Ape tulburi

ElZap

Dreptatea la fel ca şi iubirea se cere păzită de oarba ispită, vorba unui cântec de pe vremea când manelele nu se născuseră.

Şi cum poate fi păzită mai bine dreptatea decât cu duba? Şi repede, că nu-i timp. Uite că ne-au mai rămas câteva zile până ce se va reînscăuna domnul din garaj şi îngerii trebuie să-i gătească calea.Domnul va intra în cetate singur călare pe asin, însă însoţit de oastea lui de flămânzi. "Cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgâni ce aduci cu măria-ta?", ar întreba Spancioc dacă ar mai trăi în zilele noastre?

Aşadar au pornit dubele ca să colinde satele şi oraşele ţării în căutare de infractori. Nimeni nu trebuie să scape de braţul lung al justiţiei, cum n-au scăpat nici sărmanele gâşte de tomberoanele de gazare ale presupusei, însă niciodată doveditei gripe aviare. Sărmanele gâşte au fost jertfite pe altarul bunăstării poporului.

Cineva l-ar fi întrebat atunci pe Lepidopter dacă are dovada vinovăţiei gâştelor, dar răspunsul n-a fost dat şi nici parchetul nu l-a călcat. Pe-atunci parchetul se ocupa de alte chestii, cum ar fi chestia aia de la maternitatea în care au fost prăjiţi nişte îngeri. Se mai ocupă şi azi, dar cu un zel ce depăşeşte viteza melcului supersonic.

Ştiau ei îngerii că sunt trimişi de domnul. Ca să tulbure apele. Ştia şi domnul că supuşii lui mai fură. Unii fură câte o găină, alţii niscaiva ouă şi cei mai mulţi fură voturi. Voturile astea se fură cam de douăzeci şi ceva de ani. Dacă-i băgam la zdup pe primii hoţi, acum ar fi fost mai puţini. Ei însă trebuiau să stea acolo, taman cum trebuie să stea hoţii noaptea în stradă, ca să iasă lumea controlat la plimbare. Ei stăteau acolo ca să poată fi arătaţi cu degetul la o adică. Cu hoţii ăştia mărunţi îţi dai în gât adversarul.

Aşadar avem dube, avem hoţi de voturi şi mai ales avem democraţie dată pe vodcă. Unii dau ca să ieşi, iar mai nou unii dau ca să nu ieşi. Eu zic că ultimii sunt majoritari. Cine iese înfundă duba. Sta omul cu plaivazul la colţul străzii şi te scrie pe blat. Ai intrat în cabină eşti infractor. Ai intrat de două ori eşti şi mai infractor. Mama lor de infractori! Lasă că le iese lor democraţia din cap.

Ei nu au voie să le tulbure apele.

Şi ce murdare sunt apele astea.

La o televiziune oarecare aud că se va da o ştire bombă. Vreau să mă culc, că aşa am eu chef. Eu mă culc ca să mi se scurgă la canal ştirile din presă. Nu pot, că vine bomba. Şi vine. Bomba face fâs. Un domn cu barbă tusă scurt se transformă în procuror. Deh, meserie la mare căutare. Cu consoarta la DNA. Nu meseria. Domnul o aleargă pe madam Pivniceru, care ţipă în dulcele grai moldovenesc. Mona ţipă, dar domnu cu barbă n-o slăbeşte. Are ordin s-o termine repede. Ciudat miceliu.

Mă opresc aici, că mi-e teamă că nu voi putea trimite ştirea spre publicare. Aud un claxonat. De dubă. Să mă îmbrac. Nu se ştie niciodată cum e acolo.

Văd că şi jurnaliştii păstrează o tăcere suspectă. Poate şi ei aşteaptă. Dacă e să fie ne întâlnim în celulă. Schimbăm o vorbă în celulă. Aflu şi eu ce şi cum.