Postări
ElZap
De ani buni știința aruncă în noi cu amenințări. De azi lucrurile s-au lămurit. De azi nu vom mai duce lipsă de carne.
De azi încolo nu va mai trebui să asomăm porcii, pentru că porcii vor crește direct asomați într-un fel de cratițe pe care le vom băga direct în cuptorul cu microunde. De fapt vor crește jamboanele gata dezosate.
De capre nu mai vorbesc, devreme ce ele vor rămâne nemulse. O să aibă toți iezii să sugă pe săturate, dacă or să mai fie capre și iezi. Oamenii o să mulgă soia, din care o să scoată atâta lapte, cât să curgă pe gârlă ca să le dea lor lapte la moară.
Nu vom mânca salam cu soia, ci salam din soia 100%. De ce să mai pui carne în el? Așa se punea pe vremea împușcatului. Cu ăla te mai jucai. Cu ăștia nu.
Ce nu pricepe eu acum: de ce mai e nevoie de „planning familial” devreme ce mâncare o să fie din belșug?
Îngrijorătoare întrebări pui, ElZap!
RăspundețiȘtergereFiindcă cei care le cunosc răspunsul rămân soia. Adică, să şi-o ia, ştiinţific vorbind.
@renata
RăspundețiȘtergereSoia se pare că e demult depășită. Viitorul ne rezervă alternativa luminoasă de a consuma carne produsă in vitro.
http://en.wikipedia.org/wiki/In_vitro_meat
Asta nu tzipă când o faci pizza.
Sigur că putem să adăigăm lângă ea și niște tofu, iaurt din soia, o cană de lapte tot din soia.
Dimineața poți servi o felie de pâine pe care pui pate de soia. Te asigur că e mai gustos decât cel din comerț, care-i tot din soia, indiferent dacă au scri sau nu pe el. Poate au omis voluntar să precizeze. Și chifteluțele din soia sunt extrem de gustoase.
- Avem carne!
RăspundețiȘtergereCând ai ales titlul, sunt sigur că te-ai gândit cum a tresărit Nicu atunci când tatăl lui i-a şuierat asta cu bucurie.
Ei nu s-au gândit şi nu şi-au imaginat cum va fi peste, relativ, puţină vreme. Desigur, nu le ardea de vise.
Dar după cum au evoluat lucrurile, despre carnea naturală se vorbeşte doar în emisiunile despre supravieţuire.
Dar avem şi o consolare: publicitatea face ca ceea ce băgăm în noi, să pară mai bun şi mai natural decât este. Şi ne face să ne gândim mai mult la mâncare. De parcă mâncarea (băutura) şi politica ar fi cele mai importante lucruri pentru din viaţa noastră.
"Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anina..."
Cred că dac-ar fi trăit acum, lui Labiş i-ar fi imposibil să scrie "Moartea căprioarei" cu acea sensibilitate fără margini.
Şi mai cred că am fost alături de subiect.
Fie-mi cu iertare!
@ifim
RăspundețiȘtergereDin contră, mai ales dacă analizăm versul:
"Dar legea ni-i deşartă şi străină".
De fapt asta am dorit să subliniez aici.
Şi mai e ceva. Nu ştiu cât de departe putem merge cu încălcarea tuturor legilor, mai ales că unele nu au natură juridică.