Dosul te salvează

ElZap

Păcat că Adam nu a avut un CNA. Nu se inventase încă. Nu se inventase nici telefonul mobil, cu care să se facă poze prin vestiare. Nu se inventaseră nici showurile păcătoase. Nici Capatos nu era prin preajma Creatorului ca să-l filmeze pe Adam când nu era încă îmbrăcat.

Şi nici presa nu se inventase, cu toate pârghiile cu care să poată schimba macazul după cum i-o impun interesele de moment. Păcat, că altfel s-ar fi născut politichia prin frumosul Eden, care nici n-ar fi fost aşa frumos cum a fost.

Acum toată lumea poate să-şi reverse nemulţumirea, indignarea şi revolta muncitorească. Poate pentru că a fost dată puterea în fundul gol. Nu putea să se dea la opoziţie sau la televiziunea concurentă aşa din senin.

Asta-mi aminteşte de sărmanul sergent ce tot urca pe drumul de costişe până hăt în piaţă. Multe sfori se treg prin pieţele astea. Nimic în favoarea bietului om de rând. A trecut săracul de la extaz la agonie. Acolo s-a şi împotmolit. Nici el nu ştie de ce s-a împotmolit şi mai ales cine l-a împotmolit.

Nici nu ştiu măcar de unde se trag sforile astea.

Pâna la ultima oaie

ElZap

Armata s-a pus în mişcare. Cap compas Săgeata, tabăra Beilic sau pe-acolo.

Întâi şi-a încercat norocul Premierul Ungureanu, ce a dojenit blând nişte ţărani care stăteau la o ţuică fiartă şi se uitau cum afară ninge liniştit. Ţăranii aceia s-au dat la o parte cu obidă, măcar că ei nici nu-i stăteau în cale. I-ar fi dojenit şi pe morţii care refuzau să se dea la o parte din calea lui, dar ăia o ţineau pe-a lor. Ei vroiau musai să ajungă la loc cu verdeaţă. Atâta mai vroiau.

Totul s-a terminat cu bine de vreme ce lumea a reuşit să-l cunoască pe Primul ei Ministru. Acum tot norodul vorbeşte limba ungureană, taman cum vorbeau pe vremuri limba spargă. Vă amintiţi desigur versurile poetei naţionale.

"În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac"


Nici Tatuliuci nu putea sta deoparte mai ales că el este vestit la dat năvală pe unde se iscă vreo răscoală, revoluţie, sau răzmeriţă pe aur. Acum era momentul. A teleghidat şi el nişte ajutoare spre locurile sinistrate, nu înainte de a fi televizate cum se cuvine. Ca să se ştie cum şi cine "îţi oferă informaţia proaspătă, corectă, obiectivă şi documentată despre ştirile de ultima oră".

Întâi la chemat la apel pe un primar, pe care l-a mustrat că nu tace atunci când vorbeşte cu dumnealui. Pe urmă i-a luat la rând pe prefect, pe poliţaiul locului şi pe mecanicul de la freză. Cum oamenii n-au reuşit să-i înveţe limba de lemn, acum toţi tac în limba tatulică. Dacă nimeni nu suflă, e clar că lucrurile merg bine şi personajul prosperă.

Şi Gigi? Gigi cum să stea el la o parte, mai ales că doar el are linie directă cu Cel de Sus. Nu mă refer la domnul Ungureanu, pe care l-a lăudat cum se cuvine şi cum se cere pentru patriotismul lui ieşit din comun, pentru creştinismul lui nemăsurat şi pentru naţionalismul lui ce bate spre extreme. Nu, eu mă refer la Cel care a dat drumul fulgilor să ne pedepseacă cu prea mult alb pentru prea-negrele noastre păcate.

Aşadar, acest vajnic Alexandru Machidon de la Mancha, de la Pipera, s-a aşezat în faţa urdiei formată din două-trei vole disponibile în direct şi altele disponibile prin telefon şi a năvălit spre nămeţi.

Mare strateg e Gigi. Întăi a descoperit că are încuiate lopeţile de plastic, taman bune pentru televiziune şi pentru grădiniţă. Ele vor fi primele care vor cădea victimă în încleştarea cu troienele. Când s-a dat drumul la aparatul ăla care trebuia să-l imortalizeze pentru insectarul istoriei a băgat de seamă că lopeţile s-au încuiat undeva într-o magazie. Nu le-a mers cu Gigi, care a aruncat în luptă ciocanul ăla pe care l-a păstrat de pe vremea când îşi repara Maybach-ul. Eternitatea lui Gigi a fost pentru moment salvată.

A mai fost o problemă cu voluntarii care în loc să se adune se răspândeau. Chestie de tactică. Gigi vroia să atace frontal, iar ei vroiau să ia troienele prin învăluire. După ce va iprăvi troienele, Oprişan o să ne ofere un spectacol artistic în cinstea marelui strateg. Se vor recita poezii spre aducere aminte. Una o să fie din Topârceanu:

"Chiar și Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă și-a pierdut doi dinți.

Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalță-o mănăstire și trei parastasuri!"

Şi noi? Păi noi o să uităm de zăpadă, de perdele de pădure, de parazăpezi, de alte parascovenii. O să uităm cum am uitat şi de diguri. La iarna ce vine o să avem din nou spectacol.

O să privim din nou cu vântul turbat împinge troienele pănă trec peste acoperişuri. În timpul ăsta o să stăm la căldurică. Numai dacă o să avem o vară călduroasă.

Atenţie, se filmează!

ElZap

Toată lumea îşi doreşte să se vadă la televizor. Uneori chiar şi post-mortem. De aia nu pot fi scoşi accidentaţii din maşinile făcute zob, până ce nu îşi face apariţia cineva de la televiziunea preferată.

Nici o faptă bună nu poate fi făcută dacă nu este înregistrată şi transmisă cum se cuvine. Bunăoară, dacă nişte oameni înzăpeziţi au nevoie de o coajă de pâine. În aceste condiţii se foloseşte elicopterul. Asta nu-i încă aşa de rău, dacă tot am făcut praf şoselele şi căile ferate. Rău e că se încarcă în elicopter o ladă cu pâine, una cu nişte cutii de conserve şi mulţi, mult prea mulţi reporteri, cameramani şi aparatură cât încape.

M-am întrebat dacă sinistraţii ăia nu sunt cumva canibali? Altfel nu-mi explic conţinutul încărcăturii. Nu prea cred, dar sunt aproape sigur că reporterii se vor grăbi să le bage în gât ălora un microfon, ca să-şi spună durerea pe post.

Gesturile astea televizate îmi amintesc de filmele alea cu schelete la purtător din Africa. Erau filmate când se băteau pentru un sac de făină şi ceva mucegai. Totul se filma ca la carte. Doar coltanul nu se filma. Ăla ce era adunat de mâini de copii. Copiii ăia vor ajunge schelete. Coltanul va fi vândut la Londra cu un preţ înmiit.

Aud că mâine pleacă Ungureanu pe teren. Asta da ştire. O să se topească zăpezile. Boc n-a reuşit.

La cârmă cine o să rămână oare? Sau nu mai e nevoie, dacă tot plutim în derivă?

De unde ne vine lumina?

ElZap

De câte ori ne bagă unii în ceaţă, sau intrăm noi cu de la noi putere, căutăm o făclie.

Şi ce făclie mai potrivită pentru a risipi întunericul am putea găsit, decât telecomanda? Apeşi pe butonul potrivit şi te luminezi cât ai zice peşte. Sau Vanessa. Sau Melissa. Sau Gigi.

E o deosebire între primele două şi ultimul. Poate chiar mai multe.

La ele mergem. Ele ne primesc în costumul lor popular, asortat cu dublu "s", băgat în numele de botez, pseudo-nume, nume de scenă, de circ sau cum îi zice. Ele ne percep o mică contribuţie pentru efortul de a ne lumina. Uneori o maşinuţă acolo, alteori o vilişoară, aşa ca să poată fi alungat necuratul pe care tocmai l-am băgat în casă. Dacă n-am reuşit noi, reuşesc ele.

El vine. Vine pus la patru ace. Dă buzna în stuodiou, ca la stâna personală. Doar panseurile lui trădează uşoare urme de brânză şi lapte. El lucrează numai şi numai cu Dumnezeu, cu credinţa, cu morala creştină. Cu morale de-astea a ajuns parlamentar. Euro parlamentar. Îi laudă pe unii că sunt putrezi. De bogaţi. Nu poate fi ăla sărac, ca să meargă acasă să-l bată la cap tot poporul feminin, cum că nu are o maşină scumpă în dotare, bla, bla, bla. Bagă cu dibăcie funia corăbiei în urechile acului dimpreună cu bogatul în împărăţia cerurilor. Intră cu ciubotele în logică, morală, credinţă, biserică şi ce ne-a mai rămas.

Aşdar ne luminăm. Ne luminăm umblând ca chiorii de colo până colo.

De la stână până la şatră.

Biografii ridicole

ElZap

Când e vorba de biografie tot omul şi-o doreşte potrivită cerinţelor vremurilor. De aia toţi, dar absolut toţi, stau la coadă la Nufărul cu biografia sub braţ. Baiul vine din faptul că vremurile se schimbă şi biografia aia se scămoşează de atâta Nufărul. Încep să chicotească şi femeile alea de la biroul de primiri biografii.

- Iar a venit ăsta cu biografia la întors!

Uite-l şi pe flăcăul ăla chipeş, arogant şi genial. El zice că nu l-a "pupat în cur pe Ceauşescu şi n-a fost niciodată în guvernul lui Băsescu". Pe Băsescu nu, dar de Băseasca cea minoră ce zici? Să fi stat Băsescu prea sus pe vremea aia? Dovada? Păi dovada nu e, sau n-am fost eu aşa de vrednic s-o găsesc. Dovada cea mai bună e că lipseşte dovada. A fost şi ea dosită în debara?

Dar de Honorius ăla isteţ ce se aude? Ăla de îl trecea pe săracul Adam Smith dintr-un secol în altul, doar s-o îndura Nobel să-i dea şi lui un premiu? Şi asta se petrecea sub ochii îngăduitori ai acestui Marius Chicoș Rostogan al vremilor noastre.

- Cine-a fost Adam Smith? ("loază" a fost şters prin piuială ventrilocă)

- Adam Smith a fost unul din cei mai mari economişti care a câştigat şi premiul Nobel în economie.

Mai lipsea de acolo madam Ftiriadi.

Una salus vickis nullam șperare salukem!

Da de Victoraş, a zis bine Victoraş. Nobel contra Nobel.

De când cu războiul dintre Victoraş (Ponta) şi Mircea (Geoană) câştigat prin neprezentare aranjată de Victoraş, tot stau cu o întrebare în căpăţână. Oare el e, sau e el?

Acum cred că lucrurile s-au mai lămurit. O fi el, aproape sigur.

Bun, şi dacă el este, de ce nu vine Conu' Iancu? Să le-o spună verde-n faţă:

- Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!...

Iepuraşul din Pont

ElZap

Nu că aş fi avut eu încredere vreodată în politicieni, dar azi am rămas mut.

Mut din cauză că mi s-a oprit un banc în blog. Ce să mai vorbesc?!

Iepurasul sta la marginea padurii si-si face manichiura. Trece pe acolo Lupul
si-l intreaba :
- Ce mai faci Iepuras ?
- Uite imi ascut si eu unghiile, daca apare Leul sa-l rup in bucati.
Peste un timp vine ursul il vede pe Iepuras si spune :
- Da' ce faci acolo mai Iepuras.
- Uite imi ascut si eu unghiile: daca apare Leul sa-l rup in bucati.
Aude Leul ce obraznic e Iepurasul si merge sa se convinga :
- Ce faci aici Iepuras ?
- Uite, imi fac manichiura si vorbesc prostii.


Şi altora li s-a oprit, dar nimeni nu ştie ce.

Poate un os care va să vină.

Poate un os mai vechi, folosit de pescarul în ape tulburi pe post de undiţă. Dacă peştele cel mut se hotăreşte să cotcodăcească, este tras de urgenţă pe uscat.

De fapt ce mă interesează pe mine Ferma Animalelor? Până la urmă singurii care sunt mereu în tabăra vânatului sunt alegătorii. La vânători, trofeul e o chestie de şansă. Noi suntem mai norocoşi. Noi avem pierderea asigurată.

Negustorie şi politică

ElZap

Nu toţi negustorii sunt hoţi. Unii însă sunt.

Nu îi poţi pune eticheta de escroc acelui negustor ce te sfătuieşte cu bună credinţă, atunci când nu ţi-e clar ce ai vrea să cumperi. Sunt şi din ăia care fac un fel de cursuri de iniţiere cu cei ce sunt total afoni într-un domeniu. Orice lucru are un început până la urmă.

Există şi negustori care practică un fel de haiducie, de mică sau mare pungăşeală, de escrocherie, de... Câţi nu s-au plâns că au fost traşi pe sfoară de tot felul de negustori de o zi. Pe câţi nu i-am auzit plângănu-se că şi-au pierdut casele în escrocheria Caritas, FNI, SAFI, sau mai ştiu ez care? Câţi nu s-au procopsit cu tot felul de scule contrafăcute, sau cu cartuşe de ţigări pline cu hărtie igienică?

De regulă cei păcăliţi îi aşteaptă pe aceşti negustoraşi ca să-i mai îmbie cu mărfurile lor. Îmi amintesc de nişte tineri negustori pe care îi alergau pe o străduţă nişte mecanici auto pârâţi şi ei. Cică au reuşit să le plaseze nişte scule ce au ţinut fix o zi.

Nu ştiu dacă negustoria e un fel de politică, dar bănuiesc că politica e un fel de negustorie. Una în care investeşti puţin, dar ai un profit imens. Mă refer la negustor, că despre cumpărător ... ăla rămâne mai tot timpul cu buzele umflate.

Îmi amintesc de nişte politicieni-negustori care umblau pe undeva printr-o piaţă şi cereau lozul pe care să scrie "mai trage odată". Îl cereau unor alegători-fraieri. Ce potop de înjurături mi-a fost dar să aud atunci! Ce curse cu obstacole peste şine de cale ferată părăsite! Asta este, politica implică nişte riscuri.

Chestia e că politicienii-negustori nu s-au învăţat minte. Nu s-au învăţat nici alegătorii-fraieri, după cum văd eu.

Aşa se face că vom avea parte în curând de o nouă cursă. Una de ogari înfuriaţi.

Să vedem pe unde scot iepurii blăniţa.