Samurache

ElZap

Vă mai amintiţi de bietul Samurache?

Ăla de s-a trezit lătrând în front fără aprobare de la "Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare"? Micuţul ăla amărât despre care ne povestea Grigore Alexandrescu pe vremurile demult apuse?



Ăla de n-a înţeles o iotă din cuvântarea democratică a pugleului gâlcevitor, care-i preda o lecţie de democraţie unui bou oarecare, nenominalizat în fabula cu pricina? Bănuiesc că Alexandrescu l-a lăsat aşa fără nume pentru că nu era defectiv de plural, ba am putea spune că era un bou comun, din categoria acelor pe care-i întâlnim pe la toate intersecţiile unde se pune de câte un festival cu cântări, mititei şi alte bunătăţi ascunse privirii muritorilor de rând.

Ce-i spunea Samson boului dispus să-l asculte cu evlavie? Păi, el îi aducea la cunoştinţă cum că:

Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.

Aşa o fi, dar eu zic că egalitatea asta se impune a fi verificată.
Că dacă nu o verificăm păţim ca ăla de şi-a dat cu dreptul în stângul şi a întrat cu ambele picioare taman unde nu-i fierbea lui oala, adică în chestia aia de se cheamă pe englezeşte cablegate.

Habar n-am cum s-ar traduce pe la noi, că pe-aici nu-i nevoie să te bârfească nimenea telegrafic la poarta cea nouă. La noi se înjură lumea bună face to face, ca la uşa cortului.

Să nu fi auzit ăla de trăgea cu urechea la capătul cablului replica lui Samson?
Aia în care-i bagă-n capul lui mic:

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.

Şi ce trebuia să facă în aste condiţiuni bietul Samurache?
Eu zic că avea la îndemână nenumărate soluţii elegante pentru a se afirma pe plan jurnalistic, ca să zic aşa.

Bunăoară, ar fi putut chelălăi cât pofteşte la lună, la coadă, sau de ce nu la prăpăditul ăla de coteţ în care îşi roade coaja de pâine pe care i-o aruncă cu dispreţ stăpânul cel mare. Ce treabă avea el să se bage în treburile coteţului ăla somptuos şi coliliu?

Ar fi putut să-i latre după partitură pe lupii, pe urşii sau pe leii care erau hăăăăt departe. Ăia oricum nu l-ar fi auzit, aşa că ar fi trecut drept un căţel viteaz în ochii contemporanilor, cam aşa cum au făcut confraţii mei bipezi cu carnet dosit şi cu stele unde trebuie, ca să nu mai vorbesc de ăia cu stagiu prin străinătăţuri. Dacă leii ăia erau morţi şi îngropaţi cu atât mai bine, că doar nu devii erou luptându-te cu un leu în carne şi oase, cu unul împăiat.

Sau putea să tacă, lăsând democraţia plină de transparenţă să se fâţâie underground. Să nu fi auzit Samurache ăla de peste mări şi ţări de hainele cele noi ale împăratului? Aş putea să-i spun eu acum povestea, dar ce folos?




Acum se vede treaba că Samson a pus potera pe urmele lui şi i-a tăiat şi cablul prin care privea pe gaura cheii ca să vadă cum se-njură lumea cea bună.

O fi România o ţară mică, dar nu strica să fi citit domnul ăla şi nişte poveşti de pe la noi. Poate şi-ar fi scăpat pielea.