Zacuscă democratică

ElZap

Democraţia are şi ea regulile ei. Nu se poate face aşa după ureche, cum ar crede unii. E nevoie de ingrediente care trebuiesc amestecate, frecate şi fierte la foc potrivit.

Întâi, dacă vrem să facem o democraţie ca lumea trebuie să apelam la popor, că fără el democraţia n-are gust. Şi mai ales n-are haz.

Poporul ăsta trebuie cărat de colo-colo cu căruţele, cu autocarele, sau cu maşina personală dacă se impune. Poporul trebuie adus în stradă, dar mai ales trebuie învăţat cum să se comporte acolo, că altfel nu e bine. Întâi trebuie să ştie să strige prelung ca să-l audă celălat popor. Celălalt trebuie să se ia după el. Aşadar trebuie ca poporul pe care ne sprijinim să aibă bojoci.

Odată îndeplinită condiţia asta cu bojocii trebuie să ştie ce să strige. Trebuie să strige prelung când "DAAAAA" când "NUUUUUUU". El nu trebuie să să-şi bată capul când va striga da şi când nu, că li se arată cu plăcuţele.

- Vreţi să vă conduc eu?
- DAAAAA!

- Vreţi să vă pierdeţi libertatea?
- NUUUUUUU!

Până aici e bine. Mai trebuie să exerseze un fel de TA-RA-RA. La locul faptei o să i se spună poporului cu ce să înlocuiască fiecare silabă.

- Cine vreţi să vă conducă?
- TA-RA-RA!

Tararaul ăsta poate fi înlocuit cu:
- IO-NES-CU!
- PO-PES_CU!
- GEOR-GES-CU!

Ar mai fi de spus multe, despre cum se face zacusca asta.

Bunăoară ar fi potrivit să băgăm în oală şi nişte "intelectuali de bine". Ăştia trebuie să vadă doar cu un singur ochi. Să vadă când unul fuge cu teza-n gură. Să vadă, dar să nu spună nimic până nu se iveşte momentul oportun. Când se iveşte îi reciţi poezia aia cu raţa. Ciclopii ăştia nu trebuie să se uite după cârdurile de masteranzi, doctoranzi, oameni de ştiinţă sau de litere când iau sau dau teze, paranteze, parastase cu ghiotura.

Şi mai sunt vivandierele tinere sau bătrâne, clănţănitori de profesie, ba chiar şi bătăuşi care să-i alunge pe cei ce îndrăznesc să aibă opinii.