut niciodata senzatia ca ceva iti scapa?
    Cred ca n-am inteles bine, nici tu si nici eu jocul Maestrului.
    Sa mai asteptam putin. Presimt ca e necesar! :)

    RăspundețiȘtergere