Fleaşcă

ElZap

Aseară am aflat că avem şi un ministru al culturii. Omul le vede pe toate ca nişte nunţi cu dar. Asta nu-i chiar rău, mai ales dacă ministerul-mireasă are ceva zestre. Care zestre ar putea fi tocată/ronţăită în linişte.



Băiat frumuşel domnul ministru, după cum spunea şi o doamnă care joacă la două sau mai multe capete. Nimeni nu ştie la câte. Poate numai dumneaei, dacă nu cumva o fi uitat, luându-ne după legea numerelor mari.



Doamna îl vedea în slip. Deh, pasărea mălai visează. N-a fost să fie aşa, cel puţin cum rezultă din poza pe care şi-au tras-o în finalul întâlnirii, spre binele culturii şi al turismului reunite într-un fel de ecumenism electoral.

Prezenţă discretă, ministrul nu prea e băgat în seamă, decât dacă se face foc şi pară câte o clădire cam cum este Millenium Business Center.



Noroc cu primul nostru ministru, care a venit mintenaş cu tulumba, de a stins scânteile ce izbucniseră între frumuşelul nostru ministru al culturii şi gospodarul nostru primar de sector.

Noroc că coasa a uita-o acasă, că şi-ar fi amintit de aria cosaşului vesel, ce musai trebuie băgat în seamă recitând din Coşbuc, de către toate televiziunile adunate buluc ca să se încălzească la măreţul foc de tabără.

Nevestei mele să-i mai spui
Să-mi cumpere o coasă,
Cea veche nu ştiu este-ori nu-i
Şi-o fi acum şi roasă
De când rugina scurmă-n ea.
Să-mi văd, o date-ar sfântul,
Cum cade iarba-n faţa mea
Şi-mi bate-n plete vântul!



Şi ca să nu se spună că ministrelul nostru cultural şi cult, stă cam toată ziulica cu degetul în gură, din lipsă de treabă, dă el o fugă pe la telviziunea unuia din moguli şi ne explică ce şi cum.

Ştirea zilei a lu' Gabriela Vrânceanu Firea

Aici el se referă, cum era şi cazul, la un videoclip gen Borat, câruia îi agaţă eticheta de "haios", promovat de dracu' ştie cine şi dracu' ştie în ce scop, pentru a promova România ca destinaţie turistică.



Acum, nu că m-ar apuca pe mine cine ştie ce sentimente patriotice, sau revoltă naţionalistă, sau indignare morală, dar clipul ăsta e prost. Prost, cât se poate de prost. Poate mai prost ar putea fi numai relizatorul lui, sau plătitorul lui, sau noi că le-am netezit prin vot calea să ajungă aici.

În primul rând, or fi existând în ţara asta femei care se ţin cu doi, trei sau mai mulţi bărbaţi (după cum le ţine pe ele cearceaful şi după numărul de vizite făcute la Amsterdam), dar să se mărite cu mai mulţi bărbaţi e un lucru mai greu de găsit.

Şi apoi, aici se spune negru pe alb, că ele se căsătoresc simultan cu patru masculi. Mă întreb: care este ordinea în care sunt serviţi cei patru în noaptea nunţii? Poate ne răspund realizatorii, care or fi având mai multă experienţă.

Şi treaba cu zebrele? Poate o fi vorba de nişte cai, cărora cu ceva timp în urmă li se vătăma spinarea de prea mult încălecat turistic. Turistic şi femeiesc.

Dar cu peştii ăia atârnaţi în copaci, parcă ar fi puşi în afumătoare, ce-i? O fi o sugestie, cum că aici se poate pescui? În ape tulburi, desigur.

Domnule ministrel, nu ai vrea să dai matale un ordin, sau cam aşa ceva, ca să se scrie pe videoclipul ăla că e ceva de râs, cum se face de altfel la unele filme americane, în care omul aşezat în faţa televizorului, cu punga lui de floricele de porumb şi cu sticla aia de băutură naţională, este anunţat prin râsete preînregitrate, când ar fi cazul să râdă. El şi toată suflarea, într-o socializare a formelor fără fond, adică a râsului degeba.

Sau să vă luaţi tălpăşiţa şi să plecaţi cu toţii. Oricum, ţara asta n-ar cum să meargă mai rău.