Iubire fără noimă

ElZap

Pe la noi, de câte ori opreşte acceleratul în gară, călătorul este obligat să se explice. Să spună un fel de poezioară care să-i motiveze efortul de a căra după el nişte gioarse culese de prin tomberoanele vecinilor de pe meleagurile lui de baştină.

Omul coboară din tren, scoate din buzunar o hârtie soioasă, şi declamă. Aşa aflăm de ce iubeşte el România.Fiecare are textul lui, aranjat la repezeală de nişte textieri tocmiţi cu ora care-şi zic uneori jurnalişti.

Aşa aflăm că unul iubeşte ţărişoara asta pentru că îi place să bea palincă şi să mănânce ciorbă pescărească pe la Sfântul Gheorghe. Textierul se pare că nu s-a familiarizat cu denumirile de pa la noi, aşa că în lăsăm în plata "Sfântului". Cât despre palincă, ce să mai zic? Compatrioţii fac amor de multă vreme cu ea. Cu România şi cu uiaga de palincă sau de poşircă, deşi din amorul ăsta nimic nu s-a procreat. Din motive de impotenţă pasămite.

Alţii vor să arate că ţara asta nu-i făcută doar din hoţi şi violatori. Dacă el se screme niţel, ar putea să ne arate că ne-am putea reprofila şi pe pedofilie, că doar aşa se scrie istoria.

Şi recitalul despre iubirea cea de glie ar putea continua, numai că e greu să treci cu vederea peste faptul că unii iubăreţi de profesie îşi potrivesc anevoie cu limba proteza de împrumut în timp ce îşi recită poezeaua scrisă în tren.

Unii mai cârcotaşi spun că iubirea asta seamănă mai degrabă cu un fel de viol cu premeditare, comis de nişte impotenţi.