Tuturorii

ElZap

Întâi mi-am zis să nu mă bag.

Am semnat eu pe statul de plată al lui Crin sau al lui Ponta? E drept că boii de la bicicletă nu mi i-au luat, însă nici nu mi i-au dat ca să-i înjug la Volga mea neagră, pe care nu mi-a dat-o regimul Constantinescu.

Jurnalist nu sunt, aşa că mogulii n-o să mă panseze cu vreo sumă frumuşică dacă o să cad rănit. Eu scriu pe blog aşa ca să mă răcoresc, nu ca să câştig bani, cum spunea un distins jurnalist ce cotcodăceşte pe la bemol 1. Acum o să măcăne că s-a schimbat foaia.

Să-l apăr pe marinarul Băsescu, în speranţa că mă ia pe navă? Aiurea, el nu are nave.

Ca să-l apăr ar fi trebuit să fi plantat şi eu niscaiva borduri dimpreună cu Videanu, sau să mă fi dat uţa în leagăn cu doamna Udrea. În văzul lumii?! Şi dacă pe dumneaei tocmai atunci ar fi apucat-o dorinţa de un prim-plan crăcănat, doar ca să mă compromită? Nici măcar frunze la câini n-am tăiat împreună, că şi frunzele alea erau plagiate.

De când s-a iscat acest tsunami absolut democratic, de i-a măturat de pe punte pe Blaga, pe Roberta, pe Paula, pe Boagiu, pe Hoară şi pe ceilalţi, de când au început să tremure robele pe nişte împărţitori de dreptate, de ai zice că avem de-a face cu nişte piftii aşezate în lanul cu porumb ca să sperie ciorile, de atunci eu stau în dilema, taman ca măgarul lui Buridan.

De câte ori vreau s-o iau în stânga, aflu că e mai bine s-o iau în dreapta, aşa că rămân într-o profundă imobilitate, dimpreună cu dilema mea. De dilema intelectualistă n-am cum să mă apropii că acolo roiesc cei cu sarcini.

Neştiind ce să fac m-am decis să mă întorc la clasici, aşa cum nu se hotărăsc odată cei ce dau bacul pe încercate. M-am dus deocamdată la Coşbuc, care-mi ordonă scurt.

"... Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor."

Eu nemernic? Eu fără ţel? Ies din casă şi o iau pe uliţă ca să-l găsesc pe tuturor.

Uliţa e goală, însă cârciuma e plină. Acolo puhoi de tuturori se tocmesc pentru o leafă. Unii zic că vor să se facă mercenari, dar luându-mă după aburii de rachiu eu zic că or să ajungă sclavi.

Tuturoarele nu se bagă în ciorba lor, dar nici nu stau pe lângă plită, că nu-i la modă. De când cu politicalele ele stau pe centură. Pescuiesc. Dacă nu pică un sifilis, pică o sida pe care o aduc acasă şi o dau mai departe. Pe centură nu mă duc, că e prea departe. N-au decât să lupte singure că sunt feministe.

Din lipsă de tuturori şi tuturoare ajung de unde am plecat. La măgarul lui  Buridan, adică.

Las' că văd eu ce fac când o începe referendumul. Văd eu pe cine pălesc. Dau la nimereală. Dau cu sete. Dau aşa ca să priceapă tuturorii ăştia că nu sunt mort. Măcar dacă nu-mi rezolv problemele mele, îi rezolv pe ei. Poate îi las laţi pe câţiva.

Şi tuturorii ăştia ce mişcare or să facă? Coşbuc zice să nu-mi bat capul cu ei. Uite-aşa.

"De-i vezi murind, să-i lași să moară, 
Căci moartea e menirea lor."

Bun şi-aşa.