Postări
ElZap
Tovarăşul Stahanov s-a făcut domn.
Dacă vremurile o cer, Stahanov o face. O face cotită după vremuri. N-am eu atâţia bani câţi tovarăşi de pe vremuri au cotit-o. Toţi erau comunişti de nădejde, pe care partidul punea o bază solidă. Şi toţi au cotit-o. Unii pe la liberali, alţii pe la ţărănişti, şi cei mai mulţi pe la FSN. Acolo era ceva de supt. Se sugea peste tot, chiar şi pe la partiduleţele de buzunar. Feseneul a crăpat, şi aripa tânără a luat-o tiptil după Petrică. Nu ştiţi care? Păi e tot ăla cu pulovăr. Cel care i-a chemat pe ruşi. Ca să ne democratizeze.
Deh, nu ştiaţi că lumina vine de la răsărit? Voi poate nu ştiaţi. El ştia. Ştia din fragedă pruncie. Poate chiar mai de demult.
Şi cu Stahanov ce-i? Păi dacă nu ştiţi v-o spun, iar dacă ştiţi tot vă spun. E drept că aţi putea să găsiţi şi dumneavoastră drumul până la el, dar de ce nu aţi citi aici.
Alexei Grigorievici Stahanov, a fost un sovietic, mai precis un rus ce aplecat de capul lui prin Ucraina şi s-a făcut miner pe la Donbass. În noaptea de 30 spre 31 august 935, lui Stahanov ăsta i-a trecut prin cap că ar putea să scoată peste 102 tone de cărbune, nu ca leneşii lui colegi doar 14. Aşa a ajuns el de pomină, că până şi azi lumea se întreabă cum a reuşit el să-l păcălească pe tătucul Stalin. Poate că nici nu l-a păcălit, mai ştii?
Şi cu asta, povestea lui Stahanov s-a cam terminat. Oare?
Păi nu prea s-a terminat, că iată că după 90, Stahanov a scos un braţ din mormânt, pe urmă a scos şi capul, pentru ca în final să se scuture de ţărână şi să sară drept în picioare. Lupta abia acum începe. Nu pentru a înhăţa "STEAUA FRUNTAŞULUI ÎN PRODUCŢIE" sau "FANIONUL echipei sau brigăzii fruntaşe în producţie". De astă dată lupta se duce pentru ceva mult mai substanţial, deşi până la urmă tot la "muncă extenuantă" se ajunge. Extenuantă? O fi, dacă zic ei.
Şi ca să nu ziceţi că vorbesc în dodii, o să trec la exemplificări.
Păi ce făceau profesorii (ăia universitari) când ţineau simultan mai multe cursuri în oraşe diferite? Pe lângă ăştia Kasparov era un biet copil. Ăsta nu-i stahanovism? Scoteau domnii profesori absolvenţi gârlă, sau mai precis un fel de homunculi care purtau în mână o hârtie căreia îi ziceau diplomă. Deh, ... noroc să ai. Diplomele circulau pe un sens, iar biştarii pe sensul opus, că de fanioane li s-a acrit.
Dar directorii care figurau de drept prin sute de consilii AGA, de au ajuns să fie belite acele întreprinderi până n-a rămas nici pielea pe os, nu erau tot un fel de urmaşi ai marelui Stahanov?
Am putea continua cu genialii noştri oameni de ştiinţă care scriu cărţi din cărţi de s-a pus Turnitin-ul şi iThenticate-ul pe urmele lor, mai ceva ca FBI-ul. Cică din cuză de prezumţie de plagiarism. Un fel de hoţie cu ştaif, am zice noi. Aşa am ajuns noi să-i întrecem pe toţi în lucrări ştiinţifice, doctorate şi alte drăcii de-astea.
Cum toate treburile e bine să fie făcute după lege, şi cum legea e în mâna lor, e musai să facem gât prin presă, pe la televiziuni, pe bloguri. Legile le facem după o ordine interioră şi în spatele uşilor închise.
Aşa se face că atunci când nu sunt bani ca să fure toţi, se ridică un tânăr promiţător parlamentar urban şi începe a cuvânta.
Cică nu-i bine aşa cum trebuie să fie, că toţi trebuie să plătim dări la fel, că cota progresivă au inventat-o americanii de proşti ce sunt, că "impozitul progresiv este o propunere stângistă, care descurajează munca". Asta după ce am băgat degetele în ochii lui ANI, ca să nu vadă cum se adună averile. Parcă până acum ar fi văzut.
Cum am auzit vorbele astea mi-a venit în minte un titlu mare, care circula şi pe la noi prin anii 50: "Stângismul - boala copilăriei comunismului". Mi s-a arătat în vis tovarăşul Lenin fără şapcă, ţinând o cuvântare de la balcon. Una d-aia ţapănă.
Tot despre taxe vorbea şi tovarăşul Lenin aici. Parcă.
N-ar fi timpul pierdut. Poate ne trezim cu dumenealui, venind spre noi cu mausoleul ridicat pe cap. Nu vă speriaţi, nu vine ăla pentru sărmana clasă muncitoare pitulată de frică prin cârciumi. El vine invers. Numai cel ce a făcut comunismul îl poate scoate pe el.
Vorba fariseilor: "Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!".
Deştepţi băieţi fariseii ăia.
Tovarăşul Stahanov s-a făcut domn.
Dacă vremurile o cer, Stahanov o face. O face cotită după vremuri. N-am eu atâţia bani câţi tovarăşi de pe vremuri au cotit-o. Toţi erau comunişti de nădejde, pe care partidul punea o bază solidă. Şi toţi au cotit-o. Unii pe la liberali, alţii pe la ţărănişti, şi cei mai mulţi pe la FSN. Acolo era ceva de supt. Se sugea peste tot, chiar şi pe la partiduleţele de buzunar. Feseneul a crăpat, şi aripa tânără a luat-o tiptil după Petrică. Nu ştiţi care? Păi e tot ăla cu pulovăr. Cel care i-a chemat pe ruşi. Ca să ne democratizeze.
Deh, nu ştiaţi că lumina vine de la răsărit? Voi poate nu ştiaţi. El ştia. Ştia din fragedă pruncie. Poate chiar mai de demult.
Şi cu Stahanov ce-i? Păi dacă nu ştiţi v-o spun, iar dacă ştiţi tot vă spun. E drept că aţi putea să găsiţi şi dumneavoastră drumul până la el, dar de ce nu aţi citi aici.
Alexei Grigorievici Stahanov, a fost un sovietic, mai precis un rus ce aplecat de capul lui prin Ucraina şi s-a făcut miner pe la Donbass. În noaptea de 30 spre 31 august 935, lui Stahanov ăsta i-a trecut prin cap că ar putea să scoată peste 102 tone de cărbune, nu ca leneşii lui colegi doar 14. Aşa a ajuns el de pomină, că până şi azi lumea se întreabă cum a reuşit el să-l păcălească pe tătucul Stalin. Poate că nici nu l-a păcălit, mai ştii?
Şi cu asta, povestea lui Stahanov s-a cam terminat. Oare?
Păi nu prea s-a terminat, că iată că după 90, Stahanov a scos un braţ din mormânt, pe urmă a scos şi capul, pentru ca în final să se scuture de ţărână şi să sară drept în picioare. Lupta abia acum începe. Nu pentru a înhăţa "STEAUA FRUNTAŞULUI ÎN PRODUCŢIE" sau "FANIONUL echipei sau brigăzii fruntaşe în producţie". De astă dată lupta se duce pentru ceva mult mai substanţial, deşi până la urmă tot la "muncă extenuantă" se ajunge. Extenuantă? O fi, dacă zic ei.
Şi ca să nu ziceţi că vorbesc în dodii, o să trec la exemplificări.
Păi ce făceau profesorii (ăia universitari) când ţineau simultan mai multe cursuri în oraşe diferite? Pe lângă ăştia Kasparov era un biet copil. Ăsta nu-i stahanovism? Scoteau domnii profesori absolvenţi gârlă, sau mai precis un fel de homunculi care purtau în mână o hârtie căreia îi ziceau diplomă. Deh, ... noroc să ai. Diplomele circulau pe un sens, iar biştarii pe sensul opus, că de fanioane li s-a acrit.
Dar directorii care figurau de drept prin sute de consilii AGA, de au ajuns să fie belite acele întreprinderi până n-a rămas nici pielea pe os, nu erau tot un fel de urmaşi ai marelui Stahanov?
Am putea continua cu genialii noştri oameni de ştiinţă care scriu cărţi din cărţi de s-a pus Turnitin-ul şi iThenticate-ul pe urmele lor, mai ceva ca FBI-ul. Cică din cuză de prezumţie de plagiarism. Un fel de hoţie cu ştaif, am zice noi. Aşa am ajuns noi să-i întrecem pe toţi în lucrări ştiinţifice, doctorate şi alte drăcii de-astea.
Cum toate treburile e bine să fie făcute după lege, şi cum legea e în mâna lor, e musai să facem gât prin presă, pe la televiziuni, pe bloguri. Legile le facem după o ordine interioră şi în spatele uşilor închise.
Aşa se face că atunci când nu sunt bani ca să fure toţi, se ridică un tânăr promiţător parlamentar urban şi începe a cuvânta.
Cică nu-i bine aşa cum trebuie să fie, că toţi trebuie să plătim dări la fel, că cota progresivă au inventat-o americanii de proşti ce sunt, că "impozitul progresiv este o propunere stângistă, care descurajează munca". Asta după ce am băgat degetele în ochii lui ANI, ca să nu vadă cum se adună averile. Parcă până acum ar fi văzut.
Cum am auzit vorbele astea mi-a venit în minte un titlu mare, care circula şi pe la noi prin anii 50: "Stângismul - boala copilăriei comunismului". Mi s-a arătat în vis tovarăşul Lenin fără şapcă, ţinând o cuvântare de la balcon. Una d-aia ţapănă.
Tot despre taxe vorbea şi tovarăşul Lenin aici. Parcă.
N-ar fi timpul pierdut. Poate ne trezim cu dumenealui, venind spre noi cu mausoleul ridicat pe cap. Nu vă speriaţi, nu vine ăla pentru sărmana clasă muncitoare pitulată de frică prin cârciumi. El vine invers. Numai cel ce a făcut comunismul îl poate scoate pe el.
Vorba fariseilor: "Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!".
Deştepţi băieţi fariseii ăia.
Dacă e ceva ce n-ar trebui să iertăm niciodată lui Băsescu şi lacheilor săi, este această iluzie, care face rădăcini în multe capete, că tovarăşii aceia şi-au schimbat blana şi "genomul" şi s-au făcut "domni".
RăspundețiȘtergere@renata
RăspundețiȘtergere"Tovarăşul" acela Stahanov, este mult mai puţin periculos ca noua generaţie. El scotea cărbuni şi atât.
N-ar fi rău nici dacă noii stahanovişti, cei cu gulere albe şi cu batistă la butonieră, ar face ceva cu banii lor "adunaţi cu atâta trudă", cam cum făceau nu prea demult japonezii.
Treaba e că ei acumulează doar, şi acumulează pe căi ascunse. Banii ăia sunt pur şi simplu consumaţi, aşa cum fac toţi cei ce câşzigă prea uşor un ban.
De aia americanii îşi pun copiii să facă o treabă cât de mică acolo, e câtă vreme poponetzii noştri "bat de-a lungul podul".
Da... am remarcat şi eu din povestirile oamenilor banali că americanii îşi pun copiii să facă ceva, până învaţă că verbul a câştiga [bani]se acordă de minune cu verbul a face [ceva].
RăspundețiȘtergereLa noi e altfel.
Dacă la angajare salariul ţi se pare prea mic, nu ceri mai mult, zici, lasă, că o să muncesc precum mă plăteşti.
Dacă ceea ce vei avea de făcut ţi se pare stupid sau neconform cu ce visai tu, nu încerci să zici că eşti bun şi pentru altceva, te gândeşti că, lasă, doar n-o să faci, de banii ăia, toate tâmpeniile alea.
@renata
RăspundețiȘtergereVai de bieţii americani. Ce s-ar face ei fără născocirile noastre? Nu ar da în gropi, mergând pe calea stângismului cu care se luptă mediumul nostru urban?