Porumbeii atomici

ElZap

Motto:

"Nu ştiu cum se va lupta în al treilea război mondial, dar pot să vă spun ce vor folosi în al patrulea - pietre!"
Albert Einstein

De unde era să ştie genialul savant, că se vor inventa porumbeii? De unde era să ştie el că de la un pui ca vai de mama lui, ca ăsta de mai jos de exemplu, ni se va trage sfârşitul veacurilor?



De unde era să ştie el că prăpădenia asta de pui o să ajună un fioros terorist gata să ucidă cu sânge rece tot ce-i iese în cale? Ăsta atacă din orice poziţie, loveşte din picioare, din aripi, din cap şi în cap, trage din ambulanţe, din clopotniţe, din cristelniţe, şi de unde vreţi. Este spaima celor mai consolidate democraţii.



















Şi când te gândeşti că o să fie armate de astfele de porumbei invincibili. Cum să se apere bieţii oameni de aceşti monştri? De unde să facă ei rost arme? De unde să facă rost de drone, de elicoptere, avioane şi portavioane? Mai ales că banii sunt număraţi. O parte din ei se vor duce la copiii subnutriţi, alţii pe manuale gratuite pentru tinerii din Dorobanţi (care se specializează în fiecare seară în videochat), alţii sunt destinaţi culturii (de etnobotanice mai ales), ş.a.m.d, ş.a.m.d.

Despre puiul ăsta fioros, am aflat din presă, după cum este de bănuit. Tot ce scriu eu aici, tot ce cred eu îmi este băgat pe gât de presă. De o parte a ei, desigur. Nu numai mie.

Ce bagi aia scoţi. Ce ne bagă presa în cap aia credem. Acţionăm după cum ne taie capul, iar capul ne trage şi după ce ni s-a băgat în el. E drept că din chestia asta se scoate un insignifiant epsilon, reprezentând jurnalismul care s-a culcat pe laurii idealismului bleg. Se mai scoate ceva şi din cauză de analiză critică pe text, dacă ai timp şi cap să o faci. Restul e format din resturi. Rămăşiţe de presă. Mărunţiş ar spune unii.

Aşadar, nu ne rămâne decât să doborâm toţi porumbeii de pe cerul planetei, inclusiv Porumbelul Păcii! Al lui Pablo Picasso, desigur. Numai atunci vom avea pace deplină pe planetă.

Sau poate găsim o altă soluţie.

Poate îl tragem de mânecă pe jurnalistul care a lansat o astfel de ştire. Poate nu a fost doar jurnalist.

Până ne hotărâm cum rezolvăm problema asta complicată, eu zic să citim niţel din Topîrceanu. Poate ne vine mintea la cap.

— I-auzi colo, ce curaj, mă!
Asta şi-a-ntrecut perechea!
... Buruienile din preajmă
Trag şi ele cu urechea.

Un măceş de două şchioape
Zice-n taină unui spin:
— Dumneata eşti mai aproape,
Ia-l de mânecă puţin!