Minunea care a ţinut trei zile

ElZap

Mare minune ar fi fost, dacă ar fi ţinut mai mult de trei zile, această imensă mobilizare de forţe din ultimele zile, menită a tempera setea de bani a unor instituţii de învăţământ.

După ce incendiul a izbucnit, pompieri din toate părţile au fost trimişi, pentru a-l stinge.

Pompieri-politicieni, care-şi numărau voturile ce le-ar putea pierde sau câştiga dacă i-ar trimite îndărăt la şcoală pe amatorii de diplome-chilipir. Mulţi dintre aceşti pompieri s-au căţărat cu greu până la un BAC luat seara pe întuneric la cine ştie ce cârciumă. Alţii au în familie cel puţi o beizadea neisprăvită, care niciodată n-au avut chef de şcoală.

Pompieri-profesori, care se vedeau lipsiţi peste noapte de un câştig ce curgea vârtos, direct prin conexiunea de internet, de la nişte studenţi pe care nu i-au întâlnit nici măcar cinci minute, ca să ia de la ei lumină. Banii ăştia nu-i papă singuri, ci împreună cu cei ce moţăie, făcându-se că nu văd şi nu aud.

Pompieri-jurnalişti sau pompieri-bloggeri care o ţineau gaia-maţu cu economia de piaţă care reglează singură o hoţie ce s-a extins de-a lungul anilor de nu-i mai dai de capăt.

Pompieri-părinţi şi pompieri-studenţi ce-şi vedeau ameninţată diploma pe care ştiau de la început că nu o merită.

Geaba strigă doamna ministru Ecaterina Andronescu, că pe undeva pe la nişte ordinare fabrici de diplome s-a ciocnit de nişte “cataloage care au peste 9.000 de studenţi, toţi puşi la rând, indiferent unde s-au înscris ei, la aceeaşi disciplină, cataloage semnate de acelaşi profesor”.

Geaba strigă doamna ministru Ecaterina Andronescu, că de educaţia a sute de studenţi se ocupă una bucată profesor.

Geaba…

N-are a face că l-ai prins pe hoţ la oala cu smântână, mânjit până la urechi. El o ţine pe-a lui, că n-a văzut şi nu a auzit de smântână în viaţa lui. Cine dracu a văzut măcar un singur hoţ, care să nu fi încercat să nege hoţia comisă, în ciuda oricăror dovezi pe care ai încerca să i le aduci. Eu personal n-am văzut unul.

Apostolii Apocalipsei învăţământului de la noi şi de aiurea, ne dau în cap cu mentalitatea comunistă, care încă trăieşte şi care se opune unei hoţii la drumul mare, că dacă lăsăm piaţa liberă să-şi facă de cap aşa cum vrea ea, va avea grijă să falimenteze acele universităţi care s-au dedat la furăciune pe faţă. Unii ne spun poveşti cu patroni care au ei grijă să-i elimine pe cei ce şi-au obţinut în mod clandestin diplomele. Treptat, lichelele se strecoară ocolind orice ştachetă pe care în mod normal ar trebui s-o treacă, ajungând oricât de sus.

Stupefiat, mă întreb şi eu ca prostul, de ce nicăieri în lume nu s-au eliminat examenele şi alte forme de verificare prin care trece un tânăr până ajunge să pună mâna pe o diplomă, cu care se mândreşte toată viaţa? De ce nu s-au transformat instituţiile de învăţământ într-un fel de şezători SF, în care să acordăm prezumţia de inteligenţă maximă oricărui participant?

Şi apoi, de ce s-ar mai da examen pentru obţinerea unui permis auto, când este clar ca lumina nopţii, că un individ ar fi eliminat din sistem, după ce ar face terci câteva sute de fiinţe nevinovate, datorită nepriceperii în mânuirea volanului, sau datorită bicisniciei? Până la urmă o scoate el cumva la capăt, nu-i aşa?

Dar medicii, ce vină au ca să-i pună cineva la cazne să înveţe până le plesneşte capul şi apoi să mai stea şi mulţi ani buni, ucenicind pe lângă o echipă care îl formează şi îi validează priceperea? Cam câţi ani stă pe margine un medic prin alte ţări, până îşi câştigă dreptul de a se juca cu viaţa unui om? Aud? De ce nu i se dă câte o patalama oricărui bezmetic, care în dorinţa de a se juca cu bisturiul, ar ajunge să fie eliminat automat din sistem dacă nu este capabil, asta numai după e ar produce hecatombe de cadavre.

Cu profesorii lucrurile ar sta ceva mai simplu, mă gândesc eu. Ce dacă-i dai drumul unui cretin ce nu se pricepe la nimic, într-o clasă de elevi sau într-un amfiteatru? Prostia este reproductibilă. Până se culeg roadele, prostul cu diplomă neverificată în nici un fel, iese la pensie, iar tinerii se bucură de tot felul de libertăţi din cele mai năstruşnice, undeva prin fundul clasei. Aţi văzut vreun părinte care să-l reclame pe un profesor că nu-i bagă ştiinţă în capul progeniturii sale? Doar unii tineri ce vor să înveţe, că aşa ştiu ei că e bine, o să strâmbe din nas. Şi ce dacă? Prostia a mers totdeauna înainte, cântând voioasă lozincile vremii în care zace.

Şi inginerii constructori, tot prin metoda trial and error ar trebui selectaţi. Atunci construcţiile de tot felul ar fi realizate pe principiul bricolajului, adică vine omul şi declară pe propria răspundere că este priceput în a înălţa zgârie mori, pe urmă vede el dacă pică sau nu pică.

Nu prea credeam eu că valurile pe care le-a iscat doamna Andronescu, ar mişca ceva din noroiul adunat de-a lungul a zeci de ani la noi. Nici nu a mişcat, după ce primit poruncă de la mai marii ei s-o lase moale cu măsurile astea ciudate. Acum văd că mârâie ceva cum că diplomele odată obţinute sunt valabile până ce se termină anchetele. Care anchete, se vor termina la calendele greceşti.

Până atunci buruienile pot creşte nestingherite.