Cartoful fierbinte

ElZap

— Tu eşti Mircea?

Cam aşa ar suna prima întrebare dintr-un lung şir de întrebări, la care teamă mi-e că nici de astă dată nu se va da niciodată un răspuns limpede, aşa cum nu s-a sinchisit nimeni să dea răspunsuri clare la întrebările ce-i chinuiesc pe români de vreo douăzeci de ani.

Al cui o fi cartoful care tocmai a fost scos din jar?

Cine este sultanul care a hotărât să fie băgat el în foc?

Afacerea asta cu cartoful fierbinte, a copt-o cumva vreo cadâna, favorită, sau alt personaj important dintr-un imaginar harem-casă de toleranţă?

Să fie cartoful ăsta un fel de proiectil, folosit de una sau alta din taberele în lupta pentru o bucată cât mai mare de friptură?

Dar dacă el este un fel de armă-scut, cu care una sau alta din persoanele încolţite ar dori să se apere de nişte ogari ce o încolţesc?

Dacă stau să mă uit la felul cum se mişcă cartoful ăsta buclucaş, bag seama că în jurul lui se învârte multă lume. Multă lume şi multe interese. Uneori îl vezi cum este aruncat cu violenţă în mijlocul mulţimii, aşa ca să vadă toată lumea ce şi cum stau lucrurile în ţărişoara noastră, pentru ca peste puţin timp el să fie dosit cu abilitate de presa noastră mult prea independentă.

Nimic nu este nou sub soare, cum ar zice Ecleziastul. Parcă mai vorbeşte cineva de marile probleme, ce nu ne lăsau să dormim cu câţiva ani în urmă? Ce se mai vorbeşte de flotă, ţigarete, Insula Şerpilor, ş.a.m.d., ş.a.m.d.?

Ce să mai vorbim? Am amuţit cu toţii. Pe zi ce trece suntem tot mai muţi. Cu grade de comparaţie. Cu altfel de grade.

Mâine o altă problemă va fi de actualitate.

Aşadar aşteptăm, cum spunea poetul:

un titlu mare de articol,
Asupra unei chestii care va fi de actualitate,
Cu siguranţă, peste-o lună sau peste-un an şi jumătate,

Până atunci… muzica vă rog…