marți, 10 iulie 2012

Secatura

ElZap

Să fii secătură nu-i așa fost ușor. Nu e nici greu, decât până ce îți învingi starea de vomă. Cei ce s-au născut cu o gena specifică nici n-au avut-o. De starea de vomă vorbesc.

Ca secătura poți fi inginer, scriitor, profesor, ba chiar și medic, portar, fochist cu studii sau analfabet. Orice-ai fi, ca secătură tu trebuie să fii șef, lider de opinie, propagandist, fost agitator sau cu origine sănătoasă pe linie de agitație.

La muncă nu trebuie să pui osul, că se prinde oricine că nu ești în stare de nimic. În funcție de anotimp, de regim, de starea vremii sau a vremurilor, de modă, etc. tu trebuie să te dotezi cu o ținută corespunzătoare.

Când eram eu tânăr, secăturile purtau o haină de piele. Mai târziu, haina asta s-a schimbat cu un pulovăr de protecție cu căptușeală ceramică, iar în zilele noastre trebuie să-ți faci rost de ochelari cum nimeni nu are.

Dacă ești secătură sadea sau dacă aspiri la o astfel de poziție, trebuie să lovești în cel căzut sau în cei care urmează să cadă. Dacă sunt mai mulți cu atât mai bine.

Trebuie să ții seama că nu poți fi secătură decât dacă crești la umbra celor puternici. La umbla lor crești, pe ei îi slujești, lor le cânți în strună și tot pe ei trebuie să-i asculți. Dacă ai chef să latri la cineva, ești atent la opinia stăpânului.

Pe vreme de Uniune, fiecare secătură trebuia să strige lozinci. Atunci întâia lozincă era aia cu:

„Stalin si poporul rus 
Fericirea ne-au adus.”


Inutil să mă refer la autor. Mare poet. Și cum „din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!”, s-a ivit printre noi politicianul.

Acum Uniunea s-a dus. Ba s-a mutat mai spre apus. Odată cu ea s-a mutat și secătura. Alt stăpân altă arie.

Secătura avea un ochi de vultur. Să te ferească Cel de Sus să îți fi murdărit cartea cu chipul tovarășului Stalin cu niscaiva magiun! Numai eu ști câteva cazuri de neglijență, care și-au suspendat cursurile universitare, liceale sau gimnaziale din motive de uniune. Atunci te suspenda în maximum o oră. Dacă cârâiai ajungeai la stuf.

Secătura n-are mamă, n-are tată. A avut grijă să-i dea pe mâna stăpânului, care i-a făcut pierduți. Și nu numai pe ei. Toți au fost curățați, numai pentru ca să rămână secătura pură.

Încălecat de stăpân până la epuizare, el se consolează cu fericirea de a-i încăleca pe ceilalți. Dacă nu i-ar încăleca, n-ar fi el.

Secătura.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu