Postări
ElZap
După ce că v-am condus (aşa cum v-am condus) preţ de cinci ani, şi aveam chef să vă mai conducem încă vreo cinci, voi aţi rămas tot nerecunoscători.
V-am promis că o...
A ieşit ce-a ieşit. Bine că n-a ieşit mai rău. Dar nu vă pierdeţi speranţa că n-a băgat Dumnezeu zilele în sac.
Ce era să facem? Să vă facem noi diguri? Cu banii voştri? Ăia au luat-o în jos pe apa sâmbetei. Acum nu sunt nici de pensii. Spun acum, că la anul n-o să fie nici de înmormântare. O să vă înmormânteze taica popa cu numai 75%, că e criză. O să vă bage în pământ tot de-atâţia bani. Dacă nu se opreşte criza asta, nu vă îngroapă deloc. Să vă bage în pământ ăia de s-au dus cu banii.
Nu ajunge că v-am făcut atâtea lucruri frumoase? Bunăoară v-am promovat această ţară care credeţi că-i a voastră? Fraierilor. Nici nu ştiţi voi a cui este.
Aşa a aflat tot mapamondul că pe la noi orice cucoană poate beneficia gratis de patru sau mai mulţi masculi, tot unul şi unul.Şi nici măcar nu am minţit. Unele dintre noi pot, pe câtă vreme altele se mulţumesc cu resturile lor cele de toate zilele. Aşa-i viaţa.
V-am pus borduri la drumurile care... or să fie. Până conjugaţi voi verbul "a fi" pe marginile drumurilor, noi terminăm de conjugat verbul "a avea".
V-am tras nişte autostrăzi suspendate, de nu a visat nici neam de neamul Semiramidei. Taman bune ca să vă rupeţi voi gâtul privind la ele, că de căzut de pe ele nu-i modru.
V-am dat ouă, iar voi le aruncaţi.
De mâine o să vă tăiem ouăle. S-a terminat cu număratul. Asta era pe vremea ăluia dinainte.
Noi trecem pe la voi să vedeţi cum faceţi băi de nămol, iar voi vă ţineţi de ţăţisme.
Taman cu mine ţi-ai găsit să-ţi pui mintea cucoană? Cu mine, care sunt obişnuit a naviga pe orice ape, fie ele chiar şi tulburi? Zici că ţi-am tăiat 50%, da uiţi că tot eu ţi-am dat. Ţi-am dat aşa ca să te simţi matale ameţită. Ehe, pe câţi nu am ameţit eu în ţara asta! Şi mai am chef. Şi dacă ţi-am mai luat 25% ce-i? Eu te-am pus să fii bugetară? Cine te-a pus să fii profesoară? Vroiai să te dai mare. Uite că nu stă lumea în câţiva profesoraşi prăpădiţi. O ştiu eu pe una care a ajuns mare şi nici măcar să vorbească nu ştie ca lumea. Tu zici că ştie să citească. Aş! Textele alea de trei rânduri le învaţă pe de rost. Cu bona.
Nasoale vremuri mai trăim.
Tot mai bine era dacă domneam peste o ţară fără popor.
Măcar nu visam că aruncă cineva cu ouă ca în Hoară.
Fără popor?
Şi eu? Eu ce dracu ar trebui să fiu? Şi eu nu am nevoie de un suflet cu care să mă consult?
Şi dacă sufletul ăla se răscoală într-o zi şi-mi scoate un ochi?
După ce că v-am condus (aşa cum v-am condus) preţ de cinci ani, şi aveam chef să vă mai conducem încă vreo cinci, voi aţi rămas tot nerecunoscători.
V-am promis că o...
A ieşit ce-a ieşit. Bine că n-a ieşit mai rău. Dar nu vă pierdeţi speranţa că n-a băgat Dumnezeu zilele în sac.
Ce era să facem? Să vă facem noi diguri? Cu banii voştri? Ăia au luat-o în jos pe apa sâmbetei. Acum nu sunt nici de pensii. Spun acum, că la anul n-o să fie nici de înmormântare. O să vă înmormânteze taica popa cu numai 75%, că e criză. O să vă bage în pământ tot de-atâţia bani. Dacă nu se opreşte criza asta, nu vă îngroapă deloc. Să vă bage în pământ ăia de s-au dus cu banii.
Nu ajunge că v-am făcut atâtea lucruri frumoase? Bunăoară v-am promovat această ţară care credeţi că-i a voastră? Fraierilor. Nici nu ştiţi voi a cui este.
Aşa a aflat tot mapamondul că pe la noi orice cucoană poate beneficia gratis de patru sau mai mulţi masculi, tot unul şi unul.Şi nici măcar nu am minţit. Unele dintre noi pot, pe câtă vreme altele se mulţumesc cu resturile lor cele de toate zilele. Aşa-i viaţa.
V-am pus borduri la drumurile care... or să fie. Până conjugaţi voi verbul "a fi" pe marginile drumurilor, noi terminăm de conjugat verbul "a avea".
V-am tras nişte autostrăzi suspendate, de nu a visat nici neam de neamul Semiramidei. Taman bune ca să vă rupeţi voi gâtul privind la ele, că de căzut de pe ele nu-i modru.
V-am dat ouă, iar voi le aruncaţi.
De mâine o să vă tăiem ouăle. S-a terminat cu număratul. Asta era pe vremea ăluia dinainte.
Noi trecem pe la voi să vedeţi cum faceţi băi de nămol, iar voi vă ţineţi de ţăţisme.
Taman cu mine ţi-ai găsit să-ţi pui mintea cucoană? Cu mine, care sunt obişnuit a naviga pe orice ape, fie ele chiar şi tulburi? Zici că ţi-am tăiat 50%, da uiţi că tot eu ţi-am dat. Ţi-am dat aşa ca să te simţi matale ameţită. Ehe, pe câţi nu am ameţit eu în ţara asta! Şi mai am chef. Şi dacă ţi-am mai luat 25% ce-i? Eu te-am pus să fii bugetară? Cine te-a pus să fii profesoară? Vroiai să te dai mare. Uite că nu stă lumea în câţiva profesoraşi prăpădiţi. O ştiu eu pe una care a ajuns mare şi nici măcar să vorbească nu ştie ca lumea. Tu zici că ştie să citească. Aş! Textele alea de trei rânduri le învaţă pe de rost. Cu bona.
Nasoale vremuri mai trăim.
Tot mai bine era dacă domneam peste o ţară fără popor.
Măcar nu visam că aruncă cineva cu ouă ca în Hoară.
Fără popor?
Şi eu? Eu ce dracu ar trebui să fiu? Şi eu nu am nevoie de un suflet cu care să mă consult?
Şi dacă sufletul ăla se răscoală într-o zi şi-mi scoate un ochi?
ElZap,nu crezi că a venit momentul să ne scoatem mănuşile de protocol şi să le punem pe-alea de box?
RăspundețiȘtergere@renata
RăspundețiȘtergereAş fi naiv să cred că starea actuală de lucruri se poate drege, fie chiar şi cu mănuşi de box.
În primul rând, oamenii ar reveni asupra erorilor comise, chiar dacă s-ar vedea de mii de ori că ajung cu oiştea-n gard. Deja este verificat faptul că un kil de ulei este mult mai convingător decât un volum de argumente.
Apoi, am trecut de faza în care cineva s-ar da îndărăt odată ajuns lângă farfuria cu plăcite. Ai văzut vreodată cum reacţionează râtanii atunci când li se aruncă mâncarea în troacă? Nu se dă niciunul la o parte, chiar dacă dai cu parul în ei.
Şi nu în ultimul rând, suntem prea puţin interesaţi în a descoperi adevărul, chiar şi atunci când este simplu. Mult prea mult ne interesează să ne înregimentăm în cine ştie ce oaste de strânsură.
Am revenit de mai multe ori asupra textului tău...
RăspundețiȘtergereCe corect te-a condus instinctul! Începe la plural, "Ingraţii" şi sfârşeşte oarecum la singular, cu unicul Ingrat Şef. Nici nu ştiu dacă ai făcut-o voit, dar a picat bine.
Şi încă ceva. Ai ascultat dialogul dintre Băsescu şi omul ăla cu casa inundată, din final? Dacă nu, îl transcriu eu...
Băsescu (destul de ameninţător): După ce se repară [casa], ţi-o asiguri că... A doua oară...
Omul: Domnu preşedinte, aţi mai spus şi... Din ce să asigurăm?
Băsescu (tot aşa, ultimativ): Păi atunci n-o asigura! Dar nu mai aştepta de la Stat!...
Omul: ...din 6 milioane ne mai opreşte 25%. Cu ce rămân eu?
Băsescu (urmându-şi ideea): Nu, nu... eu îţi spun de casă! (şi apoi, imediat, referindu-se şi la întrebările ţăranului): Lasă-mă cu poveştile astea, CĂ SUNT REALITĂŢI!...
Păi, adică cum, ElZap? Ori sunt poveşti, ori sunt realităţi?
Sau e gura păcătosului?
@renata
RăspundețiȘtergere"Conducătorii îşi cunosc bine supuşii, iar când spun asta mă duc cu gândul în primul rând la păcatele, la slăbiciunile şi la viciile lor."
http://elzapb.blogspot.com/2009/12/neron.html
Din feicire şi supuşii ajung până la urmă să-şi cunoască conducătorii, cu toate cele bune, dar mai ales cu cele rele.
Un popor ce îşi permite luxul de a tăcea necondiţionat, ajunge să primească astfel de replici. S-au dus sticlele cu ulei. Din ele nu a rămas decât mirosul rânced.
Trecând peste calamburul din final, nu este trist că statul (nu numai Băsescu! Nu numai regimul Băsescu!) nu vrea să-şi ajute cetăţenii, dar nici nu i-a condus cum trebuie.
Dacă ei şi-au făcut case unde nu trebuie, autorizaţiile de construire au fost primite de la nişte autorităţi, cum de altfel se întâmplă pe ici pe colo şi prin Bucureşti.
Să ne ferească Dumnezeu de un cutremur ca cel din 77! Cine o să plătească atunci pentru morţii de sub clădirile făcute de mântuială din 2000 încoace?
În armată, pe timp de război cel puţin, un general are dreptul să-şi împuşte subalternii dacă refuză un ordin.
Dacă însă ordinuleste greşit generalul este degradat în faţa trupei. Pur şi simplu i se smulg epoleţii cu toate însemnele lui de general. De-abia apoi este pedepsit.
Dumnezeu să mă ierte pentru ce zic acum, dar uneori, am impresia că armata nu trebuia desfiinţată. Nu pentru degradarea generalului în faţa răcanilor, nu pentru chinuirea cibilului în mod absurd, aproape doi ani, ci pentru câte munci grele şi serioase se puteau face cu ei, cu soldaţii.
RăspundețiȘtergerePoate că ar trebui să se ridice un monument al soldatului român în termen şi-n termen redus.
Undeva, oriunde există în România un drum, un pod, o clădire făcută de ei.
@renata
RăspundețiȘtergerePrintre altele pe Transfăgărăşan. Asta ca să vadă cei ce au urechi de auzit. Sau te pomeneşti că ăia nu au chef să vadă sau să audă.
Până una-alta soldaţii ăia sunt tot oameni. Ce-i face pe ei deosebiţi este disciplina. Pe asta ar trebui să o înveţe tot omul. De la vlădică la opincă.
Şi mai e ceva, dacă stau să mă gândesc. Batalionul disciplinar. Nu de alta, dar cei ce pun viaţa semenilor în pericol, cei ce omoară, cei ce fură, trebuie opriţi cumva.
La noi nu a ajuns scaunul electric, deşi se lăuda o jună cum că are unul pe care-l face cadou.
Mai bine-l ţinea pentru cazul în care îi lipseşte oliţa.
Da, şi pe Trans!... Unde te poţi duce oricând ai chef, până acolo unde iarna te lasă. E singurul drum pe care-l ştiu, la noi, unde mergi în sandale prin zăpadă.
RăspundețiȘtergereÎmi amintesc de scaunul electri al ebei. Săraca!...
@renata
RăspundețiȘtergereNu chiar oricând.
În sandale ai putea, dar cu maşina ba.
Limacşii ăştia, nu sunt în stare să cureţe de stânci drumul ăla. Noroc că l-au făcit unii.
Până să ridice ăştia nişte pietroaie de pe Transfăgărăşan... melcul ţuşti.
Aşa azi, aşa mâine şi ajung la concluzia că "nu-s muieţi posmagii" şi dau cu highwayul de pământ.
Norocul nostru e că e prea greu pentru vrednicia lor.