duminică, 29 iulie 2012

Nu trageţi în clasa politică


ElZap

Ea, clasa asta politică, este totuşi copilul nostru bicisnic. Noi l-am făcut, el ne omoară. Şi nu ne omoară oricum. El sau ea ne chinuie atât cât crede el înainte de a ne da lovitura de graţie. Ne chinuie atât cât merităm a fi chinuiţi. Ne chinuie până ce se simte deplin mulţumit. Ne chinuie până ce îşi dă seama că nu mai poate scoate măcar un geamăt din noi.

Nu am ştiut să-l creştem, acum ştie el să ne pună hamul. Sau laţul. Nu am ştiut să-i spunem ce datorii are el faţă de noi, faţă de cei din jur, faţă de el însuşi, acum ştie el cum să ne ceară ceea ce nu are dreptul să ne ceară.

Nu mi-a plăcut Alexandru Macedonski mai mult decât alţi poeţi, dar am reţinut nişte versuri care acum nu-mi dau pace.

"Neron!...
E Roma-n flăcări, în lacrimi şi-n măcel,
Căci Cezarul o ştie mai rea şi decât el;"

Niciodată n-am crezut în prostiile care spun că unii conducători şi-au construit cultul personalităţii. Noi am construit acest cult, pentru că mereu am făcut coadă la casa celor puternici. Cu farfuria în mână.

Veşnic nesătui şi veşnic ghiftuiţi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu