O pereche

ElZap

În fiecare dimineaţă când cobor la maşină, trec pe lângă un cuplu ciudat care încearcă să-şi cîştige pâinea ce de toate zilele. Sau poate băutura.

Ea, o femeie mică de statură, deschide cu sârg tomberoanele şi scoate din ele peturi pe care le duce ca o pradă de război bărbatului. El le turteşte şi le îndeasă în nişte saci de plastic jegoşi. Dacă au puţin noroc, unele peturi nu sunt chiar goale. Femeia scurge din ele tot felul de lichide într-o sticlă din care se cinstesc în scurtele pauze. Habar n-am ce au găsit oamenii aceia, dar după o vreme ochii le sticlesc.

În timpul zilei, bărbatul vinde nişte cărţi. Bănuiesc că sunt cărţile pe care nişte bătrâni pensionari ar vrea să le valorifice, dar nu pot pentru că le este jenă. Femeia stă lângă el, undeva deoparte, vizibil ameţită. De câteva ori am văzut că e mai mult decât criţă. O imagine jalnică. Arată ca o cutie de îngheţată lăsată la soare din care începe să se prelingă conţinutul pe asfaltul încins.

Se îmbată amândoi, dar spectacolul îl dă mai ales doamna. Uneori  spectacolul este sonor. În câteva dimineţi se aud ţipete care sfâşie noaptea. Atunci bărbatul îi face educaţie. Pumni, palme, şuturi, urlete. Femeia îl urmează cu respect agâţându-se, atât cât mai poate de braţul lui. De regulă totul se termină cu un happy end. Oamenii se împacă şi o iau de la capăt.

Acum, că se apropie referendumul, mă întreb dacă perechea asta o să meargă sau nu la vot? Dacă nu merge, mahmureala lor va fi contabilizată, conform deciziei CCR, la gloata care se opune destituirii lui Băsescu.

Şi dacă o să meargă? Păi atunci depinde ce o să voteze, dacă or să fie destul de treji ca să poată comite un vot valid.

Cert e că după referendum, viaţa o să-şi reia cursul. Dacă preşedintele Băsescu va fi reînscăunat la Cotroceni, femeia va fi pocnită din nou. Ea va fi pocnită oricum. Va fi pocnită de bărbatul căruia îi aduce peturile.

Poate nu numai de el. De data asta însă va exista o motivaţie solidă. Se va spune că şi-o merită.