luni, 1 iunie 2009

Înainte cu tupeu

ElZap




Haaaai ai ai
Dă-i înainte cu tupeu
Haaaai ai ai
Şi-ai sa vezi ca nu e greu

Vrei succesuri cât mai multe? Cheia este tupeul. Nu te uita la cei ce râd de tine. O să vină o vreme când şi tu o să râzi de ei. Tupeul este totul. Nimic fără tupeu.

Tupeul este zeul suprem.
Tupeul îţi deschide uşi închise.
Tupeul îţi deschide drumul spre glorie.

Tupeul este flamura sub care toţi nesimţiţii, proşti sau deştepţi, fraieri şi şmecheri de şmecheri, se înrolează într-un fel de armată de zdrenţăroşi. Sub ea luptă de-a valma, politicieni, jurnalişti, opinişti, propagandişti şi cam toţi iştii care vor să apuce o bucată cât de mică din ce-a mai rămas de luat din ţara asta.

Deontologii îşi lasă abandonată deontologia şi îşi caută în traista lor croită din pânza jegoasă ce a traversat epocile trusa cu argumente, şperaclul cu care vor umbla la naivitatea din capul alegătorilor. Cu această oaste pestriţă, înrolaţi sub flamura tupeului fără limite şi al nesimţirii extreme se pregătesc de asaltul final.

Tineri jurnalişti, sau unii mai bătrâiori şi aplecaţi de spate şi de caracter, împing de fundul politicienilor, doar-doar or reuşi să-i facă să treacă linia de sosire.

Chelneri de ocazie şi de doi bani răstoarnă grămezi de mititei, tone de bere pe gâtul potenţialilor băgători de buletine de vot în urnele minciunii.

La gura pretendenţilor la un loc în faţă spumegă promisiuni, scrise de scenarişti care cunosc bine slăbiciunile omului de rând. Legalizarea drogurilor uşoare, grele şi foarte grele, libertatea la lustruitul trotuarului, dreptul feministelor să tragă câte un toc de bătaie preventivă soţilor misogini, precum şi legalizarea unei cafteli zilnice aplicate consoartelor de către soţii încornoraţi, toate sunt trecute ca într-un pomelnic fără sfârşit în discursul lor neghiob.

Te pune necuratul să-l tragi de mânecă pe un nesimţit, amintindu-i că ce spune azi se bate cap în cap cu ce a spus ieri? Îi atragi atenţia că legănând preţ de o oră şi preţ de ceva ce nimeni nu ştie, dar toată lumea bănuieşte, reeditează vremurile lui Zăroni, deschizând larg calea pentru Eurozăroni? Nesimţitul îşi aminteşte de armura TUPEU şi te acuză de “instigare la dictatură”. Dacă eşti o băbuţă slabă de înger, te prăbuşeşti de pe picioare, amintindu-ţi de claxonul dubelor cu gratii şi de xilofonul duios al cătuşelor de pe vremea tătucului Stalin.

Dacă îl înfrunţi, amintindu-i că “Dictatura se naşte doar atunci când netezim drumul spre putere pentru cei ce nu merită să o deţină, nu ştiu să o folosească şi mai ales nu doresc să asculte părerea nimănui”, el îţi întoarce spatele, cu acelaşi TUPEU. Lasă că are el ac de cojocul tău.

Te interpelează un altul, amintindu-ţi că “publicul avea tot dreptul să afle cât de incompetentă este aceasta candidată”? TUPEUL zvâcneşte din nesimţit, şi îi dă în cap celui de mai sus, amintindu-i că este „ilustrarea perfectă a speciei isterice” (o caracterizare ce se potriveşte ca nuca-n perete, semn că nici să înjure nu mai poate), că el face emisiuni „pentru oameni raţionali”. Ce contează că toţi cei ce îl trag de mânecă par perfect raţionali, pe câtă vreme cei ce îl laudă par nişte pupincurişti cărora le stă foamea-n gât? Ţine UPEUL? Sigur că da.

Te înjură lumea că ai prea mult tupeu? Nu-i nimic. TUPEUL e armura universală.

8 comentarii:

  1. @ElZap

    Saalam Alekum!... ba nu, shalom aleikem!

    Le mai încurc... la vârsta mea... e ceva rău în asta?

    Este, ElZap, ţi-o spune un moş care-şi flatulează neputinţele, care a uitat multe, este cea mai mare jignire să i te adresezi astfel, atunci când îi intri în casă, îi păşeşti pragul, unui evreu - pune-te in locul lui - e un lucru la fel de jignitor ca şi cum ai începe o discuţie cu un iranian cu: - "voi, arabii"...
    Aşa m-am simţit şi eu atunci când, pe coclauri depărtate, un străin, nu-ţi spun naţionalitatea, nu era american, asta iţi pot spune, mi-a zis: - "E frumoasă capitala voastră, Sofia"... - a căzut cerul pe mine...

    Am uitat multe, dar ce-ai scris mi-a adus aminte de tupeul activiştilor de partid, fie că erau de la raion, regiune sau judeţ, tupeul a crescut în timp, s-a ascuţit la ei, tinerii îl preluau, cei mai cu tupeu erau selectaţi şi făcuţi activişti de partid de la o vârstă mai fragedă decât a EBEI, erau angajaţi, pentru antrenare, la Viaţa studenţească şi la Convingeri comuniste...
    Nepoate, scuză-mă că-ţi spun aşa, cei de atunci sunt şi acum în presă, n-am timp acum dar le voi face inventarul, altădată, tupeul nu moare.

    Tupeu şi cultură...

    Dar cee e aceea cultură, există cultură în genunchi? - mă întreb uneori ca prostu'... dar n-am un răspuns.

    Multe am uitat, dar mai mi-aduc aminte câte ceva, şi din ceea ce mi-aduc aminte îti spun şi ţie doar atât, nişte vorbe...

    "Cultura este ceea ce-ţi râmâne după ce-ai uitat tot ce-ai învăţat"...

    Nu mă pune să-ţi spun cui aparţin vorbele...

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, nu te pun. O să-ţi răspund cu un alt citat:

    "Logica ne dă mijloace de a insufla altora convingeri pe cari nu le avem."

    Nu-i aşa că logica e o armă dintre nenumăratele arme ale manipulării?

    Şi-apoi, manipularea este cel mai eficient mijloc cu care se poate câştiga un război. Chiar şi războaiele economice o folosesc.

    Nu mai vorbesc de luptele politice. Atâţia mercenari sunt înrolaţi în aceste lupte, încât ai putea cuceri cu ei orice ţară. Până la urmă chiar sunt cucerite.

    "Duşmanii se recrutează dintre prieteni." zicea Moisil.

    Schimbând puţin cuvintele, am putea spune că cei mai utili mecenari dintr-o armată sunt prietenii, despre care toată lumea crede că îţi sunt duşmani.

    Ei sunt luptătorii de gherilă cei mai de temut în politică.

    RăspundețiȘtergere
  3. I-am scris lui Ciutacu(mare bou!, singura data cand i-am dat dreptate Dictachiorului )), sa-si bage in cur degetul ala cu care baneaza,ca in nas vad ca si-l baga in fiecare seara.
    Nu strica orzul pe gaste !
    Orz= citat
    Gasca = Ciutac rat(h)at.....

    Radu Humor

    RăspundețiȘtergere
  4. @Radu

    Nu-l îndemna la prostii. Dacă le face?

    S-ar zice ca i-ai provocat accident de muncă.
    Nu-i bai. Plăteşte mogulul.

    Vedem diseară, dacă vine pansat la deget.

    RăspundețiȘtergere
  5. ElZap, nu pot să nu-ţi recunosc paternitatea ideii că, dacă banalul prieten se arată la greul banal, la greul de excepţie doar un duşman te poate scoate din necaz.
    După ce mi-am însuşit schema reacţiilor în lanţ, lucrurile capătă coerenţă. Schema poate fi extrapolată şi multe reacţii de neînţeles ale unor jurnalişti devin limpezi ca apa de izvor şi ieftine ca braga.
    Pe mine m-ai pus pe gânduri de când ai definit noţiunea de MANIPULANT.
    Oricum, eu eram obsedată de gândul că presa este o putere în stat, una care, dacă se adună, face într-un minut de indiferenţă mediatică tot atât cât fac toate blocurile sindicale în 48 de ore de grevă generală reală, adică nu circulă tramvaiul, nu e apă, nu e gaz, nu e curent.
    Presa însă e obedientă din motive pecuniar-alimentare, vorba regizotului Daneliuc, în timpul totalitarismului ceauşist.
    Ce ne rămâne de făcut?
    Să devoalăm mecanismele de supravieţuire ale presei şi să ne bem cafeaua împreună dimineaţa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunteţi cel mai acid iubitor de poezie ce mi-a fost dat să văd. Îmi place însă că nu vă închinaţi, ce nu ştiu încă este dacă vă înclinaţi în faţa oamenilor de valoare (sper că răspunsu-i da).

    Am explicat definiţia isteriei, şi se poate deduce limpede că isteria nu poate fi transmisă prin text (ci eventual declarată) dar se pare că-s ignorat. Tot mai bine decât să fiu ignorant.

    RăspundețiȘtergere
  7. @renata

    Cititorii s-au deşteptat. Unii sunt chiar foarte deştepţi. Ăştia îşi trag de mânecă rudele care n-au timp să urmărească mişmaşurile politicii, aşa că şi manipulanţii trebuie să fie şi ei mai... cum să zic... mai deştepţi.

    Şi-apoi ideia cu dizidentul aranjat nu e deloc nouă. Toate regimurile au folosit-o.

    Manipulantul, ar trebui scărmănit puţin, ca să vedem ce tehnici are ascunse în buzunarele alea soioase.

    Presa? Presa e prima putere în stat. Ea şi MINCIUNA. Vorba lui Vlahuţă:

    "Minciuna stă cu regele la masă...
    Doar asta-i cam de multişor poveste:
    De când sunt regi, de când minciună este,
    Duc laolaltă cea mai bună casă."

    Chestia e că Vlahuţă e cam învechit, la fel ca I.L. Caragiale. De când vremurile s-au schimbat, şi Caţavencu nu mai e Caţavencu de altă dată. Până şi Cetăţeanul turmentat şi-a transferat alcoolismul undeva mai sus. Sus de tot.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Petru Avram

    Iubitor acid de poezie oarecum. În mod clar iubitor de poezie acidă sigur. În funcţie de context, desigur.

    În faţa oamenilor de valoare? Cum să zic... dacă valoarea se referă şi la caracter, aş putea să am un dialog civilizat. Dialog să fie. Să mă înclin? Păi nu m-am înclinat în faţa lui Macedonsky? Dar în faţa lui Topârceanu? Atâta vreme cât recunoaştem o ierarhie, nu trebuie să pornim de la opinia preconcepută că am fi în vârful piramidei.

    Nu m-am inclinat în faţa lui Victoraş? Trebuia? M-a convins că emisiunea lui de joi a fost OK? Nu. Atunci?

    Nu te ignoră. Nu te-a auzit. Fă-te auzit. Îţi doresc succes.

    Isteria? Aiurea. Sunt cuvinte cu care unii sunt obişnuiţi să-şi sperie vecinele de vârsta a n-a de pe palier.

    RăspundețiȘtergere