Diva, hamburgerul şi criticul de artă

ElZap

E moda divelor. A divelor de mahala. Dacă nu eşti divă parcă nici nu exişti.

Diva îşi rupe blugii ca să îşi expună privirii chiloţii şnur "să moară amărâtele". Pe ăia nu-i mai rupe nimenea.

Se zice că unii au făcut un experiment. Unul mai ciudat. Au lăsat un hamburger să se împută pe pervazul ferestrei. Nici măcar atâta n-a fost în stare sărmanul hamburger. Nici o muscă nu a avut curajul să se apropie de el. Cică de teamă că s-ar otrăvi. Dacă nu-ţi poţi permite un "nas electronic", poţi apela cu încredere la serviciile unui muscoi. Dacă muscoiul nu pune trompa, e indicat să nu pui nici tu botul.

Cu diva e cam la fel. Aproape nici un muscoi nu cutează. Din aceleaşi motive. Aşa se face că divele noastre de mahala înaintează în vârstă şi nu păţesc nimic. Aproape nimic, pentru că se mai găsesc nişte muscoi care bâzâie pe lângă ele în speranţa că vor păcali lumea muştelor.

Unii le spun acestui soi dee muscoi critici. De artă? Poate. Ăsta-i rostul lor. Trebuie să bâzâie tot timpul. Miere oricum nu produc. Dacă bâzâie s-ar putea să ademenească vreun muscoi să se apropie.

De divă.

Încotro?

ElZap

S-a dus şi bacul. Ne-am consolat cu rezultatele. Am aflat că sub poleiala cu care am acoperit învăţământul douăzeci de ani, nu se ascunde nimic. Dacă am fi mers mai departe, am fi constatat că situaţia este mult mai gravă.

A venit rândul profesorilor. Aceeaşi imagine deprimantă. Poate chiar mai deprimantă decât cea de la bac. Înspăimântătoare.

La început am crezut că totul nu-i decât o minciună. Am zis să verific chiar dacă ar fi să îmi atrag ura veşnică a mai tinerilor mei colegi. Stupoare. La o întrebare de aritmetică la nivelul clasei a patra, o frumoasă absolventă de facultate nu a putut să-mi dea niciun răspuns.

Pe vremuri, un om semianalfabet m-a învăţat cum se calculează volumul unui paralelipiped. Logic, pe înţelesul meu şi pe limba lui. Omul acela ştia multe, dar n-avea decât patru clase. Acum nu se ştie cum se calculează volumul unui cub.

Poate că nivelul este prea înalt. Poate că la terminarea facultăţii ar trebui să ştim cum se împletesc coşuri, cum se pregăteşte o cafea, sau cum se croşetează nişte ciorapi. Măcar asta de-am şti. Nu ştim nimic. Tabula rasa. La origini cu noi. S-o luăm de la capăt, că aşa nu se mai poate.

Generaţie după generaţie am reuşit o performaţă de invidiat. Am clădit dezastrul.

Strigoiul se ridică în toiul nopţii în capul oaselor, doar pentru a ne scuipa în faţă un adevăr banal: analfabeţilor!

Antentat la proteză

ElZap

Regolit

ElZap

După unii regolitul ar fi un fel de lampă, cam cum e cea din poză, pe câtă vreme pentru alţii ar fi un fel de praf de stele.

Dacă ar fi lampă, trebuie să ne amintim de poveştile copilăriei. Alea în care ni se promitea Luna de pe cer. Noi credeam. Deh, eram nişte bieţi copii fără minte, sau cu minte prea multă ca să ne permitem s-o irosim.

Dacă e praf, tot la Lună ajungem. Măturăm cu grijă rigolitul de acolo şi-l aducem acasă. Cum, e o altă poveste. Acasă facem noi ce facem şi scoatem din el un fel de heliu defectiv de neutron, dacă o fi posibil aşa ceva. Odată scos Heliumul ăla, te pui pe scos energia din el şi gata, ai rezolvat criza energetică pe cel puţin un an.

Treaba e că nu prea ai cum să-l aduci, mai ales când ţi s-a rupt căruţa-n drum. A rupt-o noul locatar al biroului oval, care i-a aruncat la coş proiectul fostului locatar. Cică ar fi nefezabil.

Aşa se face că am fost pe Lună, dar nu mai mergem că ne costă.

Frumoase poveşti. Aşteptăm nouă ediţie, revizuită şi adăugită. Copii şi nepoţii generaţiilor care se petrec trebuie să-şi amăgească şi ei plictisul, că doar n-o să umble numai după litiu.

Lumea bună

ElZap

Nu ştiu cum se face, dar lumea bună e o altfel de lume, una în care se întâmplă lucruri pe care nu le vezi în lumea lumea muritorilor de rând.

În lumea bună nu se întâlneşte niciodată bogatul cu săracul Lazăr, chiar dacă ar fi amândoi "tambour d’instruction" comme nous disons en moldave. Aici lumea se întâlneşte după chimir şi mai ales după interese. Aşa se face că după ce unii s-au bălăcărit ca la uşa cortului cu ceva timp în urmă, ei se aşează bot în bot pentru a pune la cale o nouă piesă care va fi jucată în faţa prostimii.

Chestia asta mă duce cu gândul la 1907 şi la Caragiale. Mai precis la "1907 din primăvară până'n toamnă", de unde putem afla că nimic nu se schimbă odată cu trecerea anilor sau a secolelor.

"Răscoalele făceau deci o minune: trădătorul de neam de pînă eri se preschimba în salvator al patriei; iar fiului lui Belzebut îi crescuseră peste noapte aripi de cheruvim. În fața primejdiei, pentru amîndouă egal de amenițătoare, facțiunile de guvernămînt dușmane își dau mîna spre restabilirea ordinii."

Aşadar asta e lupta politică. Asta-i lumea bună, lumea lor ce se uită cu dipreţ la lumea noastră.

Vivat veselia!



Uite că am greşit videoclipul.

Anticomunistul

ElZap

E plină lumea de anti. De când mă ştiu m-am lovit de acest specimen care se caţără pe culmi cântând aria anti.

Pe vremuri am cunoscut un domn inginer care submina din greu regimul. Îl submina dând meditaţii la ce ştia el, sau mai precis la ce credea el că ştie.

Nu vreau să fiu greşit înţeles. Nu am avut nimic împotriva celora ce mai câştigau un bănuţ de ţigări şi de vodcă luminând capetele loazelor provenite din mulţimea celor cu bani. Nu de asta-i vorba aici.

Nu-i vorba nici de faptul că nu plăteau impozit pentru câştigul ăla, ferească-mă Cel de Sus. Năravul ăsta de a lua fără a da şi l-a perpetuat omul în anii post, că doar tot de subminare e vorba.

Nici măcar de faptul că, obosit fiind, el sforăia pe unde apuca, nu-i vorba. Că doar prin sforăit se poate submina cel mai bine regimul comunist.

Domul în cauză submina regimul într-un mod mult mai profund. Loazele meditate de el, rămâneau la fel de întunecate la minte ca înainte de pogorârea înţelepciunii Maestrului. Toate problemele erau greşite, iar mintea loazei era varză. Aşa se face că tânărul dornic de carte reuşea la facultate "fără loc".

Noroc că ne luminăm în anii din urmă. Ne luminăm că la o adică chestia asta cu integralele şi cu derivatele ţine de o mentalitate comunistă, că nimeni nu te mai întreabă de integrale şi derivate tot restul vieţii.

Acuma, cu puţin noroc nu te mai întreabă nimeni nici măcar la bac, dacă ai norocul să nu ţi se permită să-l susţii din motive de corigenţe.

E o chestie cu sfaturile astea despre cum se subminează. S-ar putea să avem mai puţine gâşte decât sfaturi, vorba rabinului.

Cât despre oamenii mari la sfat, eu zic să trecem la următoarea materie, că de atâta matematică i se poate apleca şi lui Euler, şi ar putea cădea de pe podurile din Königsberg.

Lor le-aş da un sfat, de câte ori pleacă la lupta anticomunistă cu integralele, sfat furat desigur de la Alecsandri.

Cântați, dacă se poate, fiți buni și nu mai rageți!

Pe tobogan

ElZap

Încă un pas spre victorie! S-au afişat rezultatele unui bacalaureat-batjocură. Agăţaţi de avizierele şcolilor, de saiturile pe care se dau rezultatele, tinerii noştri au aflat.

Au aflat şi ei! Au aflat şi părinţii! Au aflat şi profesorii! La urmă a aflat şi Ministerul! Ăsta mai trebuia să afle! Au aflat cu toţii că acesta este rezultatul bicisniciei noastre. Ca şi cum nu s-ar fi bănuit.

Noroc că s-a mai copiat şi nu ne-am făcut de tot de cacao. Cei ce au avut curajul să stea de vorbă cu un eşantion "reprezentativ" de elevi ştiau deja că rezultatul este şi mai prost. Au mai rămas înafara eşantionul câţiva frumoşi nebuni care visează. Ei visează şi învaţa chiar şi fără sprijinul şcolii, la fel ca cei câţiva indivizi ce se încăpăţânează să mai trăiască chiar şi fără ajutorul medicilor plecaţi pe alte meleaqguri.

De douăzeci de ani jucăm tontoroiul pe ruinele unui sistem de învăţământ care avea meritul că mergea târâş-grăpis, însă mergea. Acum se constată că nu mai merge.

N-aş vrea să pic pe mâna unor medici, asistente, farmaciste care ies din acest sistem de debitare a unor diplome fără acoperire. Nu o să intru pentru că spitalele o să fie închise în curând şi în locul lor o să se deschidă discoteci şi cârciumi.

Pregătim ingineri pentru o industrie pe care am făcut-o zob. Ei şi? Inginerii ăştia o să plece în Spania şi în Grecia să culeagă ce e de cules pe-acolo, că tot e criză pe la ei. Pe la noi nu-i, că o ţine guvernul în frâu.

Şi acum ce-i de făcut? Acum o să înceapă interminabilele talk-show-uri la care o să se despice firu-n patru, ca să se vadă cine-i vinovat. Până la urmă n-o să fie vinovat nimeni. O să iasă un consilier şi o să ne spună că nu contează bacul ăsta. Ce, nişte tineri acolo care au tăiat frunze la câini.

"Ce tragic timp păgîn,
Se-mparte ţara noastră în partide..."

Masculul feroce

ElZap

Când despre el vuieşte mapamondul cum că ar fi mort după femei, nici nu mai stai la îndoială. Femeia este călcâiul lui Ahile sau al dumisale, aşa că aici trebuie lovit. Nici nu mai contează faptul că nu-i chiar aşa de viril pe cât se şuşoteşte pe la radio şanţ. Contează că de mâna femeii trebuie să piară.

Dacă era beţiv, individul trebuia compromis vârându-i o sticlă de vodcă sub pernă. Dacă era vânător precum au fost şi mai sunt încă unii, trebuia să i se recite la proces Moartea căprioarei, nu-i aşa?

Acum, la cei şaizeci de ani plus un ecart acolo, DSK era tocmai potrivit. Potrivit ca să ce? După capul meu, la vârsta asta DSK era taman potrivit să se retragă. Dacă el n-a vrut, nu-i exclus să fi vrut alţii. Ar fi o ipoteză, nu-i aşa.

Sunt sigur că n-a ajuns DSK în aşa hal încât să-i plâng eu de milă, dar mă gândesc câ femeia asta a fost pusă să-l ţină de vorbă niţel.

Nu mult. Atât cât să piardă trenul.

Păi, dacă eşti mare grangur ar trebui să ştii că e cazul să sufli şi-n cameriste.