Cotcodăcitul

ElZap

De la o vreme toate găinile din curte au început să cotcodăcească cumva mai ciudat. Nu chiar toate, ci doar unele mai informate. Unele care au urmat nişte cursuri speciale la care li se spune ce şi cum stau lucrurile. Poate nici n-au urmat cursuri. Poate sunt autodidacte cu un profund spirit de observaţie.

Nu este cotcodăcitul de mai ieri. Ăla era unul de fericire, de dragoste, matern după ce se ridicau mulţumite de pe cuibar. Gălăgia aia fericită s-a topit.

Acum cotcodăcitul lor răspândeşte groaza, disperarea, spaima, deznădejdea. Parcă deasupra capului fiecăreia din ele ar pluti un uliu care se pregăteşte graţios să le curme existenţa.

După profunde investigaţii am găsit răspunsul. Se pare că stăpânul a fost demascat de una din ele. De una mai isteaţă care scormonea filosofic prin spatele curţii. Se pare că a dat de un femur. Un os, la o adică. Claponul cel înţelept le-ar fi desluşit misterul şi pe urmă...

Pe urmă, găinile ca găinile au dus vestea în întreaga împărăţie galinacee. Toate cotcodăcesc că una din suratele lor ar fi ajuns în oală, ba chiar şi în cratiţă. De aici provine şi osul cu pricina.

Adunate în jurul claponului el le-ar fi spus ceva legat de soarta lor. Cică toate vor sfârşi ca surata lor al cărei femur a fost descoperit de o găină proastă.

Uitasem să vă spun că pe claponul ăla înţelept l-ar fi chemat Πίνδαρος şi pe vremuri ar fi tras cu urechea prin nu ştiu care forum. Poate prin cel din Filipi. Poate prin altul.