marți, 15 februarie 2011

Un ban cinstit

ElZap

Un ban "cinstit" poate fi câştigat numai în România. Şi încă ce de bănet se poate face pe la noi. Mai ales dacă te numeşti Uniunea Europeană.

Bunăoară, pentru doar 2 milioane de euro, pe la noi se poate moderniza un aeroport. Asta e un fel de frunză de-a coanei bi-ministre. Aia costa doar 890.000 de euro, deşi era ditamai frunza.

Deocamdată bănuiesc că s-a început cu un aconto, aşa cum se încep toate afacerile cinstite. Asta doar bănuiesc. Cert e că s-a primit un... videoclip. Ăsta ne va arăta cam cum o să arate aeroportul ăla după modernizare.



Până la urmă n-ar fi chiar scump, dacă te gândeşti că e un aeroport, nu nişte prăpădite de avioane MIG, care au fost modernizate pentru a fi duse... la muzeu.

Toată lumea e cuprinsă de febra modernizărilor, a înnoirilor. Cu cât eşti mai sărac, cu atât te modernizezi mai abitir. Chiar şi Sudanul se modernizează. Acolo au venit nişte băieţi deştepţi care le fac un aeroport. Unul pe care o să poată ateriza chiar şi un A380. Poate chiar şi un An 225. Aeroportul ăla costă. Costă aproape 2 milioarde de dolari. Dar măcar e nou-nouţ. Dacă l-ar fi făcut Bechtel ar fi costat de 10 ori mai mult... dar măcar ar fi fost vechi.



Monstrul ăsta (AN 225) e cel mai mare avion dintre A380 şi cel mai nou avion american Boeing 747-8. Cel mai mare a rămas de când l-a făcut mă-sa, defuncta Uniune Sovietică, prin anii 1980. Poate va mai rămâne încă mult timp aşa. Asta dacă îl scoatem din competiţie pe ciudatul exemplar, unic la modul absolut, Spruce Goose. Ăla de a zburat o singură dată la o înălţime comparabilă cu propria-i înălţime.



El, AN-ul, nici nu are nevoie de aeroport, că poate ateriza şi pe iarbă. Îi chemi pe băieţii deştepţi de pe la noi şi aeroportul e gata. Băieţii ăia de au defrişat România în doi timpi şi trei mişcări. Pe unde au defrişat ei, acum pasc turmele de kecske, cum le spun localnicii monolingvi, dar cu plăcuţe de înmatriculare bilingve.

Şi atunci, de ce ar mai fi nevoie de aeroport, dacă poate ateriza şi pe iarbă? Păi altfel cum ar mai câştiga ăia banii în Sudan? Parcă la noi de ce ar fi nevoie de modernizare?

Poate doar pentru a-i oferi mărinimoasei baronese, Coana Uniune Europeană, prilejul de a-i mai face cadou o bască lui nea Gheorghe din Torpilaţi. Asta pe când îi degereau picioarele din lipsă de încălţari.

Aşa-i coana asta, suflet mare!

vineri, 11 februarie 2011

Paznicii unui dezastru dinainte anunţat

ElZap

Dacă nu vă placeţi să le spuneţi paznici, le puteţi spune şi guvernanţi.

Contează prea puţin cum le spunem. Contează ce au reuşit să facă, sau ce au vrut să facă.

În locul serelor am putea pune orie. Nişte spitale, de pildă. Orice doriţi. Fiţi siguri că sunt în stare de lucruri măreţe.

Îmi vine să cred că emisarii tătucului Stalin erau mai cu milă. Ăia de urlau pentru o ciorbă şi trei mici "Stalin si poporul rus/Libertate ne-au adus!"













Fochistul

ElZap

Motto:

Fulger negru... trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung...
Parcă zboară,
Parcă-noată.
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată...



Pe când eram de-o şchiopă, credeam ca toţi copiii de vârsta mea că locomotivele ar avea viaţă, cam cum au elefanţii de pildă. Şi cum să nu crezi o astfel de idioţenie când le vezi cu se prăvălesc bicisnice pe drumul de fier.



Abia după ce am crescut niţel mi-a venit mintea la cap. Atunci am înţeles că viaţa locomotivei stă în mâinile unui idivid mărunt, mai totdeauna plin de funingine. Omul acesta ascuns în umbră, fochistul cum îi spun unii, este cel care alimentează focarul locomotivei.

Din cauza lui locomotiva se pune pe aruncat aburi încolo şi încoace, năduşesşte, urlă ca o apucată, iar uneori mai face praf drumul de fier. Totul depinde de felul în care este dozată raţia de cărbuni.

Acest Prometeu funinginos este causa causarum pentru toate cel bune, dar mai ales pentru nenorocirile pe care le produce sau le-ar putea comite acest mostru metalic.

Când este atins de demenţă, acest Prometeu pigmeu ar arunca încă cu lopata cărbuni, chiar dacă toată lumea din jur s-ar topi şi s-ar scurge la vale precum lava unui vulcan.

Datoria lui nu este să gândească, ci să facă. Lui i se cere să agite conţinutul cazanului care produce abur.

Cât mai mult abur.

Când am aflat acest lucru, mi-am dat seama cât de mult îmi doresc să nu fiu niciodată locomotivă.



joi, 10 februarie 2011

Matroska

ElZap

Păpuşile astea m-au fascinat dintondeauna.



Păpuşile Matroska, desigur. Zice-se că ar fi ruseşti, deşi eu cred că ar putea fi şi de pe alte meleaguri.

De ce m-au fascinat?

Ei bine, la ele niciodată nu ştii care păpuşă e şefă. Odată o apucă pe una să-i spună celeilalte ce are de făcut. Să se răstoarne de pildă. Asta ar fi cumva o chestie clară. Se întâmplă şi în lumea noastră cea de toate zilele.

Nu e clar însă cine-i şopteşte păpuşii atotputernice ordinul pe care urmează să-l dea păpuşii subalterne. Nu e clar, pentru că în fiecare păpuşă e ascunsă o altă păpuşă, iar cuvântul ei ar putea cântări mult mai mult decât greutatea ei neglijabilă.

Ei clar însă un alt lucru. E clar că până la urmă toate păpuşile astea sfârşesc sub formă de cioburi, undeva pe un făraş.

Ăsta e de fapt rolul tuturor păpuşilor!



miercuri, 9 februarie 2011

De ce bat tobele?

ElZap

Încă de pe când învăţam la şcoală despre Horea, Cloşca şi Crişan, am început să mă întreb care era rolul toboşarilor în cumplita lor execuţie prin tragere pe roată? Fel şi fel de răspunsuri mi-a oferit Coana Istorie, dar nicunul nu m-a mulţumit îndeajuns.

Decât să mă ameţească cu explicaţii stupide, mai bine mi-ar fi spus pe şleau că rolul acelor toboşari era de a acoperi bănuitele fraze pe care condamnaţii le-ar fi spus în ultimele clipe, atunci când nu aveau nimic de pierdut şi nimic în care ar putea să spere. Poate că vorbele alea ar fi aruncat o altă lumină asupra făcătorilor de dreptate. Poate.

Toba, acest stupid instrument muzical, dar şi instrument-anexă al torturii, a evoluat, încât cu greu am putea să-l recunoaştem în zilele de azi.

De câte ori aud zgomotele pe care le face mass-media, acest detaşament super-instruit şi super-profesionist de toboşari contemporani, mă gândesc că în spatele larmei pe care o provoacă, s-ar putea găsi o execuţie la fel de cumplită ca arderea pe rug din evul-mediu, sau ca ghilotinarea democraică a câte unui revoluţionar incomod de pe la 1789 şi după.

Am avut parte de toboşari prin 1989, la noi şi în proxiimtatea noastră. Ce sfori s-au mai tras în spatele acestor detaşamente de toboşari care chemau la apărarea cuceririlor, bla-bla-bla... Cuceririle cui? Ale noastre? Ale lor? Lucrul ăsta nu s-a lămurit, şi nici nu cred că se va lămuri în curând. Asta pentru că se aud încă tobele.

În toată istoria omenirii au existat tobe. Aproape că îmi vine să cred că Istoria a fost scrisă prima dată de tobe. Oare nu un fel de toboşari au fost poeţii noştri care cântau indpendenţa de la 1877? Eminescu, oare de ce s-a dat la o parte? Era doar contemporan cu acele evenimente? Nu înnebunise încă. Nu reuşiseră să-l declare nebun conteporanii lui. Tot nişte toboşari şi ăia.

Aud că au fost făcute nişte arestări. Bravo lor! Bravo procurorilor!

Trag cu urechea. De undeva de departe mi se pare că aud nişte tobe. Oare ce nu trebuie să aud eu în zilele astea?

Ceasul ăla eleveţian, care mă obsedează de ceva vreme, ticăie anapoda. Rotiţele lui se încurcă îngrozitor. Ăsta numai ceas elveţian nu poate fi. E altceva. Ce este, nimeni nu ştie.

Şi pe malurile Nilului se auzea gălăgie zilele trecute. Toboşarii planetei nu mi-au permis să desluşesc pentru ce se ceartă lumea la umbra piramidelor. Parcă doar la umbra lor.

marți, 8 februarie 2011

Dans barbar

ElZap



Dansează… ursul românesc
De 2000 de ani dansează,
L-au prins de pui în miez de codru
...
Hei codrul ăla-l tot visează



Un posibil răspuns.
Al ursului? Poate al Lui.

Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu
L-om prinde de barbă-nhăţându-l,
Cu tronu-i cu tot răsturnându-l
Din cer, căci acel Dumnezeu
Ce lasă pe-al vostru pământ
Să crească atâta urgie,
Acela nu poate să fie
Nici mare, nici tare, nici sfânt.


Timur-Lenk si Baiazid
Timur-Lenk si Baiazid


Timur-Lenk? Baiazid?

luni, 7 februarie 2011

2011, România-IT valoare adaugată

ElZap

Tot e bine. Exportăm IT. Colorat, ce-i drept. În timp ce valoarea adăugată coboară. A noastră, desigur. Nigeria o duce ceva mai bine.
















Ce vreţi? Ce ar putea creşte în noianul de vorbe-bălării care ţin loc de decizii. Politice? Economice?



Oamenii ăştia au evoluat în Franţa, după cum se poate vedea. În jocuri pe calculator. Ceva cu iepuri, se înţelege.

De când naiba se înţeleg toate astea?