Postări
ElZap
Habar n-am cum vine treaba cu manipularea asta, că doar nu sunt eu Vladimir Volkoff.
Volkoff, ăla care este purtat zilele astea din gură-n gură, şi odată ajuns într-o gură este mutat din stânga-n dreapta ca o gumă de mestecat murdară. Cine i-o fi pus unei doamne blonde în gură treaba asta luată de la Volkoff? De ce ar trebui să ştiu eu lucrurile astea?
Doamna blondă nu e o doamnă oarecare. Ea este în plus şi un fel de Duduie. Ea este şi o ministră. Nici ministerul pe care-l conduce ea nu e un minister oarecare, ci unul care învârte un buget cum nici nu visează Ministerul de Război, care nu ştiu de ce se mai numeşte al Apărării Naţionale, când el este plecat mai mult pe coclauri.
Se vorbeşte în sat cum că banii ăştia din Ministerul Duduii sunt folosiţi cam după ureche, sau mai precis după nişte interese de gaşcă. Cum treaba cu banii se îngroaşă, ea trebuie musai rezolvată, ca nu cumva să se meargă pe urma lor şi să se ajungă unde nu-i voie a se ajunge.
Ce face atunci doamna manipuleandură? Face ea ce face şi apelează la o metodă ce l-ar face invidios până şi pe musiu Volkoff, adică la un sofism, care ar putea fi formulat cam aşa:
Dacă se dovedeşte că cel ce mă acuză pe mine este mincinos, atunci este de la sine înţeles că eu am dreptate.
În mod perfid, manipuleandura asta de profesie, omite să adauge că acuzatorul minte când afirmă că afară plouă, pe câtă vreme cestiunea la care ea ar trebui să răspundă se referă la nişte bani rătăciţi pe unde nu trebuia.
Cu ceva vreme în urmă,mă jucam cu un ceas pentru care am plătit cât pentru un ceas elveţian, eu nepricepându-mă la ceasuri. Ceasul nefuncţionând nici cât un ceas turcesc luat de la Dragonul Roşu, am hotărât cu de la mine putere că ceasul acela nu este elveţian. Punct. La atâta tot mă pricep, cât să vad că ceasul cumpărat îşi încurcă minutarul cu secundarul când are el chef.
Revenind la comisia împricinată, dar şi la cucoana sinistră, mie puţin îmi pasă cine minte mai mult, sau cât de nemernică este comisia ce o anchetează pe Duduie.
Eu văd doar nişte indivizi care dau cu FLIT, cu BAYGON şi cu alte minunăţii d-astea, ca să mă ferească pe mine de ţânţari, şi fac treaba asta cam de douăzeci de anişori. Dau cu FLIT şi fac o gălăgie cât o turmă de babuini ce s-au adăpat la damigeana cu vişinată. Eu doar atâta aş vrea: ca ţânţarii ăştia nenorociţi să mă lase să mă odihnesc, atunci când am eu chef.
Treaba e că tot de douăzeci de ani, în fiecare dimineaţă îi găsesc pe ţânţarii ăştia cu burţile lor umflate de sânge cum gâfâie sătui pe marginea patului în care noaptea încerc, fără succes, să pun geană pe geană.
Nu ştiu de ce, acum de când cu comisiile astea, ce vor şi nu pot să mai facă dreptate, îmi vin în minte versurile lui Eminescu.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
O fi prea devreme?
Habar n-am cum vine treaba cu manipularea asta, că doar nu sunt eu Vladimir Volkoff.
Volkoff, ăla care este purtat zilele astea din gură-n gură, şi odată ajuns într-o gură este mutat din stânga-n dreapta ca o gumă de mestecat murdară. Cine i-o fi pus unei doamne blonde în gură treaba asta luată de la Volkoff? De ce ar trebui să ştiu eu lucrurile astea?
Doamna blondă nu e o doamnă oarecare. Ea este în plus şi un fel de Duduie. Ea este şi o ministră. Nici ministerul pe care-l conduce ea nu e un minister oarecare, ci unul care învârte un buget cum nici nu visează Ministerul de Război, care nu ştiu de ce se mai numeşte al Apărării Naţionale, când el este plecat mai mult pe coclauri.
Se vorbeşte în sat cum că banii ăştia din Ministerul Duduii sunt folosiţi cam după ureche, sau mai precis după nişte interese de gaşcă. Cum treaba cu banii se îngroaşă, ea trebuie musai rezolvată, ca nu cumva să se meargă pe urma lor şi să se ajungă unde nu-i voie a se ajunge.
Ce face atunci doamna manipuleandură? Face ea ce face şi apelează la o metodă ce l-ar face invidios până şi pe musiu Volkoff, adică la un sofism, care ar putea fi formulat cam aşa:
Dacă se dovedeşte că cel ce mă acuză pe mine este mincinos, atunci este de la sine înţeles că eu am dreptate.
În mod perfid, manipuleandura asta de profesie, omite să adauge că acuzatorul minte când afirmă că afară plouă, pe câtă vreme cestiunea la care ea ar trebui să răspundă se referă la nişte bani rătăciţi pe unde nu trebuia.
Cu ceva vreme în urmă,mă jucam cu un ceas pentru care am plătit cât pentru un ceas elveţian, eu nepricepându-mă la ceasuri. Ceasul nefuncţionând nici cât un ceas turcesc luat de la Dragonul Roşu, am hotărât cu de la mine putere că ceasul acela nu este elveţian. Punct. La atâta tot mă pricep, cât să vad că ceasul cumpărat îşi încurcă minutarul cu secundarul când are el chef.
Revenind la comisia împricinată, dar şi la cucoana sinistră, mie puţin îmi pasă cine minte mai mult, sau cât de nemernică este comisia ce o anchetează pe Duduie.
Eu văd doar nişte indivizi care dau cu FLIT, cu BAYGON şi cu alte minunăţii d-astea, ca să mă ferească pe mine de ţânţari, şi fac treaba asta cam de douăzeci de anişori. Dau cu FLIT şi fac o gălăgie cât o turmă de babuini ce s-au adăpat la damigeana cu vişinată. Eu doar atâta aş vrea: ca ţânţarii ăştia nenorociţi să mă lase să mă odihnesc, atunci când am eu chef.
Treaba e că tot de douăzeci de ani, în fiecare dimineaţă îi găsesc pe ţânţarii ăştia cu burţile lor umflate de sânge cum gâfâie sătui pe marginea patului în care noaptea încerc, fără succes, să pun geană pe geană.
Nu ştiu de ce, acum de când cu comisiile astea, ce vor şi nu pot să mai facă dreptate, îmi vin în minte versurile lui Eminescu.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
O fi prea devreme?
Teamă mi-e că e cam târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu