Postări
ElZap
De unde dracului ne-am pricopsit şi cu bazaconia asta?
Unde naiba putem găsi acel exemplu, în care să avem la îndemână un singur unu, care adunat cu un alt unu, la fel de valoros ca el, pentru a obţine un doi? Un doi ce? Un doi ca primul unu? Un doi ca al doilea unui? Sau un doi neutru?
Uite, ca să nu credeţi că bat câmpii, v-am adus două mere şi vă las să le adunaţi.
Obţineţi oare 1+1=2? Sigur că nu.
Face unul ăsta din stânga fix tot atâta cât unul ăla din dreapta? Culmea e să mai pretindem că ele fac tot atâta cât doi-ul de după egal!
Atunci? Ce adevăr general mai este şi acesta, dacă el nu se aplică în nici un caz particular?
O să mă puneţi să adun nişte triunghiuri, care sunt identice la modul absolut. Aiurea! Triunghiurile nu există decât în mintea noastră, devreme ce nu putem trage nici măcar o singură linie dreaptă ca lumea. Vreau să zic una care să nu aibă grosime, printre altele. Nu mai vorbesc că ea s-ar putea să nici nu fie dreaptă. Cu ce o compar eu ca să am dreptul să-i zic dreaptă? Cu un liniar ciobit? Aşadar, mai lăsaţi-mă cu triunghiurile astea, cu cercurile, cu cuburile, şi cu alte năzbâtii.
Mare măgărie a fost să învăţăm adunarea la o vârstă fragedă. Nici măcar nu aveam spiritul critic dezvoltat.
Dar şi dacă-l aveam… Câţi învăţători nu scoteam noi din minţi? Câţi dintre ei n-ar umbla acum pe coclauri cu minţile rătăcite?!
Te pomeneşti că aşa a ajuns şi Coşbuc să scrie „Roata morii”.
—„Am zis că nu? Ba, fuge doară
Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.
De ce n-o ia la fug-apoi
Şi moara ta cătră zăvoi
Cu tot ce e prin moară
http://ro.wikisource.org/wiki/Roata_morii
Noroc cu Păstorel. Acesta a fost mult mai ferm, când s-a lovit de bazaconiile alea numite puncte, drepte sau plane.
"Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti."
De unde dracului ne-am pricopsit şi cu bazaconia asta?
Unde naiba putem găsi acel exemplu, în care să avem la îndemână un singur unu, care adunat cu un alt unu, la fel de valoros ca el, pentru a obţine un doi? Un doi ce? Un doi ca primul unu? Un doi ca al doilea unui? Sau un doi neutru?
Uite, ca să nu credeţi că bat câmpii, v-am adus două mere şi vă las să le adunaţi.
Obţineţi oare 1+1=2? Sigur că nu.
Face unul ăsta din stânga fix tot atâta cât unul ăla din dreapta? Culmea e să mai pretindem că ele fac tot atâta cât doi-ul de după egal!
Atunci? Ce adevăr general mai este şi acesta, dacă el nu se aplică în nici un caz particular?
O să mă puneţi să adun nişte triunghiuri, care sunt identice la modul absolut. Aiurea! Triunghiurile nu există decât în mintea noastră, devreme ce nu putem trage nici măcar o singură linie dreaptă ca lumea. Vreau să zic una care să nu aibă grosime, printre altele. Nu mai vorbesc că ea s-ar putea să nici nu fie dreaptă. Cu ce o compar eu ca să am dreptul să-i zic dreaptă? Cu un liniar ciobit? Aşadar, mai lăsaţi-mă cu triunghiurile astea, cu cercurile, cu cuburile, şi cu alte năzbâtii.
Mare măgărie a fost să învăţăm adunarea la o vârstă fragedă. Nici măcar nu aveam spiritul critic dezvoltat.
Dar şi dacă-l aveam… Câţi învăţători nu scoteam noi din minţi? Câţi dintre ei n-ar umbla acum pe coclauri cu minţile rătăcite?!
Te pomeneşti că aşa a ajuns şi Coşbuc să scrie „Roata morii”.
—„Am zis că nu? Ba, fuge doară
Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.
De ce n-o ia la fug-apoi
Şi moara ta cătră zăvoi
Cu tot ce e prin moară
http://ro.wikisource.org/wiki/Roata_morii
Noroc cu Păstorel. Acesta a fost mult mai ferm, când s-a lovit de bazaconiile alea numite puncte, drepte sau plane.
"Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti."
Nu ştiu unde baţi!
RăspundețiȘtergereNi se arată de-o problemă nouă?
Iar topul de hârtie şi creion?
Mie cele două mere mi se par ...două!!!
@renata
RăspundețiȘtergereDouă de care? Dacă ar trebui să alegi, ai spune că împreună fac cât două mere roşii? Cât două mere verzi? Atunci când aduni te interesează ce obţii. Dacă după egal ai lua obţine două mere viermănoase?
Numerele abstracte nu există decât în mintea noastră. Aşa a vrut doamna învăţătoare. Ele ar trebui până la urmă să se transforme în ceva concret.
Nu. Nu e cu topul de hârtie. Dacă vrei, ar putea să vină altă postare cu topul. E doar un subiect de meditaţie.
Uite ce chestii ne-au învăţat la şcoală!!
pai, ne-au invatat astea ca sa fim muncitori disciplinati, constructori devotati ai celui de-al doilea val. Las' ca se instaleaza el, al treilea, si le-aratam noi lor!
RăspundețiȘtergere@Ina
RăspundețiȘtergereEu cred că ne-au învăţat, pentru că aşa era la modă pe vremea aia. Nu numai la noi.
Culmea e că am rămas cu chestia asta în cap.
Toată lumea încă mai crede că, dacă trei muncitori se apucă de o săpat un şanţ, ei vor termina treaba de trei ori mai repede decât unul singur. Ca şi cum am putea găsi în lumea asta trei muncitori la fel de pricepuţi la săpat şanţuri.
Dacă mai ai norocul ca unul să fie beţiv, unul bolnav şi unul leneş, mă întreb ce mai înseamnă "trei muncitori".
Dar, de unde ţi-a venit să faci trimitere la "al treilea val"? Din câte-mi amintesc eu, pe vremea noastră, băieţii se ocupau de rachetomodelism, nu de flotarea flotei.
mi-a placut cum povestea nenea Toffler despre scoala facuta sa scoata muncitori pe banda, atit de necesari celui de-al doilea val. Aia e scoala lui "unu plus unu egal doi". Peste tot in lume, in momentul asta; inca.
RăspundețiȘtergere@Ina
RăspundețiȘtergereCu Toffler m-am lămurit, dar nu sunt sigur că "unu plus unu egal doi". Poate doar aproximativ doi. Cât de apoximatv rămâne de văzut.
Poate că şcoala aia se va reprofila. Nu peste mult. O parte va scoate poate roboţi.
Dar ce ai cu saraca matematica? Ea nu greseste cu nimic, este guvernata dupa legi fixe. Unu plus unu, in baza 10, egal doi. Lucrul acesta este invariant si nu se schimba dupa vrerea unuia sau altuia. Mai vine cate unul, asa ca Einstein, si mai improspateaza legile, dar noile legi se aplica, nu se discuta sau interpreteaza dupa pofta sufletului.
RăspundețiȘtergereDaca noi extrapolam, si mai ales daca nu o facem corect, nu e frumos sa dam vina pe stiinta(matematica) sau pe doamna invatatoare. Cu ce greseste impartirea cand noi consideram ca daca o femeie naste un copil in noua luni, noua femei nasc un copil intr-o luna?
Revenind la merele tale, tare apetisante mai sunt. Mai ales cel verde. Sunt luate direct din mar, fara sa posede niscavai substante "ajutatoare"? Daca da, inseamna ca obtii doua mere tocmai bune de mancat. Daca insisti pe culoare, atunci doamna invatatoare ar spune ca nu poti sa aduni decat lucruri considerate identice. Cum bine ai precizat, abstractizarea este doar in mintea noastra. Oricand putem gasi o propietate care difera, si gata, s-a dus cu adunarea matematica: un mar mai mic plus un mar mai mare, nu o sa dea cu doi/doua ..., ci o sa dea un mar mic si unul mare.
Profesore,
RăspundețiȘtergereDupa mine cetire, un mar verde si cu-n mar rosu face (!) doo mere colorate.
Daca-ntrebi un contabil dastept cat face unu si cu unu, ala nu se va grabi ci iti va replica:
-Mai intai zi-mi cat vrei sa faca?
Asta de la urma nu-i a mea, cred c-am furat-o de la un banc cu ovrei;)
@DoarF
RăspundețiȘtergereEa nu greşeşte, dar pentru a nu greşi ea decretează faptul că nu-şi asumă consecinţele aplicării modelelor ei.
Cam cum a spus şi Păstorel. Până la urmă, adunările astea, împărţirile şi multe alte operaţii "Constaţi că nu există în natură/
Ci exclusiv în minţile greceşti."
Cât despre găsirea unei proprietăţi care să facă pulberea adunarea, ea nici nu trebuie căutată prea mult. Până una alta, chiar proprietatea esenţială (valoarea mărului) ne pune în încurcătură.
Pur şi simplu nu avem două mere, ci numai aproape două mere.
Şi alţii au luat-o razna când au meditat asupra unor operaţii de astea. Aud că Leopold Kronecker, ar fi propus să scoată din inventar toate numerele care nu au un număr finit de zecimale!!!
Asta da curăţenie. S-a dus cu radical din 2, cu 1/3 şi cu alte bazaconii!!
@Hai-Hui
RăspundețiȘtergereFie că o vrei fie că nu o vrei, contabilul ăla era doar un contabil.
El era dator să macine nişte simboluri care se numeau cifre.
Pe el nu-l interesa ce sunt cifrele alea. După ce şi-a scos mânecuţele, a plecat acasă mulţumit.