Mai bine prost împreună cu partidul decât deştept împotriva lui

ElZap

Habar n-am cât de deşteaptă este Ecaterina Andronescu.

Am însă o vagă bănuială că e cu ceva mai deşteaptă decât mulţi politicieni puşi pe făcut gargară cu zeamă de prostie.

Am o vagă bănuială că prin ceea ce a făcut în ultimele zile, a zgândărit furnicarul infect al celor puşi pe făcut bani pe seama prostiei şi a lenei loazelor, ce doar pretind că au terminat un liceu şi sunt dornici să fie musai studenţi.

De fapt ce a făcut doamna ministru aşa grav? A arătat cu degetul spre Universitatea Spiru Haret, acest colos care are peste 300000 de studenţi, cam de cincisprezece ori mai mulţi studenţi decât Universitatea Harvard. Două treimi din studenţii acestei ţări sunt studenţi la Spiru. Un imens aspirator de prostie şi poate şi de bani.

Acest colos, am impresia că este pe primul loc în lume, dacă ne luăm după numărul de studenţi, în timp ce nicio universitate din România nu se află printre primele 500 de universităţi din topul Shanghai.

Orice neisprăvit, care a terminat gâfâind o biată şcoală de arte şi meserii, care abia sloveneşte un text, se repede în braţele acestui mamut care îi înşfacă ca un nesătul plicul cu bani, îi bagă în teşchereaua lui soioasă, promiţându-i, ba chiar oferindu-i în schimb o diplomă.

Nu ne îmbătăm cu apă chioară, crezând că este unicul rău al învăţământului din România. Poate că lupta se dă tocmai pentru a lăsa o bucată de caşcaval şi altor universităţi de acelaşi nivel profesional. Şi numărul acestora nu este mic.

Toată lumea însă se aştepta ca să se spargă buboiul, odată cu ieşirea la rampă a doamnei ministru.

Toată lumea se aştepta ca degetul arătător al ministrei să se îndrepte şi spre alte “particulare” de-astea, ba chiar şi spre unele universităţi, academii, şi alte tâmpenii cu blazon de stat sau particular.

Toată lumea se aştepta să se pună ordine în liceele acelea care, urmând exemplul particularelor, oferă diplome de bacalaureat livrate direct la domiciliu, făcând să crească masa critică a analfabeţilor cu diplomă.

Toată lumea se aştepta să se termine odată cu umilirea unui număr din ce în ce mai mic de elevi şi studenţi, care chiar învaţă pe bune, dar se văd descurajaţi de succesurile colegilor lor tâmpi şi leneşi ajunşi peste noapte unde nici nu te-ai gândi.

N-a fost să fie aşa. Un monstruos mecanism s-a mobilizat întru apărarea prostiei naţionale. Acum acest mecanism atacă în glisadă, din toate părţile. El îşi apără cu disperare beizadelele, pe care nu a reuşit să le convingă că şcoala e mai folositoare decât cârciuma, că se poate câştiga o diplomă în mod cinstit.

Lumea acesta de grotă urlă, asemenea unui animal de pradă rănit, fără să-i pese că prin deciziile pe care le influenţează aruncă în haos atât de puţinul învăţământ ce ne-a mai rămas. Mare parte a ceea ce numim noi învăţământ este de fapt o afacere spurcată.

Prostănacii produc la rândul lor alţi prostănaci.

Un fel de partid unic, cu ramificaţii invizibile în toate partidele de stânga, dreapta şi retur, şi-a aliniat batalioanele de asalt pentru atac. Mâine vom vedea cum ultima redută a învăţământului românesc se va prăbuşi cu zgomot, iar prin praful acestei măreţe victorii, va mărşălui victorioasă mulţimea de prostănaci.

La capătul acestui marş măreţ, va răsuna poate Gaudeamus Igitur, cântat în playback de generaţia dezastrului total. Bănuiesc că de gâtul lor va atârna o diplomă pe care va scrie un text, pe care posesorii nu vor putea să-l înţeleagă. Poate nici nu vor fi în stare să-l citească.