miercuri, 3 iunie 2009

Boieri, suspendatu-m-a cucoana

ElZap

Mă pune necuratul să-mi dau şi eu cu presupusa despre o bănuită tărăşenie petrecută pe la posturile de televiziune, de când cu lupta eurozăronilor ăştia bezmetici şi aproape analfabeţi pentru a-şi face pârtie spre Brussels.

De-atunci numai belele am avut. Aşa-i dacă te legi de cine nu trebuie, când nu trebuie şi mai ale fără să te documentezi ce armată are în spate cel de care te legi.

Întâi mă bag pe blogul Tartorelui, adică taman în bârlogul ursului, sau dacă vreţi boieri dumneavoastră în gura lupului. De felul meu, nefiind din zodia salciei, şi needucat în copilărie să-mi încep discursul cu: “Săru’ mâna Coane. Nici nu ştii ce m-a bucurat să buchisesc la textul matale. Bla. Bla”, o iau pe arătură. Tartorele însă tot tartore e. Uns cu toate felurile de smoală. Aşa că trece la atac. Doar m-o face să cad în fund de frică.

La început zice că mă banează. Bun şi-aşa. Dar de ce să mă banezi, Coane, că doar n-am dat cu parul? Eu doar am zis că nu-mi place ce-ai făcut, că emisiunea matale a fost o porcărie, că interlocutoarea matale a fost pregătită de cel ce marcă banul, că pe prompter se pot citi şi întrebările pe care i le-ai dat duduii ca temă pentru acasă, că răspunsurile şi le citeşte fără punct, fără virgulă şi mai ales fără a-şi opri respiraţia.

Conu’ Tartorele, jurnalist fin, deşi cam arţăgos din fire, rămâne doar cu ameninţarea. Nu mă banează, ci doar îmi explică care ar fi procedura tehnică prin care ar putea să-mi pulverizeze într-o clipită opinia mea total nevinovată. Zice că pot să contez pe el, că va proceda discreţionar, că... Până la urmă cădem la pace. El rămâne cu ameninţarea, de care mie îmi pasă taman cum e scris cu litere mari în titlul articolului, iar eu rămân cu opinia mea, care şi în ziua de azi stă agăţată ca o tinichea de coada blogului dumnealui.

Ce te faci dacă te bagi însă pe blogul unei cucoane? Întrebare cu adevărat hamletiană.

“A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea.
Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,”

A fi cum? A fi publicat.
A nu fi cum? A nu fi publicat desigur.

Ei tocmai aici e buba. De când cu năzbâtiile lui Lotfali Zadeh, toate s-au întors cu fundu-n sus. Nici logica nu mai e ca pe vremea străbunicului. Până şi terţium non datur e doar o poveste de adormit copiii. Acum e datur, că dacă cucoana vrea, nu te lasă nici să mori, dar nici să trăieşti nu-ţi dă pace. Ea te suspendă, scriindu-ţi lângă postarea ta nevinovată un mesaj fuzzynal ce sună cam aşa: comentariul tău aşteaptă să fie aprobat.

Normal că aşteaptă, că doar n-am moştenit de la moşi-strămoşi dreptul de a umbla pe bloguri ca Vodă prin lobodă. Treaba e cât aşteaptă. Zic eu că e treabă complicată, că până ce merge după ştampilă, că până face cucoana baie, sau ce-o face, că nu-i treaba mea, că pânăăăăăă .... .

Treaba e că prea se lungeşte aşteptarea, aşa că zic să vin acasă, unde pot să-mi fac de cap, ca pe blogul meu. Stau acum şi mă întreb: de ce trebuie să stea comentariul de trei rânduri, agăţat ca şuncile la afumat pe blogul ei. Vorba Tartorelui:

ce comentariul meu în blogul ei?

Ce, blogul ei este afumătoare de comentarii?

Acum să nu mă întrebaţi şi ce nume are cucoana, că n-am chef să vă spun. Atât vă zic, că e o persoană însemnată ... nu spui ţine. Şi vă mai zic, că la întrarea ei pe blog, eşti primit cu invitaţia tradiţională: “Poftiţi, blogu-vă! Şi cârcotiţi.” Cred că mai multe amănunte nu trebuie să vă dau ca să găsiţi drumul spre blogul cu pricina. Vorba ăluia:

În al Criticii domeniu
Orice Eu se crede geniu,
Dacă-i secondat de proşti...
Alte semnalmente?
Niente !
Trebuie să-l recunoşti.

Disperat că n-am pătruns pe blogul împricinat, dau şi eu aici cu urarea cunoscută:

Cârcotir-aş şi n-am cui!
Cărcotir-aş murgului.


sau dacă vreţi:

Cârcotim-aş şi n-am cui!
Cărcotim-aş murgului.


Mai departe o ştiţi boieri dumneavoastră, cum vine. E ceva cu bate şaua.

9 comentarii:

  1. @ElZap

    O dată... mai merge, deh...
    Da' şi a doua oară... n-ai observat:

    ..."care îşi văd de carte, nu se dau în stambă."

    ??????

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te flata! Nu te-a suspendat nimeni. Aşa păţesc şi mai mulţi comentatori fideli, deşi eu nu am setat moderarea. Hiperprotecţionismul sistemului. :) Deci, tocmai te-am găsit la moderare şi am venit pe blogul tău ca să-ţi iau link-ul şi să te trec în blogroll. Când colo? Te-ai grăbit, dar nu-i nimic. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ElZap!
    Ce dracu', Doamne iartă-mă, să mai zic eu, după ce insăşi Cucoana umblă după tine să te împace! :)
    Zic totuşi să înaintăm Leliei o petiţiune, să se ducă domnia sa la OSIM să-ţi omologheze şi celălalt nume de botez, că-ţi va fi de mare trebuinţă.
    Cum "care nume?", CONQUISTADORE?!
    Fix acesta!
    Nu aduce milionimea de secundă, ce aduce un click!
    Să-i comunicăm asta şi domnului Tolontan sau îl lăsăm aşa, cinefil imaculat?

    Cu reverenţă, Conquistadore!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Bordelezu

    Primul venit, primul servit sau punct ochit, punct lovit:

    http://www.trilulilu.ro/DeeaFatuk/a8ac4d8449469c

    Vroiai să dezbatem conţinutul dintre ghilimele? Eu cred că vroiai doar "să ştii ce număr porţi".

    Bancul, poate după ora când suntem la adăpost de CNA. Atunci punem bulina cu 15, ca de 18 nu face.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Roxana Iordache

    Gata! M-am prins. Am rămas agăţat aşa, din neglijenţă (păcat că nu mă cheamă EBA, că aş avea dreptul aici la o mică eroare, sau măcar un calambur acolo, dar nici Kahlenberg nu mă cheamă ca să fiu bâlbâit în aşa hal ca să pot da numele comun unui cuvânt). Din neglijenţa mea, desigur, asta-i bun înţeles.

    Acum, tot răul când se termină cu bine, măcar că am rămas cu nişte semne. Hai să zicem nişte cearcăne, de la cât am scrutat momentul când îmi dai drumul (la comentariu). Pot zice, în binecunoscuta notă bisericească (să nu crezi că sunt popă): "acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta."

    Cât despre Hiperprotecţionismul sistemului, de care vorbeşti, e tare de tot. Aşa pârleaz rar mi-a fost dat să văd, deşi o să mai trec pe la tine, dacă zici că nu mă laşi “cu ruşine, mic şi atârnat”.

    Acum că tot suntem cumetri de brogroll, vorba lui Victoraş cel viteaz, care s-a luptat cu EBA, până ce “…plin de umilinţi, a căzut în apă şi-a pierdut doi dinţi”, zic să încheiem o pace trainică şi să ne vizităm cu folos.

    Apăi să ştii că şi eu te-am trecut în lista mea de bloguri, cum îi zicem noi pe-aici prin blogspot, lucru pe care-l poţi verifica nemjlocit.

    RăspundețiȘtergere
  6. @renata
    Ştii cum sună vorba ceea cu Mahomed şi muntele? Dacă Mahomed e plecat şi nici muntele nu se urneşte, se produce o întâlnire pe blog, vorba lui Goga:

    “De peste graniţa cea nouă,
    Ca o sălbatică urgie,
    Strigând spre ţarina Moldovei,
    Un munte s-a pornit să vie...

    Şi va să-nsemne cronicarul
    Atunci o zi vijelioasă,
    Ceahlăul n-a rămas la duşmani,
    Ceahlăul s-a întors acasă.”

    Lelia? Apoi, ea este un oaspete de cea mai mare onoare, şi nici nu ştii cât o aştept pe blogul meu.

    Bag eu seama că Lelia e ocupată cu pictatul unor icoane pe sticlă, prin atelierul ei de la Gândul.

    Cât despre click-ul de care vorbeşti, am purcede noi să facem click-click, dar ce te faci că tocmai ea n-are loc unde să faci click?

    Acum cică i-ar face un tablou lui Stânjenel, sau Crin, sau cum i-o zice. Teamă mi-e că va rămâne băietul doar Rozmarin în colţul mesei.

    Ce să-i facem? Omul propune şi domnul dispune. Care domn? Asta aş vrea şi eu să ştiu. Şi mai ales aş vrea să ştiu de câţi bani dispune domnul. Ştiu că dispune de mulţi, dar oare chiar este dispus să-i cheltuiască pe flori?

    Cu Tolontan, ce să zic? Încă nu s-a întâmplat să mă rătăcesc pe blogul lui. Dar şi când s-o întâmpla… Numai să se întâmple.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Roxana Iordache

    Sărutmănuşiţile, stimată doamnă, ce plăcere!!!

    ElZap, o cafeluţă, un şerbet, o apă plată, un pişcot, o măslină, o atenţie... acolo, pentru o aşa vizitatoare, nu pui?

    Vrei să-mi pun eu şorţul? :)

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  8. @ElZap

    Offff... mi s-a dat căciula peste cap şi am ieşit cu pălărie...
    Sărut mânuşiţile....

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  9. @Bordelezu

    "o apă plată"

    Câteva răsunsuri posibile (tot din scriptură):


    "Nici vin cu apă n-am să mestec,
    Nici dau un ban pe toată fala.
    De-aceea n-am nici un amestec
    Oriunde nu îmi fierbe oala.
    Când calcă ţara hantatarii,
    Eu bucuros în lupte merg,
    Când între ei se bat magarii,
    În fundul pivniţei alerg."


    "N-au fost însa lucruri bune
    Ce-acest rege-a faptuit,
    Caci istoria ne spune
    Cum ca dacii au pierit:
    Ori de dor de bautura,
    Ori de cazna-n ciuda lor, -
    Deci luati învatatura,
    Regilor, în viitor:
    Dac-aveau ce soarbe dacii,
    Poate si-azi traiau, saracii!"


    "Ştie-apoi şi din Scriptură
    Cel din urmă bun creştin
    Să se ia de Paşti, în gură,
    Sfânta cuminecătură
    Tot cu vin!

    Şi-orice-ar zice fariseii,
    N-a schimbat c-un gest divin
    Însuşi regele Iudeii,
    Christ, la Canna Galileii
    Apa-n vin?!"

    Şi-ar mai fi, dacă nu şi-ar băga coada apa plată.

    RăspundețiȘtergere