Ilenuţa tractoristă

ElZap

Vouă nu vi s-a făcut dor de cântecul ăla?
Parcă se numea Ilenuţa tractorista, dacă nu mă înşel.

În lipsa lui vă aduc aici o horă. A tractoriştilor. Cam tot pe-acolo vine şi chestia asta.




Ilenuţa aia s-a stins demult, iar mai nou s-au topit şi tractoarele. Pasămite de dorul ei, al Ilenuţei. Cine să conducă în vremurile noastre tractoare? Tractoarele s-au topit, navele au luat-o la vale, drumurile se urcă la cer... Minuni după minuni.

Ştiu că o să-mi zică A.M. că am înnebunit. O să-mi zică aici sau prin vecini, contează prea puţin. S-ar putea chiar să aibă dreptate. În ziua de astăzi dacă nu înnebuneşti puţin s-ar zice că nu eşti sănătos la cap.

De ce m-a apucat aşa dorul de Ilenuţa aia tractorista? S-o luăm metodic. Pe puncte, aşa cum am învăţat pe la şcoală.

1.
Păi, decât să stea femeia aia de nebună în fruntea satului, tot mai bine era că se urca pe tractor. Nu se urcă pe tractor, cine ştie pe cine se urca. Cine ştie dacă nu i se urca la cap. Pe tractor era perfect pentru familia ei. Tractorul ţinea, cât să o suporte pe dumneaei.

2.
Odată urcată pe tractor, s-ar zice că avea femeia treabă Dacă n-ar fi avut şi-ar fi făcut ea treabă, şi asta n-ar fi fost tocmai bine. Cine dracului mai ştie ce-i trecea prin cap nebunei? O să-mi ziceţi că seara venea ruptă de oboseală, că nu făcea faţă, că bla-bla. Aiurea! Abia atunci duduiá dudúia. Dacă tot e să tragă de fiare, măcar s-o facă cu un folos, acolo. Creşte prazul, cresc cartofii, cresc roşiile. Restul se învaţă fără şcoală.

3.
Mie mi s-a făcut frică de duduile astea puse pe intrigi, pe uneltiri pe la palate şi pe sub baldachine. Tu o iei de sfioasă şi ea te dă în gât, când ţi-e lumea mai dragă. Acum e cu tine, dar mâine mai ştii tu cu cine o să fie? Că n-ar fi cu tine n-ar fi mare bai, dar dacă te trezeşti cu ea în tabăra duşmanilor? La câte-i trec prin capul ăla blond, mai ştii?

4.
Apoi, de la vârstă orice fată trebuie să aibă un rost. Dacă nu are, o ia pe arătură. Prin Dorobanţi, că acolo creşte prazul, cresc castraveţii muraţi, morcovii, sau alte chestii de-astea. Nu se apucă nebuna să umble după silicoane, după clostridium botulinum ca să-i facă look-ul, după tot felul de fierari care să-i bage un body piercing unde nici cu gândul nu gândeşti? Până dă în sida, de care scapă repede ca să dea în altcineva. Aşa zice ea, deşi aş crede că el a scăpat de ea. Ce credeţi că a făcut cânda scăpat, e lesne de înţeles. Ne spune chiar Topârceanu.

Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Naltă-o mănăstire si trei parastasuri!

Greu să-i rezişti ăsteia două ceasuri, când după un singur ceas treci la mişcări necontrolate, de om scăpat de la balamuc.


Acum, dacă ar fi să mă iau după Topârceanu, şi mi-ar da mâna eu aş înălţa vreu două duzini de mănăstiri. O duzină în care să le bag pe toate piţipoancele, pe toate nebunele ce se cred talentate, pe toate şmecherele astea.

A doua duzină aş face-o drept mulţumire că am scăpat de ele.

De ce nu vrea să vină şi la mine Moş Nicolae învingătorul în seara asta? Nu că i-aş cere ceva, dar măcar să mi-i ia pe ăştia de pe cap şi tot ar fi o afacere.