Cizmarul şi cizmele

ElZap

Cine n-are un cizmar să şi-l cumpere.

Am putea avea un inginer, căpitan de vas, sau de ce nu un academician, în loc de cizmar. Dacă găsim unul cu calităţi, cu atât mai bine. Calităţi precum: priceperea în a conduce un sat, niţică cinste cât să nu facă praf averea satului, şi altele de felul acesta.

În lipsa lor, dar şi în lipsa cizmarului, nu ne rămâne decât să ne bizuim pe cizme. Şi cum să ne bizuim pe ciubote?

Pot ciubotele sta în capul satului? Niciodată! Never! Arareori însă stau. Alături de obiele cu care împart mirosul de neam prost, şi câteodată alcovul.

Ciubotele nu ies din vorba stăpânului, fie el ţăran sau soldat, care le onorează rostul. Unde dă poruncă stăpânul să meargă acolo merg, că altfel e vai de carâmbul lor.

După astă lungă predoslovie, iată-ne ajunşi la subiect. Care subiect n-are nimic de-a face cu nişte sărmane cizme. Cum ar putea să aibă? Ar trebui să admitem că aveam de-a face cu nişte cizme gânditoare, care nu s-au văzut nici prin fabule.



Auz cum că un Nea Sandu, de loc din Şendreni, a dat de pământ cu o droaie de specialişti. De pământ, dar şi de albia Siretului. Cam aşa au stat lucrurile.



Numai că Nea Sandu nu era ministru, şi nici nu era dator să ştie ce şi cum, însă nici chiar cizmă nu era. Hai să zicem că era un fel de ucenic pe lângă cizmar. Mda, meseria e brăţară de aur, mai ales când se însoţeşte cu puţină minte.

Până la urmă Întâiul Ministru, un fel de carâmb care nu iese din vorba şefului nici să-l pici cu ceară, a dat ordin altui ministru mai secund, şi tot aşa până ce s-au îndurat în ultimul ceas să facă precum a zis Nea Sandu. Ca cine să facă, devreme ce el a intrat din tinereţe în menopauză de idei.

Noroc cu ceasul ăsta ultim, că dacă şi ăsta ne lipsea ne înecam cu Galaţi cu tot în apele Siretului. N-ar fi fost păcat, mai ales că odată cu Galaţiul se îneca şi mândreţea de Sidex, cel măritat de un alt Întâi Ministru.



Aud acum că se renunţă la cota unică. Măi să fie! Şi câtă cerneală a mai curs pe chestia asta! Ca pe alegerile uninominale. Ca şi pe parlamentul unicameral. Ăla cu "Şo pe ei!", că le arăt eu cine-i stăpân.

Pe cota asta unică a curs cerneală peste tot, nu doar pe la noi. Ăia au cugetat, au întors-o pe toate feţele până ce au ajuns la concluzia că roata trebuie să fie rotundă. Sunt pline enciclopediile de argumente. Cine să le citească. Al nostru Lider Maximo într-o zvâcnire a inteligenţei şi a interesului de gaşcă a decis: roata trebuie să fie în patru colţuri, că altfel nu se învârte nicidecum. Şi aşa a rămas.

Au cârâit unii că nu-i aşa cum trebuie, dar i-au pus la punct căţeleandrii plătiţi să facă larmă. Larmă şi atât.

Acum vine Sinistrul de Finanţe şi ne spune că nu-i aşa. Parcă ar trebui să ne-o spună el. Putea să ne-o spună tot Nea Sandu. Nu de alta, dar ăla nu-i ciubotă. Asta a fost ieri. De ieri până astăzi a mai trecut o zi.

Azi Întâiul Sinistru, cel ce merge veşnic în genunchi a cuvântat. Aşa.



Nu-i aşa că nu ducem lipsă de ciubote?

Unde eşti Nea Sandule, ca să le dai cu tifla la ăştia? Sau peste bot, de ce nu? Poate te punem Prim Ministru. Ştiu că eşti om de ispravă. Ce dracu te tot codeşti ca o fată mare.

Tu nu vezi că nu se mai poartă ţinuta asta de jună virgină, decât cel mult până la primul botez? Asta dacă se grăbeşte popa, că la cât sunt de grăbite fetele noastre sar peste primul direct în alcov.

Şi apoi în fruntea unui dublu-minister.