sâmbătă, 20 februarie 2010

Veriga lipsă

ElZap

"Am ajuns de râsul lumii..."



??????


??????




Să existe similitudini cu ceva ce am văzut mai demult?

14 comentarii:

  1. Ba n-am ajuns de rasul nimanui!
    De ce spui asa ceva, ElZap? Eu cred ca suntem mai degraba martorii autoflagelati ai propriei noastre suficiente. De ce spun asta? Daca oamenilor le-a ajuns cutitul la os, de ce naiba nu ies in strada?
    Sa iei atitudine inseamna sa cartesti la colt de strada sau, cu voia ta, pe bloguri? Faptul ca n-am reusit sa-mi scot din reflex gestul de a arunca tigara pe geamul masinii ma face la fel de vinovat precum cel pe care-l critic. Nu-mi ramane decat sa urmaresc politicienii si sa iau atitudine la vot iar pe mine sa ma pleznesc peste labe la repetarea gestului descalificabil pomenit mai sus.

    Pare totusi prea simplu, nu-i asa? :)

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai asa ca n-am terminat! :))

    Mutarea asta smechero-inteligenta nu stiu daca-i face cinste domnului Cristian Diaconescu. Daca tu banuiesti un scenariu de tipul ,,draga Stolo'' iti marturisesc diplomat ca am o jena in cot. Din partea mea nu m-ar deranja sa fac toti politica lui hopa-Mitica, da' sa le fie oamenilor bine. Si nu ma refer aici la mine, sa fie clar, ma refer la bunicile ce au ajuns sa cerseasca in strada, la copii ce invata la lumina lampii, la oameni ce mor cu zile.....of, sunt prea multe si daca doar le enumeri :(.

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  3. @klaus

    Scuză-mă, dar am uitat să pun ghilimelele.
    Corect era: "Am ajuns de râsul lumii...".
    Mă corectez imediat.
    Era un citat din discursul lui Diaconescu.

    Cu ieşitul în stradă e cu totul altă problemă, după părerea mea. N-a existat o singură ieşire în stradă spontană.

    Toate "mişcările spontane" au fost atent organizate. Nu numai la noi.

    Chiar şi comportarea civilizată vine în urma unor mici sau mari constrângeri aplicate îndelung.

    E adevarat că în funcţie de context, aceste constrângeri sunt acceptate mai mult sau mai puţin uşor.

    RăspundețiȘtergere
  4. @klaus

    În politică sunt lucruri care sunt absolut normale, deşi ele ar fi o ruşine în viaţa de zi cu zi.

    Am scris odată un text, care se numea Miceliu (http://elzapb.blogspot.com/2009/06/miceliu.html). Se pare că eram departe de ceea ce se întâmplă acum.

    Lor puţin le pasă de viaţa oamenilor din afara cercului lor.

    RăspundețiȘtergere
  5. ElZap, nu pot sa ignor rolul strategilor in asa zisele manifestari spontane. Dar nici nu pot sa traiesc in mucegaiul dulceag ce-l simte omul care vede peste tot numai manipulari si constrangeri bine mascate. Asa ajungem sa credem ca pana si vanzatoarea din magazin se va simti manipulata daca-i ceri pe un ton nefiresc pentru ea un alt produs :)).


    klaus

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi pare rau, nu l-am citit. Am recuperat acum :). Cu ocazia asta iti voi dezvalui si o parte poate mai putin cunoscuta tie a ciupercilor: simbioza. Acea relatie de ajutor reciproc dintre plante si ciuperci care ajung sa se completeze prin ajutor reciproc . Ma refer aici, poate ti-ai dat seama, la trufe(Tuber spp)!! Ele traiesc in simbioza cu anumite foioase. Paralelele pot ramane trasate precum in textul tau :).

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  7. @klaus

    Nu există o singură manifestare spontană, care să nu fi fsot stimulată.

    Există multe motive, pentru care mişcarile spontane sunt o utopie.

    1. Dacă iei o mulţime de cca 1000 de indivizi, cu toţii nemulţumiţi, vei constata că fiecare are "nemulţumirea lui". Niciodată nu vor cădea de acord.

    2. Dacă ce 1000 de indivizi ar trebui să se întâlnească într-un loc şi timp dat, niciodată nu o să cadă de aord asupra locului sau orei. Fiecare vrea locul sau timpul care-i convine.

    3. Urmează teama. Ca să dispară, trebuie să fii asigurat că ai pe cineva de sus de partea ta. În 1907 ţăranii credeau că vodă este de partea lor. Reciteşte Răscoala lui Rebreanu.

    Lista ar putea continua.

    RăspundețiȘtergere
  8. @klaus
    Ai dreptate. E greu să vedem până unde se întind aceste legături.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am facut o obsesie pentru ,,ajutor reciproc :)).
    Sunt obosit , e clar!

    Revin cu o precizare, se pare ca nu ai inteles ce vroiam sa spun. Relatia fragila dintre miceliul primordial si planta l-as traduce in existenta unor politicieni care sa le pese si sa interactioneze activ cu oamenii. Chiar daca acesti politicieni sunt la fel de rari precum trufele :).

    Iti doresc o noapte linistita!

    klaus

    RăspundețiȘtergere
  10. Mult mai interesant dialogul din subsol, decât discursul lui Diaconescu.
    Asta fiindcă eu nu cred că renunţările în favoarea altui candidat sunt spontane. Merg cu paranoia mai departe şi zic că Năstase a fost iniţial candidat, ca să-i crească lui Ponta capitalul de imagine, să-i dea ocazia să declare că nu va candida niciodată împotriva Maestrului său.
    Nici mie nu-mi pasă, cum nici lui klaus nu-i pasă, cine conduce PSD-ul, atâta timp cât noi trăim la fel. Sau cu mult mai rău. Cât unica lege care se respectă e că legile nu sunt pentru toţi.
    Totuşi ceva mă îngrozeşte: că un ins ca Vanghelie a ajuns nu doar membru al vreunui partid (asta era normal, nu-l putea nimeni opri să se înscrie), dar a ajuns sus, în fruntea unui partid, în frumtea unui sector, a ajuns să garanteze un profesor universitar, emite păreri la televizor şi face şi valuri mari.
    Mă îngrozeşte că o lepră de bulevard îi face lepre pe alţii, indiferent dacă sunt, sau nu, lepre.
    Din punctul meu de vedere, un partid care urcă un Vanghelie la tribună şi nu-i taie microfonul, e asemenea lui. Aşa cum PDLul e asemenea lui Udrea, Boc, Videanu, Băsescu etc...
    Aşa cum...

    RăspundețiȘtergere
  11. @renata

    Eu cred că ar trebui să ne intereseze cine conduce un partid, oricare ar fi el.

    Partidul acela ar putea ajunge la putere, cu sau fară votul meu, iar dacă se întâmplă treaba asta, cu sau fără voia noastră, vom face ce dicteză guvernul impus de acel partid.

    De altfel, chiar dacă la prima vedere nu m-ar interesa, ar trebui să am în vedere o grămadă de lucruri, de la elevii care-şi iau diplome pe tupeu, iar apoi ajung miniştri, până la boschetarii care se plimbă absolut liberi, fiind purtători de boli.

    Ce m-a surprins pe mine, este schimbarea totală a lui Diaconescu.
    Nu pentru că a optat pentru cineva, ci pentru că există bănuiala că a fost forţat s-o facă.

    Dacă accesul oamenilor la poziţii de conducere, este determinat prin pârghii subterane, lucrurile au scăpa de sub control. Nu de sub controlul alegătorilor, bla, bla, ci de sub orice control.

    RăspundețiȘtergere
  12. @klaus

    E bine că eşti încă idealist.
    Eu nu cred că această legătură nobilă ar putea exista. Discursurile lor sunt lecţii de demagogie.

    RăspundețiȘtergere
  13. Dar eu, ElZap, nu mai am puterea să mă gândesc de-acum în cinci ani, ce-o să mai fie.
    Cum se prefigurează lucrurile acuma, indiferent se se întâmplă în alte partide, partidul de guvernământ rămâne PDL-ul.
    Tăcerea lui Băsescu ămi spune că e foaret sigur pe el, că a câştigat partida.
    Prostia şi tupeul imense din ochii şi vocea Elenei Udrea, siguranţa cu care fură sfidând şi sfidează furând, sunt girul unui viitor identic peste cinci ani.
    Mai rămân tot ei, un rând.
    Apoi, pentru mine cel puţin, va fi lipsit de importanţă.

    RăspundețiȘtergere
  14. @renata

    Prostia şi tupeul sunt boli ce se iau. Mă tem că peste cinic ani asta o să fie regula.

    Mie însă, tot nu mi-e clar ce a fost în spatele semnelor de întrebare.

    RăspundețiȘtergere