sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Unde ni-s meseriaşii

ElZap


Nimic nu se mai face ca pe vremuri.

Nici nu-i de mirare, dacă au ajuns toţi micro-fuhrerii sau microcefalii locali să se creadă îndreptăţiţi a picta un buchet de flori, ruinele unei mănăstiri din Messines, sau măcar nişte ponei cu zvastică pe crupă.

Nimic nu mă miră, dacă la televiziunile poporului intră spre a deveni vedete muzicale toţi afonii, toţi surdo-muţii şi mai ales toţi politicienii.

Mai nou, a fost pângărită până şi nobila meserie de jefuitor. Cu sau fără ciorap tras pe cap. Cu sau fără pistol.

Unde sunt vremurile de odinioară când priveam la televizor sau la cinematograf isprăvile lui Ronnie Biggs? Timp am avut destul de privit, că omul a reuşit să stea mult şi bine în libertate. Cam din 1963 până prin 2001, când de bună voie şi nesilit de nimeni s-a predat autorităţilor, spre veşnica laudă a poliţiei engleze.

Unde sunt vremurile când citeam prin ziare, sau auzeam pe unde auzeam de „Marele jaf comunist”, comis de bietul Ioanid, supravegheat tovărăşeşte de marele Alexandru Drăghici? Ce să-mi răcesc eu gura cu asemenea poveşti, când e plin internetul de ele (Dosare Ultrasecrete)? Ba chiar filmul poate fi găsit dacă e căutat cu atenţie.

Treaba e că în ziua de azi s-au demonetizat toate. Până şi Marile jafuri. Asta-i tristeţea mea.

Orice brunet, conaţional de-al nostru, este astăzi posesor de ciorap de intervenţie rapidă, de pistol în stare de funcţionare sau de speriat, şi nu trece zi de la Dumnezeu, fără să avem parte de o spargere. Mică, mare, ce contează? Noi ne râdem.

Să nu mai fi rămas nimic din dezastruoasa, de am ajuns să dăm pe sticlă doar găinării? Să ajungem ca pentru 300 de lei (noi ce-i drept), să-ţi ia gâtul orice nespălat? Unde am ajuns?

Unde sunt specialiştii cu gulere albe, care îţi retezau un Bancorex într-o singură noapte, de ai fi zis că Banco-ăla nici n-a existat vreodată. Ăştia da specialişti, nu ca prăpăditul acela brunet.

În timpurile alea televiziunile dormeau duse, sau doar moţăiau vizionând spoturile publicitare gen „Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine”, marca Agenţia Tempo.

Oare cum se numeşte Drăghiciul din spatele acestor specialişti? Mare om! Mari specialişti, domnule!

Păi, ăia cu Marele jaf…, se zice că au ajuns în „livada cu pruni”, pe lângă Jilava, unde au înghiţit nişte sâmburi metalici. Cred că erau de 7,62. Sau mai ştiu eu ce pruni creşteau pe-acolo şi ce calibru aveau prunele de acolo.

Ăştia cu Bancorexul nimic. Meseria e brăţară de aur. Meseriaşii ăştia sunt de aur în întregime.

Până şi parcările s-au boschetat. Cum ajungi prin Dorobanţi, cum te invită un boschetar, sau boschetăreasă jegoasă sută la sută, să parchezi în locul pe care-l ţine sub observaţie.

Tot brunetă din alea de se spală cu şpaclul.
Odată la şapte ani.

Huo! Huo! Huo!
Blondo!
Păi aşa înţelegi tu să faci economie de piaţă? Aşa vrei matale să ne duci pe înaltele culmi ale capitalismului multilateral dezvoltat? Voi n-aţi auzit de bidinea? Puneţi mâna pe ea, trageţi nişte linii pe asfalt, faceţi-vă parcări ca la carte, şi apoi să-mi veniţi să-mi cereţi mie un leu pentru ora de parcare. Ce-i parcarea voastră? Nu vă e ruşine?

Bruneta cea blondă nici nu se sinchiseşte.
De unde s-a contaminat ea cu atâta nesimţire?

Ei, de unde?
De unde este.


12 comentarii:

  1. Cum, de unde? de unde si expresia "banii inainte, ca la...blonde". De-acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ina

    Nici nu ştiu pe cine ar trebui să mă supăr mai tare: pe bruneta cea blondă sau pe blonda cea brunetă?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-e teamă că nesimţirea, ca şi sângele albastru, e ceav cu care te naşti.

    RăspundețiȘtergere
  4. @renata

    E adevărat.

    În mod sigur cu una din aceste "calităţi" te naşti.

    La fel de sigur însă este faptul că nu ştim de la început, dacă ne-am născut sau nu cu ele.

    Aflăm uneori prea târziu. Genele astea dominante sau recesive joacă o combinatorică înspăimântătoare.

    De aia avem nevoie e toţi oamenii.

    RăspundețiȘtergere
  5. La intrebarea unde ni-s meseriaşii, sunt pe cale să dau un răspuns satisfăcător: unul dintre meseriaşi e "doar F"! :)
    Sper să nu mă contrazici, ElZap!
    A rezolvat misterul pătrăţelului gol. Cum după război mulţi viteji se-arată, îmi permit şi eu să zic că mi se păruse mie că unghiul format cu orizontala e mai deschis, dar imediat mi-am închipuit că trebuie să fie o iluzie optică datorată culorii diferite.

    În ceea ce priveşte imaginea cu spoturile roz, alergătoare, am refăcut experimentul (m-am uitat fix în cruciuliţă, până au pierit cercurile)...nu cred că creierul asimilează petele de culoare albului, fiindcă imaginea nu mai aduce nimic nou, în felul ăsta ar trebui să nu mai văd după o vreme nici semnul central, cred că are legătură cu câmpul vizual, cu ce se întâmplă în zona periferică, aici apar deficienţe de la individ la individ ("doar F" mă poate contrazice, dacă nu e aşa).
    Petele verzi care apar când clipim, un anume verde, bănuiesc că sunt în nuanţa complementară a rozului aceluia.
    Dacă cercurile ar fi fost roşu curat, şi verdele a fi fost un verde clasic, ăla din spectrul luminii.
    Aşa cred. Dacă acoperi cu o culoare stridentă o suprafaţă (coală de desen), când ridici ochii "în lume", aceasta capătă o nuanţă ciudată, ca în sepia, în culoarea complementară celei pe care ai privit-o cu atenţie, mult timp. Habar n-am de ce.

    RăspundețiȘtergere
  6. @renata

    Ai dreptate. Am recunoscut că a găsit soluţia corectă. Parcă mai era nevoie să recunosc?!

    Cât despre ipoteza lui "Doar F" cu culorile,eu cred că este interesantă, numai că nu sunt convins că se potriveşte aici. Mi-am prezentat câteva argumente care mă fac să mă îndoies.

    Mai e nevoie de făcut încercări.

    Oricum principiul iluziei rămâne neschimbat, indiferent dacă fenomenul se produce la nivelul retinei sau la nivelul creierului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ne mutam aici, caci dincolo este prea aglomerat.(aviz doritorilor de comentarii multe)
    Daca tot este nevoie de analiza si incercari, haideti sa mai incercam. La http://www.colonelu.3x.ro/img/iluzii/index.htm, am selectat cateva iluzii optice din diferite categorii. Fiecare dintre ele poate fi gasita si sub alte combinatii cromatice - eu am incercat sa le gasesc pe cele in nuante cat mai putin obositoare.

    Primele 4, sunt din gama distorsionarilor. Nu sunt animate, nu sunt culori stridente, dar tot obtinem o iluzie.
    5 si 6 sunt variatiuni a celei propuse de ElZap. Se obtine acelasi efect, cu mentiunea ca in 5 nu se mai poate invoca contrastul extrem.
    7, 8 si 9 dau impresia de miscare. Pozele sunt cat se poate de statice.
    10 si 11 sunt pentru a demonstra ca nu e vorba de vederea periferica, ca doar nu facem teste pentru depistarea glaucomului. Pur si simplu, daca se aplica un gradient(degradeu), cu timpul, culorile se uniformizeaza. De aceea nu dispare cruciulita.
    12 este bonus. Va las pe voi sa descoperiti ce se ascunde acolo.

    Daca ne aplecam pe partea fizica a problemei ne amintim ca de fapt culorile sunt niste unde luminoase cu diferite lungimi de unda. Ele lovesc cu o anuminta intensitate celulele receptoare din retina; acestea reactioneaza si emit niste semnale electrice. Sa nu credeti ca sunt comparabile cu cele abordate cand discutam despre vrabii, broscute si berze. Doamne fereste, am face si noi cunostinta cu Joule si dusi am fi. Nu, sunt foarte mici si ajung, prin intermediul nervului optic, in creier. Acolo incepe misterul. Inca nu suntem suficienti de destepti ca sa intelegem cum aceste semnale, impreuna cu multe altele, se transforma in ceea ce vedem, memoram, simtim...

    Cum deja ne-a fost explicat, ochiul vede in 3 nuante: RGB. Deci ochiul nu stie ca noi "vedem" lila, el stie doar R= 255, B=255. Si nici nu poate,cu de la sine putere, sa nu mai emita semnalele electrice atunci cand este lovit de o unda luminoasa. Ca daca ar fi asa, nu ar mai trebuii sa inchidem ochii, adica sa stopam unda, cand ne uitam in lumnia puternica. Nervul optic iese din calcul pentru ca el stie doar optica, nu stie sa comande muschiul pleoapei sa se inchida.

    PS.
    - Poate nu toate iluziile sunt vizibile la rezolutia din pagina. Puteti sa deschideti imaginea separat si sa o mariti putin.
    - ElZap, poti sa salvezi imagininile undeva in blog, daca vrei sa ramana legate de acest comentariu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Câteva observaţii.

    1. Nu toate vieţuitoarele au vederea tricromatică. Unele au tetracromatica. Peştele zebră de pildă. Nu e uşor de imaginat cum văd aceste fiinţe, într-un spaţiu de culori 4-dimensional.

    2. Natura semnalelor transmise prin nervi cred este preponderent chimică. Dacă nu ar fi aşa, am putea fi influenţaţi de câmpuri magnetice foarte puternice, lucru ce nu se confirmă experimental

    Am văzut iluziile prpuse şi mi se par interesante, dar nu cred că pot fi aduse aici.

    Discutarea iluziilor a fost folosită ca un pretext pentru "alt tip de iluzii".

    RăspundețiȘtergere
  9. http://www.trilulilu.ro/de_ce/ff2fefcea7d36d

    anca mica

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce surpriză!
    Ce surpriză!

    Mulţumesc pentru Vivaldi!
    Mulţam pentru Iarnă.

    RăspundețiȘtergere
  11. 1. Corect. Dar, nu e nici greu daca ne gandim ca totul se rezuma la perceptie. Cu totii cred ca am avut dispute pe culorile siclam si turcoaz. De altfel, RGB-ul este doar unul din modurile de reprezentare. O alternativa o reprezinta CMY( http://en.wikipedia.org/wiki/CMYK_color_model). Cu a 4-a dimensiune, iar ne apropiem (periculos,ar spune unii) de matematica. Totusi, ea este folosita de mult in virtual sub forma de A(lpha)RGB, A reprezentand transparenta.
    2. Greu aici. Ca e si chimic si electric, este clar. Ca e mai mult chimic sau mai mult electric, nu pot sa afirm. Asa ca las pe altii sa ne elucideze. De unde cerebrale am auzit cu totii. Cred ca si de EKG. Imi declin competenta si in ceea ce priveste influenta campurilor extrem de magnetice.

    Nu este nici o problema, un timp sigur o sa ramana acolo. Pretextele, nu mai reprezinta nici un mister pe acest blog - toti asteptam cu inima la gura sa vedem unde ne porti. Cat despre "celelalte iluzii" - sanatosi sa fim:

    "Ce e scris si pentru noi,
    Bucurosi le-om duce toate,
    De e pace, de-i razboi"

    PS. Daca devin prea obositor, e suficient un singur cuvant si ma retrag in liniste.

    RăspundețiȘtergere