Suinii

ElZap

Dacă m-aş numi Roger Martin du Gard, aş începe cu un titlu care să impună respect. Aş scrie aşadar cu litere de-o şchiopă :

Les Suines

după care aş începe să las cerneala să curgă, mâzgălind cum o vrea ea pagina asta cu miros neplăcut.

Cum nu sunt decât “un biet smintit /Care visează chiar mergând” o să mă mulţumesc să-mi fixez ca lumea clemele pentru nas şi să plonjez în această lume fetidă, numind-o simplu Familia Suin sau şi mai simplu Suinii.

Când am început să scriu, nici nu-mi imaginam cât de numeroasă e familia asta. Să nu ne pierdem cu vorba şi s-o luăm pe arătură povestind ce şi cum vine treaba cu porcăriile astea.

Trecând prin locurile pe unde am copilărit, l-am întâlnit pe Nuţu Suin. Exact ca în versurile lui Coşbuc, “pe ăsta îl lăsasem mic/Cu creştetul cât masa”. Acum e un “un ştrengar voinic/Şi ne răstoarnă casa”.

Parca numai casa? A răsturnat el tot satul. Acum bieţii ţărani au ajuns la mila lui. Pe cei care au dat în patima beţiei îi cinsteşte din când în când cu câte un pahar de tescovină, mai ales când se apropie alegerile de consilieri comunali. Pe creştinele care nu se ating de sticla de băutură le cinsteşte cu câte o sticlă de ulei, cât să-şi pună în candelă. Habar n-are nemernicul că acele cuvioase se roagă ca să vină cât mai repede ziua Sfântului Ignat.

Uitasem să vă spun că Nuţu Suin e un fel de politruc local. Nu ştie să scrie, iar când citeşte îl trec sudorile până dă o frază pe gură. Se pricepe de minune însă la numărat bancnote.

Înainte de marea revoluţie de la Târgovişte a stat puţin la răcoare ca să nu se-mpută. Acum se laudă că a fost dizident. Aiurea! A făcut şi atunci ce face şi azi: ciordeşte pe rupte. Acum cică e mare agronom sau zootehnist. Nici el nu ştie ce e una şi ce e alta. Când aduci vorba de vacă, te întreabă ce capacitate cilindrică are.

Odată îmi povestea cu umor câţi Suini mai mari a dat el în gât. Pe care nu i-a putut da în gât i-a mituit cu nişte caltaboşi şi alte bunătăţi ecologice produse prin sacrificarea unor exemplare absolut naturale din turma lui de suini comuni. Aşa e obiceiul în lumea Suinilor: suin pe suin se scoate.

Acum s-a îngrăşat ca un Suin sadea, de nu-şi mai încape în şorici. Când trece pe uliţele satului, oamenii cu părul alb şi cu mult bun simţ, ce au fost toleraţi pe o rază de câţiva kilometri în jurul cocinei sale supraetajate, îl salută scoţându-şi căciulile jerpelite.

Bieţii oameni se mulţumesc că Nuţu Suin le aduce în fiecare toamnă câte un sac de cartoafe. Din pământul lor desigur. Ăla pe care revoluţia l-a scos de la C.A.P şi l-a băgat direct în moşia lui. Ranchul Suinului.

Într-o zi l-am făcut porc în faţa sătenilor. Nu ştiam că el nu ştie ce e ăla un Suin.

Acum umblu prin tribunale. Cică trebuie să-i plătesc daune morale. Al dracului Morală. Cum se face că în ochii justiţiei noastre oarbe, târfa asta e aşezată pe scaunul Maicii Tereza?

Ce să mai povestesc despre Suin actorul, despre Suin politicianul, despre Suin cel cu sânge albastru? Lasă că n-a băgat Dumnezeu zilele în sac. O mai lungim şi noi cu Suinii ăştia pe-aicea pe blog, că şi ei o lungesc cu vorba când ne spun că o să trăim bine.

Să trăiţi bine?

Parcă autostrada aia de o construieşte Bechtel nu e lungită ca o peltea?

Şi-o fi băgat vreun Suin coada şi pe-aicea?